A aparut o Manastire care nu asculta de BOR pentru erezia ecumenismului

[Mihailc]

Sincer, nu vreau să râd la urmă dar vreau să fiu acolo unde e Hristos.
Acum s-ar crede că râd şi mă distrez, când de fapt îmi plânge sufletul de ce aud, citesc, văd că se întâmplă în Biserică şi împrejurimi.
Umorul poate fi uneori o formă de discurs prin care poţi să transmiţi şi situaţii înfiorător de triste. Râdem de necaz, altfel spus.

Să o lăsăm aşa...

Nu militez pentru nimic. Un lucru îmi e clar : Credinţa nu e ideologie, nu mă lupt cu nimeni, nu vâd duşmani peste tot în jurul meu. Văd, în schimb, persoane diferite de persoana care sunt, cu care nădăjduiesc să împart, vorba vrednicului de pomenire Nichifor Crainic, "un colţ de cer".

Nu vreau să râd la urmă, poate cel mult să zâmbesc.
Meargă şi talibanii ortodoxiei în Împărăţie. În privinţa asta îmi permit să fiu un pic origenist şi să-mi doresc să ajungă de-a dreapta scaunului de judecată toată lumea. Nu am garanţii că se va întâmpla aşa, dar Hristos aşa m-a învăţat să doresc aproapelui meu. Şi doresc asta tuturor, din toată inima.
Sunt trist însă atunci când oamenii împart turma înainte de vreme. Ăsta e privilegiul Domnului în eshaton, nu al popilor, călugărilor, patriarhilor, nici măcar al sfinţilor.
Până la ultima suflare toată firea omenească are o şansă.