desfranarea in casatorie

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Da, ma citez singura: "Relatia trupeasca nu este doar spre procreere ci spre adancirea iubirii celor doi, daruirea de sine reciproca si jertfelnica, dupa modelul iubirii dintre Hristos si Biserica.
Deci nu sexualitatea este pacatoasa (cum sugerezi tu), ci dorintele noastre, cautarea placerii.. a face din placere un idol in cadrul casniciei.
"Celalalt" nu-mi este dat pt a satisface dorinte primare (sau mai rafinate, tot aia..), ci sotul/sotia este o persoana creata dupa chipul lui Hristos. Iar prin iubire, devotament, fidelitate.. il slavesc chiar pe Cel care l-a creat pe sot(sotie).
(tinta finala a casniciei este mantuirea sotilor. Nu procrearea, nici iubirea de dragul iubirii, indiferent de cat de "elevata" ar fi aceasta. Iubirea in sine este un concept fara continut in lipsa lui Dumnezeu.)
Cred ca daca vezi in permanenta casnicia ca o imagine a unirii dintre Hristos si Biserica si ca o cale de ridicare a noastra catre Dumnezeu, astfel de ganduri (gen: ma ispiteste femeia - mi se pare un gand penibil pt un crestin, mai ales unul insurat!) de desfranare, ferire de copii, cautare a placerii, afirmare a senzualitatii etc.. nu au cum sa apara. Cel putin asa cred eu in momentul acesta. "

Nu afirm ca relatia trupeasca este jertfa. Am spus ca daruirea de sine este jertfelnica. Este o diferenta. (Si oricum ideea nu-mi apartine ci am citit-o in diverse locuri).

A sustine ca unirea trupeasca este doar pt. nastere de prunci este un reductionism grotesc, cred eu.
Unirea trupeasca binecuvantata este expresia iubirii celor doi soti, este devenirea unui singur trup, iar efectul firesc este nastere de prunci (ferirea de prunci este o deturnare egoista a actului sexual, este un pacat prin care omul se impotriveste vointei lui Dumnezeu).
Si da, unirea trupeasca contribuie la cresterea comuniunii sotilor. Iar apoi nasterea de copii si cresterea lor adancesc si mai mult legatura dintre soti si se "vindeca" de egoism.

"Si in casnicie (bineinteles, la alt nivel si in alt fel), datorita credintei reciproce si a iubirii reciproce, doi oameni depasesc orice dezbinare si devin o singura fiinta, o singura personalitate in doua persoane. Cei doi se raporteaza unul la celalalt ca la ceva sfant si preschimba toate relatiile lor, inclusiv cele trupesti, intr-o taina, in ceva care se inalta mai presus de pamant si se ridica la vesnicie." (Mitropolitul Antonie de Suroj)


Nu stiu de ce unele persoane necasatorite isi imagineaza ca o casnicie inseamna multe raporturi sexuale sau casatoria ar fi o justificare/perdea a concupiscentei. Nici pe departe!
In primul rand, a fi casatorit inseamna multe indatoriri. Cam tot ce faci, mai ales ca parinte, faci pentru ceilalti (sot, copii). Cu adevarat, a fi mama sau tata este o scoala in care inveti sa renunti la dorintele tale in favoarea celorlalti. Si inveti si sa iubesti, cred eu. Intai pe cei din jur, apoi pe ceilalti.
Si uneori chiar si raporturile intime intra tot in categoria obligatiilor, mai ales daca sotul necredincios asteapta rabdator sa se termine postul, si chiar se ofera sa ajute la spalatul vaselor ca sa ai timp si pt el.. Ce propui, domnule sfantatreime, sa-i spun sotului: relatiile trupesti sunt pacat si "calareala"? Eu cred ca asta ar fi pacat: sa-mi arog eu o "sfintenie" imaginara si sa-mi umilesc sotul fara motiv.


(PS: si abstinenta mi se pare o optiune buna dar doar in anumite conditii. Dar depinde de mintea cu care o faci! Daca este fara voia sotului/sotiei sau daca este din motive gresite (- de ex. daca te scarbesti de relatii conjugale care au fost curatate prin Taina Cununiei), abstinenta nu va aduce nici o crestere duhovniceasca, ci numai mandrie, probleme si puzderie de ispite, cred eu)

(PS2: Imi cer iertare ca te-am enervat. Ma astepta o zi grea cand am postat, nu prea aveam rabdare)

Constat draga anna ca parerile noastre s-au apropiat cu timpul, sau poate nu te-am inteles eu bine mai demult, contextul facand sa parem ca ne contrazicem. Sunt de acord cu ce scrii aici in afara de ceea ce spui despre ferire la modul categoric = ca ar fi intotdeauna pacat. Eu cred ca din tot ce scrii in rest (de ex. la sfarsit) reiese tocmai ca pot fi situatii in care a te feri sa ai prea multi copii, nu neaparat prin abstinenta totala, nu este de loc pacat. Dar in fine. Nu putem fi chiar mereu de acord ;-)

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Constat draga anna ca parerile noastre s-au apropiat cu timpul, sau poate nu te-am inteles eu bine mai demult, contextul facand sa parem ca ne contrazicem. Sunt de acord cu ce scrii aici in afara de ceea ce spui despre ferire la modul categoric = ca ar fi intotdeauna pacat. Eu cred ca din tot ce scrii in rest (de ex. la sfarsit) reiese tocmai ca pot fi situatii in care a te feri sa ai prea multi copii, nu neaparat prin abstinenta totala, nu este de loc pacat. Dar in fine. Nu putem fi chiar mereu de acord ;-)

Pai ne-am contrazis deoarece parerile noastre asupra "importantei" vietii sexuale in cadrul cuplului difera f mult.
Si in plus eu ma refer strict la relatiile sexuale care se inscriu in limitele trasate de invatatura bisericii: adica cu respectarea posturilor si a sarbatorilor, cu respectarea perioadelor lunare, a celor de sarcina si alaptare etc.. adica daca nu facem din unirea trupeasca binecuvantata un acoperamant al pacatului si egoismului (cum s-a exprimat windorin).
Unirea trupeasca intre soti nu este un scop in sine, de aceea limitarea ei prin anumite reguli este fireasca.
Nefiind scop in sine, ea nu justifica nimic... adica nu putem sa utilizam contraceptia pt a pastra doar placerea rezultata din unire (tocmai pt ca unirea trupeasca nu este un scop/obiectiv in sine).
Daca urmarea normala a actului sexual este procrearea, atunci evitarea sarcinii duce la o ruptura in care este pastrata doar placerea, dar este izgonit chiar Dumnezeu din viata sotilor, prin oprirea aparitiei unei noi vieti (care este in esenta "contributia" dumnezeiasca in unirea sotilor). Si atunci in loc sa ai o unire binecuvantata, ai una draceasca (-cf. originii cuvantului diavol: despicare, despartire).
Cam asa vad eu lucrurile.

(scuze ca ma tot repet, dar am in permanenta impresia ca nu reusesc sa transmit corect ideile.. de unde si atatea reply-uri ale altora pe langa subiect sau despre lucruri care nu le afirm)

[iustin10]

As vrea sa punctez cateva aspecte despre cum vad eu relatiile fizice in casnicie:

-Sexul nefiresc,contra naturii,l-as considera desfarnare.

-Daca unul dintre parteneri mai practica ocazional onania,desi casatorit,iarasi e desfranare.

-Contraceptia nu tine de desfranare ci de lipsa de incredere in voia lui Dumnezeu

-Avortul nu tine de desfranare,ci este crima.

-Netinerea perioadelor de post impuse de Biserica,nu este neaparat desfranare ci lacomie,la fel cum e mancatul de dulce

-Adulterul e desfranare ,dar nu mai e desfranare in casnicie ,caci in clipa savarsirii adulterului,casnicia inceteaza,in fata lui Dumnezeu.Adulterul e sinuciderea casniciei.
-Poftirea cu ochiul a altor femei sau barbati,dupa caz,e desfranare ,e un adulter comis in inima.

-Intretinerea relatiilor sexuale ,este iubire.
Doar privit prin prizma monahiei,renuntarea la relatii sexuale,are o valoare,precum renuntarea la tot ce e lumesc.Aceasta nu inseamna ca aceste relatii sunt rele,ci doar ca unii oameni renunta de bunavoie la ele,pentru altceva mai bun

[un mirean]

Cata filosofie sexuala pe-aici si cata stalcire a poruncilor sfinte,insa nimeni nu vrea sa vada adevarul...sigur sunt si sectanti care se dau ortodocsi pe-aici ca sa sminteasca..."Pocaiti-va,ca se apropie Imparatia Cerurilor"...

[Fani71]

În prealabil postat de un mirean

Cata filosofie sexuala pe-aici si cata stalcire a poruncilor sfinte,insa nimeni nu vrea sa vada adevarul...sigur sunt si sectanti care se dau ortodocsi pe-aici ca sa sminteasca..."Pocaiti-va,ca se apropie Imparatia Cerurilor"...

Si care este adevarul, dupa parerea ta?

[un mirean]

În prealabil postat de Fani71

Si care este adevarul, dupa parerea ta?

Aici nu discutam despre"adevar dupa anumita pareri"...cand vorbim de de Sf.Scriptura nu vorbim de pareri...Nu exista asa ceva...tot ne-am obisnuit sa fim slobozi la limba si sa ne dam cu parerea,sa interpretam in fel si chip cuvantul Mantuitorului.Adevarul absolut este mostenirea teologica si dogmatica pe care ne-au lasat-o Sf.Parinti despre casatorie si despre desfranare.Iubirea nu inseamna satisfacerea placerii,iubirea inseamna jertfa de sange si desavarsire...Ne-am obisnuit sa vedem si sa aparam pacatul,partea care ne intereseaza,sexul si mai putin trairea in Hristos si implinirea canoanelor sfinte...Nu va amagiti,fratilor,ca focul vesnic vom mosteni!!!....Si e pacat pentru unii care mai sunt si profesori de religie ca smintesc lumea si invata copiii in acest mod!!!.MARE PACAT!!!

În prealabil postat de un mirean

Aici nu discutam despre"adevar dupa anumita pareri"...cand vorbim de de Sf.Scriptura nu vorbim de pareri...Nu exista asa ceva...tot ne-am obisnuit sa fim slobozi la limba si sa ne dam cu parerea,sa interpretam in fel si chip cuvantul Mantuitorului.Adevarul absolut este mostenirea teologica si dogmatica pe care ne-au lasat-o Sf.Parinti despre casatorie si despre desfranare.Iubirea nu inseamna satisfacerea placerii,iubirea inseamna jertfa de sange si desavarsire...Ne-am obisnuit sa vedem si sa aparam pacatul,partea care ne intereseaza,sexul si mai putin trairea in Hristos si implinirea canoanelor sfinte...Nu va amagiti,fratilor,ca focul vesnic vom mosteni!!!....Si e pacat pentru unii care mai sunt si profesori de religie ca smintesc lumea si invata copiii in acest mod!!!.MARE PACAT!!!

un_mirean...tu esti casatorit?

[zaharia_2009]

A spune sustinut si repetitiv ca modelul iubirii sexuale dintre barbat si femeie , model in care actul intim de unire este vazut chiar si episodic unilateral, adica rupt de procreere dar imbuibat de egoismul si patima desfatarii carnii fara responsabilitate, deci ca acest model este dupa modelul iubirii dintre Hristos si biserica sa este fratilor o nebunie de prima mina !
Nu am ce comentariu sa mai aduc in fata unei asemenea asertiuni deoarece ma amuteste ingrozindu-ma !
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!??????????????????????
TOTUSI :
Stim foarte bine ca cel mai curat mod de vietuire este cel in feciorie , intilnit in monahism , el fiind trairea in chipul ingeresc chiar de aici de pe pamint . Sfintul Nicolae Velimirovici in predica sa din duminica a XIV-a dupa rusalii spune : ,,... nunta cea mai potrivita sufletului omului este nunta cu mirele ceresc ; cealalta este una plina de durere si necaz, de cazne si de nevointe".
Dar pt. multele noastre slabiciuni a ingaduit D.zeu si o a doua cale de mintuire , cea in casatorie ; mai grea pt. om . Sf. Augustin spune , vis-a-vis de viata in familie : ,, nelinistit este sufletul meu pina ce ma voi linisti intru Tine "
Stim ca sfirsitul lumii va fi prevestit de multe semne , unul dintre ele fiind atunci cind numarul ingerilor ce se zidesc pe pamint in monahism si in familie va completa numarul ingerilor cazuti din ceruri odata cu rasvratirea lui satan. Astfel calugarilor ar trebui sa le fie , din acest punct de vedere, mai lesne ca mirenilor deoarece chipul ingeresc se imbraca la intrarea in monahism si nu in familie, daca nu cumva pe drum monahul isi pierde acest chip !
In felul acesta avem 2 cai de mintuire la alegerea fiecaruia dar doar unul generator de ingeri !
Casatoria este asemenea bogatiei , nu este rea prin sine , dar poate fi intrebuintata rau de catre soti ,exemplul cel mai graitor si pe care acum il discutam este cel a vietii sexuale in care partenerii stiindu-se in cununie binecuvintata se dedau amindoi si impreuna la pacate la fel de mari ca si cele legate de sex dar dinafara casatoriei, intinind astfel patul cununiei binecuvintate . Pt. pacate , mai ales cele legate de sex, cununia nu este o pavaza ci din contra o circumstanta mult agravanta iar pt. toate pacatele savirsite in cununie intiiul raspunzator este barbatul ca si cap al familiei .
Si concluzionind , citi sfinti stiti ca s-au ridicat vietuind in chipul ingeresc in minastiri si citi nesfinti au cazut ,,porcindu-se" in pacatele familiei binecuvintate dar nerespectate ? Are rost sa-i numaram ? Poate pe sfintii din casatorii pt. care ne sunt necesare 2-3 miini .
Cum v-a dat prin minte sa asemanati dragostea sexuala a partenerilor din casatorie cu dragostea inimii din cununia monahului si mai ales cu dragostea dintre biserica si Hristos , numai ispititorul stie ! Credeti ca sexul incununeaza, pune motul , iubirii dintre parteneri, oricit de fidel si de sincer ar fi el ? Pai atunci ce sa zicem de dragostea dintre partenerii ajunsi sfinti din casatoriile albe, duse in feciorie ? Acestia , dupa parerile voastre, ar fi trebuit sa sufere cel mai mult deoarece nu aveau ,,culmea simturilor" implinita, nu aveau mot la casnicia lor ! Ce nebunie ! Locul dragostei si al trairii depline este inima omului , din prisosul ei ies cele bune ca si cele rele, precum ne spune Hristos, in ea coboara mintea in treptele cele mai inalte ale rugaciunii , in ea se incheaga si se trainiceste dragostea si legatura dintre Hristos si biserica si nici decum in sex, oricit de eleborat si de rafinat si de lesinator ar fi el . Nu ne spune clar Hristos ca duhul este rivnitor dar carnea neputincioasa ! Credeti ca duhul se inrareste si se inalta deplin prin sexul lesinator si rupt de zidirea unei noi vieti ?
Si inca indrasniti sa afecti asemanarea sexului cu Hristos si biserica sa !
Daca voia sa intareasca exemplul familiei ca fiind desavirsit , peste cel al calugariei, Hristos , care a fost primul si desavirsitul monah (avea cele 3 voturi monahale depuse : saracia de buna voie, castitatea , ascultarea de D.zeu-Tatal neconditionat) s-ar fi casatorit si ar fi ajuns si la relatii intime dindu-le ca model si lasindu-le ca si porunca. Dar din contra , si apostolii care erau casatoriti (cel putin 2) si-au lasat familiile in buna rinduiala si intelegere si l-au urmat pe D.zeu . El a fost monah fara a bate moneda pe aceasta , lasindu-si doar exemplul sau ca desavirsit si adaugind textual indemnul : ,, fiti dara desavirsiti precum tatal vostru din ceruri desavirsit este " stiind ca peste ani celelalte isvoare ale crestinismului (sfinta traditie si sfintele si de D.zeu inspiratele canoane) va valorifica deplin exemplul .
Sexul nu il incununeaza pe om, nu il face deplin, nu il descatuseaza de energiile lui creatoare , nu el este liantul sublim in casatorie , nu el este tinta la care trebuie sa ajungem neaparat pt. a fi deplini in casatorie ! Nu, nici pe departe, acesta este tocmai slabiciunea si in el este neputinta firii omenesti pt. care insa Hristos s-a indurat , a facut un pogoramint, si a acceptat si acest aspect in cadrul casatoriei ! Dar noi astazi nu mai suntem educati puternic duhovniceste(cine sa o mai faca ? si mai ales pt. cine ?) ca sa stim pe ce baze sa facem alegerea partenerului , adica pe baza inimii si a sufletului ci noi , din contra, suntem educati permanent din familie si pina la intreaga massmedia , de la scola si pina exemplele celorlalti ca sa ne facem alegerea partenerului dupa fizic, dupa picioare , fund, sini, aspectul fetei si dupa numarul de cartoane pe care le-a strins de pe la universitati dar pe care nu le poate dovedi si in care zace un suflet pustiu(in partener, ca de el este vorba) si strain de Hristos . Asa suntem educati iar cind prin mila lui D.zeu invatam sa facem alegerea altfel imediat suntem sanctionati de catre asa-zisa sociatate si pusi la colt ca fiind paria si demni de risul altora . De ce ? Pt. ca suntem invatati de la Renastere si de la Revolutia Franceza ca sexul este totul in lumea aceasta si ca prin rastalmacire si proferarea de sofisme suntem ,,consiliati" ca pina si la baza bisericii cu Hristos tot sexul sta . Ce de mai nebunie !
Am spus ca sexul este precum bogatia . Ia puneti voi fratilor in locul cuvintului sex, in aceasta postare a mea , cuvintul bogatie si vedeti se schimba cumva lucrurile , ies din acelasi inteles ?
Si daca stim ca atit bogatia cit si sexul nu sunt virtuti si chiar ca intrebuintate rau duc la osinda cum sa credem noi ca aceste aiureli stau la baza dragostei dintre biserica si Hristos . Cunoastem ce spune sf. Ioan Hrisostom despre familie dar despre sex va rugam pe voi sa ne faceti trimiteri ca sa citim ca noi nu am gasit . Sau repetindu-ma , credeti ca sexul este culmea desavirsirii intro familie ? In cazul acesta surorile si fratii de aceste pareri ar trebui sa scrie cite o carte fiecare despre sexul de la baza bisericii ... ca sa poata astfel sa se smintesca citi mai multi .
Sau poate voiti sa spuneti ca si in biserica ortodoxa tantra yoga exista si functioneaza sublim . Vai ce aiureli infricosatoare !

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Pai ne-am contrazis deoarece parerile noastre asupra "importantei" vietii sexuale in cadrul cuplului difera f mult.
Si in plus eu ma refer strict la relatiile sexuale care se inscriu in limitele trasate de invatatura bisericii: adica cu respectarea posturilor si a sarbatorilor, cu respectarea perioadelor lunare, a celor de sarcina si alaptare etc.. adica daca nu facem din unirea trupeasca binecuvantata un acoperamant al pacatului si egoismului (cum s-a exprimat windorin).
Unirea trupeasca intre soti nu este un scop in sine, de aceea limitarea ei prin anumite reguli este fireasca.
Nefiind scop in sine, ea nu justifica nimic... adica nu putem sa utilizam contraceptia pt a pastra doar placerea rezultata din unire (tocmai pt ca unirea trupeasca nu este0 un scop/obiectiv in sine).
Daca urmarea normala a actului sexual este procrearea, atunci evitarea sarcinii duce la o ruptura in care este pastrata doar placerea, dar este izgonit chiar Dumnezeu din viata sotilor, prin oprirea aparitiei unei noi vieti (care este in esenta "contributia" dumnezeiasca in unirea sotilor). Si atunci in loc sa ai o unire binecuvantata, ai una draceasca (-cf. originii cuvantului diavol: despicare, despartire).
Cam asa vad eu lucrurile.

(scuze ca ma tot repet, dar am in permanenta impresia ca nu reusesc sa transmit corect ideile.. de unde si atatea reply-uri ale altora pe langa subiect sau despre lucruri care nu le afirm)

Da, nu avem chiar aceeasi parere despre sensul postului conjugal. Nu mai revin la asta acum..

Si eu ma tot repet, imi cer scuze, si tot de aia.

Mie mi se pare o greseala logica in urmatoarele afirmatii:
Mai intai afirmi ca sexul in casatorie are ca scop 1) unirea dintre soti si 2) procreerea.
Apoi afirmi ca daca scoatem scopul 2) (nu de tot ci partial, sa zicem, limitand numarul de copii) ramane placerea.
Dar unirea dintre soti unde ramane? Cu alte cuvinte, de ce o relatie sexuala si-ar pierde caracterul de unire a sotilor si devine doar cautare a placerii daca cei doi nu mai doresc copii?In cazul cand lasa deschisa calea conceptiei, nu este si placere, ca in cazul unirii de dragul unirii?

Orcium, cum spuneai mai sus, oamenii casatoriti oricum au multe altele pe cap decat asta, si viata lor ar trebui sa fie o jertfire permanenta a propireii vieti pentru ceilalti (sot sau sotie, si copii). La fel si in relatia trupeasca, nu ne urmarim doar propria placere ci si mangaierea celuilalt.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Da, nu avem chiar aceeasi parere despre sensul postului conjugal. Nu mai revin la asta acum..

Si eu ma tot repet, imi cer scuze, si tot de aia.

Mie mi se pare o greseala logica in urmatoarele afirmatii:
Mai intai afirmi ca sexul in casatorie are ca scop 1) unirea dintre soti si 2) procreerea.
Apoi afirmi ca daca scoatem scopul 2) (nu de tot ci partial, sa zicem, limitand numarul de copii) ramane placerea.
Dar unirea dintre soti unde ramane? Cu alte cuvinte, de ce o relatie sexuala si-ar pierde caracterul de unire a sotilor si devine doar cautare a placerii daca cei doi nu mai doresc copii?In cazul cand lasa deschisa calea conceptiei, nu este si placere, ca in cazul unirii de dragul unirii?

Orcium, cum spuneai mai sus, oamenii casatoriti oricum au multe altele pe cap decat asta, si viata lor ar trebui sa fie o jertfire permanenta a propireii vieti pentru ceilalti (sot sau sotie, si copii). La fel si in relatia trupeasca, nu ne urmarim doar propria placere ci si mangaierea celuilalt.

Eu m-am familiarizat cu punctul tau de vedere citind John Breck (teolog, preot, bioetician), argumentatie similara am gasit si la el in justificarea evitarii sarcinilor.
Nu am pregatire teologica pt a combate eficient un astfel de punct de vedere. Ce spun eu reflecta doar nivelul meu (redus) de intelegere a invataturii crestine (din cat am citit).

1.In primul rand trebuie sa repet ca ma refer doar sotii legati prin Taina Cununiei. Toate citatele si toate parerile exprimate anterior se refera doar la aceasta situatie. Reiau cuvintele par. Cleopa: "Despre casatorie ni se arata, totusi, ca in ea este ceva tainic, ascuns vederii si priceperii noastre, si anume: unirea, prin puterea lui Dumnezeu, a celor doi soti, in asa fel incat nu mai sunt doi, ci unul singur; prin aceasta ni s-a spus indeajuns. Dar Sfanta Scriptura ne spune chiar si direct ca unitatea rezultata din impreunarea celor doi soti in casatorie e Taina si inca “Taina mare” (Efes., 5, 32), asemuita fiind cu unirea dintre Hristos si Biserica."
Cnd nu exista Taina cununiei, vorbim doar despre sex (cuvintele tale descriu bine aceasta situatie: "o relatie sexuala care isi pierde caracterul de unire a sotilor si devine doar cautare a placerii"). Atunci sexualitatea nu uneste si nu ridica spiritual nimic.


2. Vorbind despre casatoria crestina, din cat am citit eu despre acest subiect, am inteles ca omul poate cadea in doua extreme: a) scarbirea de relatii trupesti, considerarea lor ca pacat si b) cautarea placerii.
Ambele extreme sunt gresite.

a) scarbirea de relatii trupesti in cadrul casatoriei este un pacat si este anatemizata: canoanele sinodului local de la Gangra (1, 4, 9, 10, 14)

b)Cautarea placerii duce la desfranare in cadrul casatoriei.
Unirea sexuala in cadrul casatoriei nu este rea in sine, ci reaua ei folosire o face rea. Folosirea rea nu se refera numai la aspectul cantitativ ci si la cel calitativ: utilizarea ei patologica. Ruperea unirii sexuale de efectul ei firesc (nastere de prunci) o transforma intr-un act de cautare a placerii.
Unirea trupeasca ar trebui sa fie precedata si consecinta a unirii spirituale a sotilor. Ea nu este scop in sine ci este subordonata si slujeste relatiei dintre soti si Dumnezeu.
Tocmai de aceea, prin evitarea pruncilor, deci taierea voii divine, Dumnezeu este "poftit" afara din relatia de cuplu.. deci sexualitatea este voit desacralizata si nu mai putem vorbi de unire autentica a sotilor, nici de transcedere a planului iubirii trupesti catre cele mai inalte etc.
Nu stiu daca ma fac inteleasa.
Aici este o folosire anormala/ morbida a sexualitatii prin ruperea de finalitatea ei (tocmai partea in care Dumnezeu isi arata lucrarea in mod evident). Este cautarea exclusiva a placerilor (idolatra, spun multi). Pentru ca, repet, din moment ce te opui lui Dumnezeu nu se mai poate vorbi de adancirea comuniunii intre soti catre un tel mai inalt si nici de.. alta metafora care ofenseaza unii utilizatori pe-aici.

3. care este atitudinea fireasca fata de impreunare in casatoria crestina?

Eu am gasit un raspuns convingator in Tamaduirea bolilor spirituale (Jean Claude Larchet).
El vorbeste (foarte argumentat) despre necautarea placerii, nelipirea inimii de ea. Placerea ar trebui sa fie un dar, ceva ce primesti in plus, dar nu ceva pe care-l cauti/ urmaresti in relatie, pentru a nu-ti face un idol din pofta.
Voi da citate ca sa nu creez confuzii:
" Cel dintâi principiu, pentru soti, trebuie să fie acesta: să nu se unească în vederea plăcerii simţurilor, să nu facă din desfătare scopul şi obiectul legăturii lor. Ei trebuie să vegheze să nu se lase stăpâniţi de plăcere, să nu-şi lipească inima de ea, să n-o caute şi, în cele din urmă, să nu mai fie în nici un chip atraşi de ea. „Cât timp simţim că suntem mânaţi de pornirile trupului, vom şti că n-am ajuns încă pe cuhnile castităţii", scrie Sfântul loan Casian. Aceasta nu înseamnă refuzul şi excluderea plăcerii legate în chip firesc de legătura trupească, cinealipirea de ea, refuzul de a face din ea un absolut al vieţii în doi. Plăcerea este doar o urmare a legăturii dintre soţi, un asupra de dar.
Legătura trupească, în care nu se cuvine să se urmărească desfătarea, trebuie să-şi găsească locul firesc în cadrul mai larg al iubirii pe care soţii o au unul pentru altul, înfăptuind pe plan trupesc o unire asemănătoare celei care se împlineşte între sufletele lor şi care duce la unirea lor deplină, prin care, potrivit cuvântului Scripturii, ei devin „un trup" şi un singur duh. Castitatea conjugală presupune ca unirea trupească să nu fie nici ceva absolut, nici unicul lucru important în sine pentru cei doi soţi, ci să fie parte a unirii lor mai profunde, sufleteşti, de care depinde întru totul, şi, mai mult, să fie slujitoare supusă a unirii lor duhovniceşti."

"Toate acestea ne fac să înţelegem că tămăduirea desfrânării şi dobândirea curăţiei trupeşti constau de fapt în convertirea dorinţei, astfel ca iubirea duhovnicească să ia locul iubirii trupeşti. Aşa putem înţelege cuvintele Sfân¬tului loan Scărarul: „Curat este cel ce a respins de la sine dragostea prin dra¬goste si a stins focul material prin focul nematerial". Şi de aceea spune el: „Dragostea trupurilor să-ţi fie chip al dragostei de Dumnezeu",iar în altă parte: „Fericit este cel ce are faţă de Dumnezeu un dor asemănător celui pe care-l are îndrăgostitul nebun faţă de iubita sa". Şi încă: „Am văzut suflete necurate stăpânite nebuneşte de dragostea trupurilor. Dar luând din cercareadragostei pricină de pocăinţă, au întors aceeaşi dragoste spre Domnul. Şi să-rind îndată peste orice frică, s-au altoit fără saţiu în dragostea de Dumnezeu. De aceea şi Domnul a zis despre acea păcătoasă, nu că s-a temut, ci că a iubit mult, si a putut schimba cu uşurinţă dragostea cu dragostea (cf. Le. 7, 47)". în viaţa conjugală, desfrânare înseamnă iubirea celuilalt în afara lui Dumnezeu, iubire pur carnală, adică opacă la energiile dumnezeieşti. Dimpotrivă curăţia în căsnicie înseamnă iubirea celuilalt în Dumnezeu, şi iubirea lui Dumnezeu în celălalt. Curăţia transfigurează iubirea celor doi, o urcă la înălţimi duhovniceşti, unde ea devine cu totul transparentă faţă de Dumnezeu, căpătând un sens mistic (cf. Efes. 5, 32) şi împlinind, în chip analogic, taina iubirii lui Hristos pentru Biserică, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Efeseni, care se citeşte la slujba cununiei: ,Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica" (5, 25);„De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică" (5, 31-32)."

4. Tot din cartea lui JC Larchet.. de unde se cunoaste ca a dobandit cineva castitatea (casatorit sau nu):
"Unul dintre semnele prezenţei sale este privirea fără patimă şi cu inimă curată a lucrurilor care pot stârni patima.Sfântul loan Scărarul spune că este cast „cel care a dobândit o desăvârşită nesimţire faţă de deosebirea dintre trupuri" şi conchide: „Aceasta este regula şi definiţia desăvârşită a atotcuratei curaţii, să fie cu aceeaşi stare de suflet faţă de trupurile însufleţite şi neînsufleţite, cuvântătoare şi necuvântătoare".