Este permis intr-o casatorie?

[cristina2012]

În prealabil postat de zaharia_2009

Subiectul iubirii de sine nu exista in Evanghelie

"Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi".

Cum vine asta asta?

[zaharia_2009]

În prealabil postat de cristina2012

"Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi".

Cum vine asta asta?

Aceasta afirmatie are cu totul alt sens ! Ma mir ca puneti aceasta intrebare ! Nu ati citit nici o carte de zidire sufleteasca ? Eu ma si mir ce turnura a luat discutia pe o panta perfida in care se ridica la rang de cinste ,,iubirea de sine" tocmai cea care sta stavila, ca mare pavaza impotriva mintuirii omului .
Daca ati fi citit cu atentie macar o carte duhovniceasca ati fi vazut ca primul , dar primul lucru care atrage atentia la viata unui cuvios, ori sfint, ori ... orice om imbunatatit este plingerea indelungata a pacatelor proprii si nici decum iubirea sau stima de sine. Oho, total pe departe ! Ori acesti oameni mergeau de tineri cruzi in monahism , adica ce mari pacate sa fi avut in asa fel incit sa le plinga o viata intreaga? Dara-mi-te noi care traim in lumea lume si ne desfatam cu sexul oral, de exemplu, si cu alte mii si mii de pacate , precum stima si porcaria de sine infuzata in subconstientul omului de stintele moderne , stinte care insa nu pomenesc un cuvint, unul singur de D.zeu ! Spuneti-mi, va rog deosebit, dvs. macar o carte a vreunui duhovnic cunoscut , sfint sau nu , in care sa aprecieze sau sa eleogieze iubirea si stima de sine ! Pai daca este cea mai mare piedica impotriva mintuirii eu unul va recomand nici sa nu cugetati la a incerca asa ceva ca va faceti de ris ! Dar poate dvs. ginditi altfe, si atunci va veti osirdui !
Si revenind la cuviosi si sfinti : daca ati fi citit macar o carte recenta : Iosif Monahul Vatopedinul : ,,Batrinul Iosif Sihastrul" ati fi vazut acolo ca un mare,mare pacat pe care l-a plins pina in clipa mortii la 62 de ani acest sfint monah Iosif Sihastrul , a fost faptul ca in copilarie a tinut de ,,6" pe alti copii care furau smochine . Ei , aparent ce mare pacat ? Da, dar el stia ca in spatele unei aparente stau ingropate inca multe alte pacate serioase chiar daca era copil . Deci unii isi pling pacatele o viata intreaga, pacatele cele f. mici iar noi dupa ce implinim ,,deliciosul" act al cunilinctiei sau al felatiei, linistiti, fericiti de tremuram din toate oasele de implinire si liniste sufleteasca, incepem sa ne gindim la stima de sine si sa ne gindim ca de, suntem si noi cineva si ca daca cumva nu am gindi asa , vai, am intra in depresie . Pai cine te pune sa faci sex oral , tot acela te baga si in depresie si tot el te prosteste ca ai fi ajuns cineva , asta pt. o credinta mai sus un pic de genunchiul broastei . Si inca nici nu mai vorbesc de cite carti serioase scrise de parinti imbunatatiti sunt despre subiecte precum depresia, akedia, boli psihice , s.a.m.d. Dar pe acestea nu vrea crestinul sa le citeasca , cica nu este motivat, nu are interes, nu este curios ! El citeste doar stiinta , pai atunci sa se duca pe la vreun profesor universitar psiholog sau sociolog si sa se spovedeasca sau mai ales sa se mintuiasca, nu ?
Revenind la ce incercati sa sustineti dvs. iluzoriu(daca asta este intentia, de a sustine !) . Parerea mea este sa renuntati la asemenea cugetari pt. ca va v-a batjocoti acelasi ispititor cit de curind cu ginduri de marire pina veti ajunge chiar sa le credeti . Deci , subiectul iubirii de sine si nu o propozitie ca cea pe care mi-o dati dvs. mai sus , ei, acest subiect nu exista in evenghelie de sine statator decit absolut indirect in unele pilde si prin care se arata unde duce iubirea de sine adulata si nici decum incuviintarea ei : asa este pilda lucratorilor viei, a fiului risipitor, a bogatului nemilostiv (care-si indeamna sufletul sau pretios sa manince si sa bea desfatindu-se ca cica ar merita... si saracul Lazar !) Asadar , Mintuitorul stiind bine cit de mare este iubirea de sine care zace in noi in fiecare a incercat prin aceasta sa dea masura iubirii aproapelui , desi mai inainte spusese cu adevarat si comparativ, masura iubiri divine : din toata inima ta , cu tot sufletul tau, cu toata virtutea ta , cu tot cugetul tau . Dar pt. a fi sigur ca tinarul respectiv (bogat fiind , adica egoist la maxim ca de accea voia sa tina numai pt. el averea si orbit de iubirea de sine care era extrem de mare !) va intelege masura din cuvintele spuse i-a intarit afirmatia cu o comparatie in care termenul discutat il aseamana cu propria iubire de sine ! Adica , dumnezeirea se adora in termenii spusi initial iar aproapele cu diferenta ,dar pt. cei care au totusi nedumeriri in a o intelege ori pt orbi si surzi (orbitii de propria lor iubire si surzitii de propriul lor suflet in elogii permanente) a facut aceasta comparatie . Femeii desfrinate , de exemplu, nu a fost nevoie sa-i spuna acesta diferenta deoarece ea a fost vazuta ca a trecut de la iubirea de sine (iubind o viata intreaga propriile desfatari ale sufletului in desfrinari , precum doamnele si domnii aici de fata care au aceleasi pareri !) la iubirea lui D.zeu, o cu totul alta treapta de iubire, dar pe care o si manifesta, adica o marturiseste prin marea pocainta . Prin pocainta si despatimire , femeia desfrinata a putut sa-l descopere pe D.zeu , a putut sa inteleaga si sa treaca la o alta treapta superioara de iubire decit cea a iubirii de sine , singura maxima de care in mod nativ suntem in stare toti ! La iubirea lui D.zeu se ajunge insa prin mare efort si nu nativ ! Sa nu fiu inteles gresit , ceea ce am spus nu inseamna ca femeia desfrinata nu mai iubea aproapele, nicidecum (stiu ca ati fi tentata sa interpretati peiorativ !, este mai la indemina, mai rapid !) ci a reusit prin marea pocainta sa il vada pe D.zeu si ale Sale porunci , comparativ cu propria-i iubire de sine !

Deci ce era de neinteles sau mai bine zis unde face Mintuitorul vreo pilda sau vreo vorbire propriuzisa despre iubirea de sine ?
Discutiile pe care le-am urmarit sunt tragic de socante deoarece ele nu arata in primul rind ca multa lume este instrainata de credinta curata in D.zeu alintindu-se cu te miri ce stiinte sau si mai rau cu indemnuri satanice , ci ele arata in primul rind lipsa lecturii asidue si serioase duhovnicesti, printre preocuparile cotidiene, si indiferenta reala fata de dumnezeire , de viata in duh si adevar, de propria mintuire . Asa cum ne spune Mintuitorul : ,,...taci tu, sa vorbeasca faptele tale" ,oamenii se judeca dupa fapte si nu dupa vorbele lor, ca din vorbe nu vedeti, suntem psihologi si sociologi, si medici, si liberschimbisti si limbisti si bunul dumnezeu mai stie cum , dar din fapte ...cu totul si cu totul altceva !
Nu vi se pare frapant ca cei mai multi asazisi crestini nu se entuziasmeaza si nu vor sa urmeze la viata curata in duh si adevar, desi isi spun ,,crestini", incercind sa copieze pe duhovnicii rigurosi si pretentiosi cu viata in duh dar se linistesc si chiar devin partizanii pacatelor atunci cind vad ca si altii mai fac draciile pe care le fac ei insisi si ca aha, multa lume sunt in situatia lor ! Pt. ca satana este un maestru in vinarea sufletelor . De aceea si Mintuitorul spune ca tare ingusta este calea mintuirii si larga cea a pierzarii .
Ma intrebau fratii si surorile nu cu multe postari in urma , incununati de nonconformista Ynaf, ca unde scrie ca perversiunile sunt incriminate direct in biblie .
Pai nu ne spune sf. ap. Pavel ca ,, ...nici un desfrinat, sodomist, bautor si nici altii asemenea lor nu vor intra in imparatia cerurilor" Si ca pilda Sodomei si a Gomorei nu este destula, glumeau desigur ! Ori credeti ca sodomia ar fi ceva groaznic de rau si gomaria ar fi o desfatare permisa de Hristos .
Pt. crestinii seriosi , preocupati de ortodoxie , de mintuire ca de altfel si de aspectul altor religionari si credinte straine de ortodoxie acest thread este desavirsit ca exemplu de activitate si inselare draceasca prin substanta care o contine si ceea ce se propune cu vehementa . Da, este uimitor cit de mult se sustin pacatele si mai ales citi ortodocsi sar in ajutorul denigratorilor de credinta curata ! Din anumite pacate grele se da in altele si mai grele , precum este cel al iubirii de sine , de ramii surprins de energia pe care o varsa oamenii pt. a-si cere ,,dreptul la pacate " ! Ce paradox real !

Vis-a-vis de toate porcariile si ticalosiile si abjurarea de la ortodoxie sub o forma sau alta (fie mascat,emancipata, telectuala, umanista ...fie cit mai pe fata si fara nici o teama , ca jena s-a consumat de mult !) a ortodocsilor care inca se declara asa , deci fata in fata cu acestea imi vin mereu in minte motoul /semnatura sorei Miha-anca :"Fiecare cuvant al nostru trebuie cugetat cu grija, caci la fiecare cuvant se pune in joc adevarul". – Parintele Serafim Rose... peste care nimeni nu se mai uita sau nu mai este atras , dara-mi-te sa mai si citim carti ale duhovnicilor imbunatatiti sau ale sfintilor !???

[heaven]

A te iubi pe sine nu inseamna egoism si o voi repeta pana se va intelege!
Sinele si ego-ul sunt doua lucruri diferite.Tocmai ca ego-ul este falsul nostru sine care nu ne lasa sa vedem cine suntem cu adevarat,asa cum am fost creati de Tatal Ceresc,exact asa cum ne comportam cand eram copilasi micuti: naturali,inocenti,iubeam pe toata lumea in mod firesc,ne exprimam liber fara ingradirile in care traim ca adulti si care ne-au fost trasate inca din copilarie incepand cu parintii si continuand cu restul societatii.Va mai amintiti cum erati atunci?Unde este copilul din voi?
Am fost invatati ca nu putem fi noi,am trait si ne-am dezvoltat sub "n" conditionari,pana am ajuns sa ne identificam si noi cu ceea ce credeau ei,propriul lor sistem de valori,ne-am dezvoltat acel sine fals,ego-ul si am ajuns sa uitam...cine suntem noi.
Ana21,spui ca esti un fost psiholog,eu inca nu ma pot denumi asa,ci doar cu ajutorul lui Dumnezeu pot spera sa reusesc pe acest drum si sunt sigura ca daca El va dori,voi fi acolo,insa chiar nu inteleg cum poti sa confunzi ego-ul cu sinele si cum de nu ai inteles ca eu nu vorbeam despre iubirea de ego.
Imi vorbesti de teorie,da,adevarat,pe un forum nu poti face mai mult de atat,insa cu siguranta practica este de baza si in psihologie si in spiritualitate.
Imi e greu sa cred ca ai ajuns la procesul de autocunoastere sau ca te-ai format ca si consilier sau psihoterapeut,dupa care ai ajuns la aceste concluzii.
Mi se pare practic imposibil ca odata ce ai luat contact direct cu propria ta fiinta sa nu intelegi ceea ce inseamna iubirea de sine si ce anume ne produce blocajele in care stam inchistati,unii si o viata.
Psihologia si spiritualitatea nu fac altceva decat sa se completeze una pe cealalta.
In ziua de astazi psihologia s-a dezvoltat mult si sunt psihoterapii care imbina stiinta psihologiei cu spiritualitatea.Este vorba de unificarea trup-minte-spirit.
Si eu iti pot da un sfat: mergi la cateva ore de dezvoltare personala in psihoterapie experientiala si povesteste-mi daca tot aceleasi convingeri ti le pastrezi.
Sau,poate gasesti o alta care sa rezoneze cu sufletul tau.
Iar,revenind la Dumnezeu,El a spus foarte limpede:"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!"
Este cat se poate de simplu,chiar si un copil ar intelege,ca daca eu vad ceva rau in a ma iubi pe mine,voi proceda exact la fel cu aproapele...

[heaven]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Trebuie să vă spun un secret: Dumnezeu ne iubeşte. Ne iubeşte până acolo încât S-a făcut om, încât a suferit şi a murit pentru noi. Ca să ne răscumpere, ca să rupă lanţul robiei în care eram, ca să ne scoată din Egipt în Ţara Făgăduinţei, în Ierusalim.

Deci, dacă Dumnezeu mă iubeşte pe mine atât de mult, înseamnă că şi eu pot să mă iubesc pe mine. Înseamnă că viaţa mea, sufletul meu este ceva foarte, foarte important. Sunt un morman de păcate, da ! Dar nu pe acest morman de păcate îl iubesc eu, ci ceea ce este sub ele, pe mine însumi, pe sufletul meu, care a fost odată strălucitor şi care, cu ajutorul puterii Lui curăţitoare, sper să fie din nou strălucitor. Pentru aceasta, tot ceea ce am de făcut este să nu mai adaug la jegul existent şi să mă las şlefuit de El, precum se lasă lutul în mâinile olarului.

Exact aşa îl iubesc şi pe aproapele. Nu mormalul lui de păcate, nu dezmăţul lui, nu superbia lui, nu fariseismul lui. Nici mitocănia lui. Dar, dacă aproapele meu este şi el operă a lui Dumnezeu, dacă este destul de bun ca să fie iubit de Creatorul şi Redemptorul lui, atunci este destul de bun ca să fie iubit şi de mine.

Mihnea a inteles foarte bine acest lucru,pentru ca nu trebuie sa fii psiholog,erudit sau preot pentru asta.Sufletul fiecaruia dintre noi le stie si are nevoie de iubire ca de aer,insa,din pacate, nu vrem sa il ascultam...

[heaven]

În prealabil postat de Miha-anca

Coralina:Diferenta dintre omul, care nu isi cunoaste pacatele si cel, care si le cunoaste, e ca de la carul din curte, la Carul de pe cer, scria Carl G. Jung.
Cand omul se vede pacatos, acesta este efectul Duhului Sfant, Care il lumineaza sa isi vada pacatele si Care ii da si puterea si dorinta de a le indrepta. Acest om, desi se vede tot numai cu pacate, are totusi speranta ca se poate indrepta, curata si sfinti. Este o mare speranta, pe care Duhul Sfant il sadeste in inima celui care se smereste in fata lui Dumnezeu.
Acest "morman de pacate" ne ajuta sa intelegem ce e bine si ce e rau; ne ajuta sa facem ordine in viata noastra si sa ne luam la tranta cu aceste pacate. Facand acest lucru intelegem mai bine mecanismele vietii. Regretand, ne indreptam si ne smerim. Smerindu-ne, reducem din mandrie: scadem noi la dimensiunile noastre reale si creste cel, pe care il desconsideram sau il uram.
Ori, daca ne iubim, ne supradiensionam, iar mandria creste proportional. Cele mai multe greseli le facem din mandrie.

Cel care se iubeste pe sine incearca sa fie obiectiv,sa se analizeze (si nu doar dpdv rational cum spunea cineva),sa lucreze cu el insusi pentru evolutia sa spirituala si pe toate planurile,doar ca face asta incearcand sa se cunoasca si sa isi asculte fiinta in fiecare clipa,pentru ca este vie si comunica cu noi:trupul ne da semnale,mintea,spiritul,dar n-avem ochi sa vedem si nici urechi s'auzim,de aceea ne zbatem intr-o continua suferinta,pentru ca din lipsa iubirii ni se trag toate pacatele.

[zaharia_2009]

Trebuie sa va spun inca un secret :

Dumnezeu este drept judecator ! El nu voieste moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu !
Deci nu voieste moartea decit a celui care se intoarce , se pocaieste, se leapada de viata de placeri si desfatari a iubirii de sine si incepe sa faca poruncile Lui !
Despre cei care nu voiesc sa se intoarca in mod clar ii lasa mortii atunci cind zice : ,,...plecati de la mine blestematilor in focul cel vesnic gatit diavolului si ingerilor sai caci nu va cunosc pe voi" . Si aceasta deoarece : ,,...nu cel ce-mi zice mie doamne, doamne , v-a intra in imparatia cerurilor ci tot cel care face poruncile tatalui care m-a trimis pe mine " si care desigur se pocaieste, se intoarce !

Acest secret se spune in cuvinte putine deoarece este f. clar !


Si nu uitati : ,,...nimic nu puteti fara mine" (Ev. M. Cap. XV) ... care lucru cu tine insuti pt. progres propriu spiritual ?

[heaven]

"Era odata un calugar imbunatatit,iar in manastirea sa venise de ceva vreme un frate care se nevoia mai cu sarg decat toti ceilalti si toate ale Lui Dumnezeu le tinea.
Dupa un timp,fratele acesta moare,iar calugarul se ruga Lui Dumnezeu sa ii arate ce este cu acesta,fiind aproape sigur ca se afla in rai.
Intr-o noapte,calugarul are un vis in care il vede pe respectivul frate cum se chinuia in iad.Mahnit,Il intreaba pe Dumnezeu: "Doamne,cum de fratele acesta se afla in iad,cand el toate ale Tale le facea,tinea posturile,randuielile si se nevoia mai mult decat ceilalti frati din manastire?"
Dumnezeu ii raspunse:"Acesta se afla in iad pentru ca iubire nu a avut,ci toate cate le facea,din trufie le savarsea!"

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de zaharia_2009

Trebuie sa va spun inca un secret :

Dumnezeu este drept judecator ! El nu voieste moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu !
Deci nu voieste moartea decit a celui care se intoarce , se pocaieste, se leapada de viata de placeri si desfatari a iubirii de sine si incepe sa faca poruncile Lui !
Despre cei care nu voiesc sa se intoarca in mod clar ii lasa mortii atunci cind zice : ,,...plecati de la mine blestematilor in focul cel vesnic gatit diavolului si ingerilor sai caci nu va cunosc pe voi" . Si aceasta deoarece : ,,...nu cel ce-mi zice mie doamne, doamne , v-a intra in imparatia cerurilor ci tot cel care face poruncile tatalui care m-a trimis pe mine " si care desigur se pocaieste, se intoarce !

Acest secret se spune in cuvinte putine deoarece este f. clar !


Si nu uitati : ,,...nimic nu puteti fara mine" (Ev. M. Cap. XV) ... care lucru cu tine insuti pt. progres propriu spiritual ?

Sper sa nu va mai suparati pe mine si de data asta daca mai vin si eu cu o completare:)

'' Tu ai un Dumnezeu care te iubeste cu mai multa tandrete decat un tata, cu o staruinta mai activa decat cea a unei mame; un Dumnezeu care te indrageste cu o pasiune mai arzatoare dacat cea a tinerilor casatoriti; un Dumnezeu care este incantat de mantuirea ta si care se bucura mai mult decat tine ca ai scapat de pericole si de moarte; un Dumnezeu care marturiseste toate formele de afectiune: afectiunea unui tata pentru fiii sai, a unei mame pentru copiii sai, a unui agricultor pentru plantele sale, a unui arhitect pentru opera sa, a unui sot pentru sotia sa; un Dumnezeu care vrea sa indeparteze de la tine relele, asa cum Rasaritul este indepartat de Apus, asa cum Cerul este ridicat deasupra pamantului...sau mai degraba, nu numai asa cum, ci inca mai mult...'' ( Sf Ioan Gura de Aur )

Dumnezeu nu va omora nici un pacatos, atata timp cat crede ca are sanse de intoarcere prin pocainta.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

In teorie suna bine.. pentru unii cel putin.
In practica, stima de sine presupune a te alinia valorilor lumii actuale. Adica nu celor crestine.

Stiu ca psihologia pare utila si interesanta, dar in realitate este doar suma unor teorii si observatii NE-crestine. Adica lipseste suportul esential: invatatura adevarata despre om.


Eu nu am gasit inca nici o sursa crestina care sa ne inverte sa ne iubim pe noi. (Sa iubim ce? Un morman de pacate si idei preconcepute la care tinem cu dintii?)
Plus ca eu nu inteleg cum impaci pocainta cu iubirea de sine.
Adica faci o pocainta "rationala", analitica.. Cum?
Ca daca nu te vezi pacatos si stricat pana in maduva oaselor nu ai cum sa te schimbi. Ci schimbi doar niste obiceiuri dar nu te schimbi in esenta.

Te increzi prea mult in niste invataturi omenesti. (Adica nu poti sa le opui celor crestine, nu? Si crestinismul ne invata ca fara de Hristos nimic nu putem face... adica nu ne zice fara "stima de sine/incredere in sine" sau alte notiuni similare).
(Scapa de ele.. cu prietenie te sfatuieste un fost psiholog :) )

Eu de exemplu sunt convinsa ca stima de sine este cea care se cristalizeaza din toate invataturile crestine, astfel incat suntem invatati sa ne pastram demnitatea, si sa nu devenim bataia de joc a celor din jur...sau supusi la ce vrea fiecare sa ne supuna, din incapacitatea noastra de a face vizibile valorile dupa care ne ghidam.

Nu inteleg un lucru...daca cineva se considera cel mai pacatos de pe pamant, ar insemna cumva ca trebuie sa accepte sa fie supus la perversiuni sexuale, la batai...considerand ca asta merita...sau cum?

Dupa modul cum inteleg eu ceea ce ai scris, ar rezulta ca nu se mai ia in considerare faptul ca un crestin/om nu a facut cunoscut faptul ca el nu accepta ceva anume (pentru ca ar avea clar anumite probleme de comunicare, dar si cu respectul de sine) si ajungand sa fie supus anumitor tratamente umilitoare din greseala lui...el chiar persista in greseala, incepe sa isi gaseasca vina, cum ca e cel mai pacatos din univers..si ar trebui sa accepte in continuare sa fie supus la ce vrea partenerul sa il supuna...asta insemnand ca persoana care a gresit pentru ca a permis sa se intample acest lucru...ar fi crestin!!!

În prealabil postat de zaharia_2009

Aceasta afirmatie are cu totul alt sens ! Ma mir ca puneti aceasta intrebare ! Nu ati citit nici o carte de zidire sufleteasca ? Eu ma si mir ce turnura a luat discutia pe o panta perfida in care se ridica la rang de cinste ,,iubirea de sine" tocmai cea care sta stavila, ca mare pavaza impotriva mintuirii omului .
Daca ati fi citit cu atentie macar o carte duhovniceasca ati fi vazut ca primul , dar primul lucru care atrage atentia la viata unui cuvios, ori sfint, ori ... orice om imbunatatit este plingerea indelungata a pacatelor proprii si nici decum iubirea sau stima de sine. Oho, total pe departe ! Ori acesti oameni mergeau de tineri cruzi in monahism , adica ce mari pacate sa fi avut in asa fel incit sa le plinga o viata intreaga? Dara-mi-te noi care traim in lumea lume si ne desfatam cu sexul oral, de exemplu, si cu alte mii si mii de pacate , precum stima si porcaria de sine infuzata in subconstientul omului de stintele moderne , stinte care insa nu pomenesc un cuvint, unul singur de D.zeu ! Spuneti-mi, va rog deosebit, dvs. macar o carte a vreunui duhovnic cunoscut , sfint sau nu , in care sa aprecieze sau sa eleogieze iubirea si stima de sine ! Pai daca este cea mai mare piedica impotriva mintuirii eu unul va recomand nici sa nu cugetati la a incerca asa ceva ca va faceti de ris ! Dar poate dvs. ginditi altfe, si atunci va veti osirdui !
Si revenind la cuviosi si sfinti : daca ati fi citit macar o carte recenta : Iosif Monahul Vatopedinul : ,,Batrinul Iosif Sihastrul" ati fi vazut acolo ca un mare,mare pacat pe care l-a plins pina in clipa mortii la 62 de ani acest sfint monah Iosif Sihastrul , a fost faptul ca in copilarie a tinut de ,,6" pe alti copii care furau smochine . Ei , aparent ce mare pacat ? Da, dar el stia ca in spatele unei aparente stau ingropate inca multe alte pacate serioase chiar daca era copil . Deci unii isi pling pacatele o viata intreaga, pacatele cele f. mici iar noi dupa ce implinim ,,deliciosul" act al cunilinctiei sau al felatiei, linistiti, fericiti de tremuram din toate oasele de implinire si liniste sufleteasca, incepem sa ne gindim la stima de sine si sa ne gindim ca de, suntem si noi cineva si ca daca cumva nu am gindi asa , vai, am intra in depresie . Pai cine te pune sa faci sex oral , tot acela te baga si in depresie si tot el te prosteste ca ai fi ajuns cineva , asta pt. o credinta mai sus un pic de genunchiul broastei . Si inca nici nu mai vorbesc de cite carti serioase scrise de parinti imbunatatiti sunt despre subiecte precum depresia, akedia, boli psihice , s.a.m.d. Dar pe acestea nu vrea crestinul sa le citeasca , cica nu este motivat, nu are interes, nu este curios ! El citeste doar stiinta , pai atunci sa se duca pe la vreun profesor universitar psiholog sau sociolog si sa se spovedeasca sau mai ales sa se mintuiasca, nu ?
Revenind la ce incercati sa sustineti dvs. iluzoriu(daca asta este intentia, de a sustine !) . Parerea mea este sa renuntati la asemenea cugetari pt. ca va v-a batjocoti acelasi ispititor cit de curind cu ginduri de marire pina veti ajunge chiar sa le credeti . Deci , subiectul iubirii de sine si nu o propozitie ca cea pe care mi-o dati dvs. mai sus , ei, acest subiect nu exista in evenghelie de sine statator decit absolut indirect in unele pilde si prin care se arata unde duce iubirea de sine adulata si nici decum incuviintarea ei : asa este pilda lucratorilor viei, a fiului risipitor, a bogatului nemilostiv (care-si indeamna sufletul sau pretios sa manince si sa bea desfatindu-se ca cica ar merita... si saracul Lazar !) Asadar , Mintuitorul stiind bine cit de mare este iubirea de sine care zace in noi in fiecare a incercat prin aceasta sa dea masura iubirii aproapelui , desi mai inainte spusese cu adevarat si comparativ, masura iubiri divine : din toata inima ta , cu tot sufletul tau, cu toata virtutea ta , cu tot cugetul tau . Dar pt. a fi sigur ca tinarul respectiv (bogat fiind , adica egoist la maxim ca de accea voia sa tina numai pt. el averea si orbit de iubirea de sine care era extrem de mare !) va intelege masura din cuvintele spuse i-a intarit afirmatia cu o comparatie in care termenul discutat il aseamana cu propria iubire de sine ! Adica , dumnezeirea se adora in termenii spusi initial iar aproapele cu diferenta ,dar pt. cei care au totusi nedumeriri in a o intelege ori pt orbi si surzi (orbitii de propria lor iubire si surzitii de propriul lor suflet in elogii permanente) a facut aceasta comparatie . Femeii desfrinate , de exemplu, nu a fost nevoie sa-i spuna acesta diferenta deoarece ea a fost vazuta ca a trecut de la iubirea de sine (iubind o viata intreaga propriile desfatari ale sufletului in desfrinari , precum doamnele si domnii aici de fata care au aceleasi pareri !) la iubirea lui D.zeu, o cu totul alta treapta de iubire, dar pe care o si manifesta, adica o marturiseste prin marea pocainta . Prin pocainta si despatimire , femeia desfrinata a putut sa-l descopere pe D.zeu , a putut sa inteleaga si sa treaca la o alta treapta superioara de iubire decit cea a iubirii de sine , singura maxima de care in mod nativ suntem in stare toti ! La iubirea lui D.zeu se ajunge insa prin mare efort si nu nativ ! Sa nu fiu inteles gresit , ceea ce am spus nu inseamna ca femeia desfrinata nu mai iubea aproapele, nicidecum (stiu ca ati fi tentata sa interpretati peiorativ !, este mai la indemina, mai rapid !) ci a reusit prin marea pocainta sa il vada pe D.zeu si ale Sale porunci , comparativ cu propria-i iubire de sine !

Deci ce era de neinteles sau mai bine zis unde face Mintuitorul vreo pilda sau vreo vorbire propriuzisa despre iubirea de sine ?
Discutiile pe care le-am urmarit sunt tragic de socante deoarece ele nu arata in primul rind ca multa lume este instrainata de credinta curata in D.zeu alintindu-se cu te miri ce stiinte sau si mai rau cu indemnuri satanice , ci ele arata in primul rind lipsa lecturii asidue si serioase duhovnicesti, printre preocuparile cotidiene, si indiferenta reala fata de dumnezeire , de viata in duh si adevar, de propria mintuire . Asa cum ne spune Mintuitorul : ,,...taci tu, sa vorbeasca faptele tale" ,oamenii se judeca dupa fapte si nu dupa vorbele lor, ca din vorbe nu vedeti, suntem psihologi si sociologi, si medici, si liberschimbisti si limbisti si bunul dumnezeu mai stie cum , dar din fapte ...cu totul si cu totul altceva !
Nu vi se pare frapant ca cei mai multi asazisi crestini nu se entuziasmeaza si nu vor sa urmeze la viata curata in duh si adevar, desi isi spun ,,crestini", incercind sa copieze pe duhovnicii rigurosi si pretentiosi cu viata in duh dar se linistesc si chiar devin partizanii pacatelor atunci cind vad ca si altii mai fac draciile pe care le fac ei insisi si ca aha, multa lume sunt in situatia lor ! Pt. ca satana este un maestru in vinarea sufletelor . De aceea si Mintuitorul spune ca tare ingusta este calea mintuirii si larga cea a pierzarii .
Ma intrebau fratii si surorile nu cu multe postari in urma , incununati de nonconformista Ynaf, ca unde scrie ca perversiunile sunt incriminate direct in biblie .
Pai nu ne spune sf. ap. Pavel ca ,, ...nici un desfrinat, sodomist, bautor si nici altii asemenea lor nu vor intra in imparatia cerurilor" Si ca pilda Sodomei si a Gomorei nu este destula, glumeau desigur ! Ori credeti ca sodomia ar fi ceva groaznic de rau si gomaria ar fi o desfatare permisa de Hristos .
Pt. crestinii seriosi , preocupati de ortodoxie , de mintuire ca de altfel si de aspectul altor religionari si credinte straine de ortodoxie acest thread este desavirsit ca exemplu de activitate si inselare draceasca prin substanta care o contine si ceea ce se propune cu vehementa . Da, este uimitor cit de mult se sustin pacatele si mai ales citi ortodocsi sar in ajutorul denigratorilor de credinta curata ! Din anumite pacate grele se da in altele si mai grele , precum este cel al iubirii de sine , de ramii surprins de energia pe care o varsa oamenii pt. a-si cere ,,dreptul la pacate " ! Ce paradox real !

Vis-a-vis de toate porcariile si ticalosiile si abjurarea de la ortodoxie sub o forma sau alta (fie mascat,emancipata, telectuala, umanista ...fie cit mai pe fata si fara nici o teama , ca jena s-a consumat de mult !) a ortodocsilor care inca se declara asa , deci fata in fata cu acestea imi vin mereu in minte motoul /semnatura sorei Miha-anca :"Fiecare cuvant al nostru trebuie cugetat cu grija, caci la fiecare cuvant se pune in joc adevarul". – Parintele Serafim Rose... peste care nimeni nu se mai uita sau nu mai este atras , dara-mi-te sa mai si citim carti ale duhovnicilor imbunatatiti sau ale sfintilor !???

Amin! Sarut mana, parinte!

(Doar pentru cazul de fata!!!)