Citat:
În prealabil postat de penticostalulmantuibil
Actul unu, doua mii de ani in urma: - Ucenicii lui Iisus vorbesc mult despre Cel iubit sufletului lor: Hristos. Paganii, nestiind ce eticheta sa puna comunitatii ce se inchega inaintea ochilor lor ii numesc : crestini. In Antiohia se intampla prima oara.
Era, dupa cum se spune, un apelativ batjocoritor, o porecla. In timp, ucenicii lui Iisus adopta noua titulatura si se autodenumesc crestini. Actul doi, secolul XX:- O parte a ucenicilor lui iisus ( neoprotestantii) subliniaza mereu in vorbirea lor o importanta doctrina crestina: pocainta. Ceilalti crestini (ortodocsii in mod special) ii eticheteaza drept: pocaiti. Se dorea a fi, la vremea respectiva, o bataie de joc, o porecla. Imi aduc aminte cum, in urma cu treizeci de ani, veneau colegii mei de clasa primara si ma intrebau rautacios: e adevarat ca tu esti pocait? Nu, le raspundeam, doar parintii mei sunt. (de fapt nici nu eram, mai tarziu s-a petrecut metanoia in viata mea) Actul trei, vremea noastra:
- Cei care ieri ne porecleau pocaiti astazi ne acuza: de ce va autodenumiti asa?
Nu, noi ne-am autodenumit asa niciodata sora Lacrimi. Noi ne-am autodenumit si ne autodenumim crestini.
Altii ne-au etichetat drept: pocaiti. Zeci de ani am cautat sa scapam de porecla aceasta. De cativa ani insa am renuntat sa tot repetam: noi nu suntem pocaiti, suntem crestini. Da, zicem astazi, suntem pocaiti, ei si…?
Si…? Pai si de ce va autodenumiti asa, nu vedeti ce mandri sunteti?
Hmm... 
|
Lucrurile stau de fapt puțin dar semnificativ diferit.
Actul 1: Nașterea Bisericii lui Hristos.
Actul 2: După aproape 1900 de ani, timp în care penticostalii pur și simplu
nu au existat, apar penticostalii ca o sectă ruptă de Biserica lui Hristos și care pretind că vorbesc în limbi, problema fiind că vorbirea în limbi a penticostalilor nu are nici cea mai mică legătură cu vorbirea în limbi despre care se vorbește în Sfânta Scriptură.
Actul 3: Datorită mândriei care îi stăpânește se autodenumesc "pocăiți" spre a se deosebi de "nepocăiți", apoi sunt denumiți drept "pocăiți" pentru a fi ironizați pentru mândria care îi stăpânește pe cei care nu fac parte din Biserica lui Hristos însă se autodenumesc cu o autoritate nu se știe de unde luată "biserica" "lui Dumnezeu" "apostolică", autodenumire care spune totul despre înșelarea în care se află această sectă "penticostalo"-"carismatică".