Este permis intr-o casatorie?

[Mihnea Dragomir]

Trebuie să vă spun un secret: Dumnezeu ne iubeşte. Ne iubeşte până acolo încât S-a făcut om, încât a suferit şi a murit pentru noi. Ca să ne răscumpere, ca să rupă lanţul robiei în care eram, ca să ne scoată din Egipt în Ţara Făgăduinţei, în Ierusalim.

Deci, dacă Dumnezeu mă iubeşte pe mine atât de mult, înseamnă că şi eu pot să mă iubesc pe mine. Înseamnă că viaţa mea, sufletul meu este ceva foarte, foarte important. Sunt un morman de păcate, da ! Dar nu pe acest morman de păcate îl iubesc eu, ci ceea ce este sub ele, pe mine însumi, pe sufletul meu, care a fost odată strălucitor şi care, cu ajutorul puterii Lui curăţitoare, sper să fie din nou strălucitor. Pentru aceasta, tot ceea ce am de făcut este să nu mai adaug la jegul existent şi să mă las şlefuit de El, precum se lasă lutul în mâinile olarului.

Exact aşa îl iubesc şi pe aproapele. Nu mormalul lui de păcate, nu dezmăţul lui, nu superbia lui, nu fariseismul lui. Nici mitocănia lui. Dar, dacă aproapele meu este şi el operă a lui Dumnezeu, dacă este destul de bun ca să fie iubit de Creatorul şi Redemptorul lui, atunci este destul de bun ca să fie iubit şi de mine.

[coralina]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Trebuie să vă spun un secret: Dumnezeu ne iubeşte. Ne iubeşte până acolo încât S-a făcut om, încât a suferit şi a murit pentru noi. Ca să ne răscumpere, ca să rupă lanţul robiei în care eram, ca să ne scoată din Egipt în Ţara Făgăduinţei, în Ierusalim.

Deci, dacă Dumnezeu mă iubeşte pe mine atât de mult, înseamnă că şi eu pot să mă iubesc pe mine. Înseamnă că viaţa mea, sufletul meu este ceva foarte, foarte important. Sunt un morman de păcate, da ! Dar nu pe acest morman de păcate îl iubesc eu, ci ceea ce este sub ele, pe mine însumi, pe sufletul meu, care a fost odată strălucitor şi care, cu ajutorul puterii Lui curăţitoare, sper să fie din nou strălucitor. Pentru aceasta, tot ceea ce am de făcut este să nu mai adaug la jegul existent şi să mă las şlefuit de El, precum se lasă lutul în mâinile olarului.

Exact aşa îl iubesc şi pe aproapele. Nu mormalul lui de păcate, nu dezmăţul lui, nu superbia lui, nu fariseismul lui. Nici mitocănia lui. Dar, dacă aproapele meu este şi el operă a lui Dumnezeu, dacă este destul de bun ca să fie iubit de Creatorul şi Redemptorul lui, atunci este destul de bun ca să fie iubit şi de mine.

Amin!!
Doamne ajuta!

[heaven]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Trebuie să vă spun un secret: Dumnezeu ne iubeşte. Ne iubeşte până acolo încât S-a făcut om, încât a suferit şi a murit pentru noi. Ca să ne răscumpere, ca să rupă lanţul robiei în care eram, ca să ne scoată din Egipt în Ţara Făgăduinţei, în Ierusalim.

Deci, dacă Dumnezeu mă iubeşte pe mine atât de mult, înseamnă că şi eu pot să mă iubesc pe mine. Înseamnă că viaţa mea, sufletul meu este ceva foarte, foarte important. Sunt un morman de păcate, da ! Dar nu pe acest morman de păcate îl iubesc eu, ci ceea ce este sub ele, pe mine însumi, pe sufletul meu, care a fost odată strălucitor şi care, cu ajutorul puterii Lui curăţitoare, sper să fie din nou strălucitor. Pentru aceasta, tot ceea ce am de făcut este să nu mai adaug la jegul existent şi să mă las şlefuit de El, precum se lasă lutul în mâinile olarului.

Exact aşa îl iubesc şi pe aproapele. Nu mormalul lui de păcate, nu dezmăţul lui, nu superbia lui, nu fariseismul lui. Nici mitocănia lui. Dar, dacă aproapele meu este şi el operă a lui Dumnezeu, dacă este destul de bun ca să fie iubit de Creatorul şi Redemptorul lui, atunci este destul de bun ca să fie iubit şi de mine.

Mihnea a inteles foarte bine acest lucru,pentru ca nu trebuie sa fii psiholog,erudit sau preot pentru asta.Sufletul fiecaruia dintre noi le stie si are nevoie de iubire ca de aer,insa,din pacate, nu vrem sa il ascultam...

[zaharia_2009]

Trebuie sa va spun inca un secret :

Dumnezeu este drept judecator ! El nu voieste moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu !
Deci nu voieste moartea decit a celui care se intoarce , se pocaieste, se leapada de viata de placeri si desfatari a iubirii de sine si incepe sa faca poruncile Lui !
Despre cei care nu voiesc sa se intoarca in mod clar ii lasa mortii atunci cind zice : ,,...plecati de la mine blestematilor in focul cel vesnic gatit diavolului si ingerilor sai caci nu va cunosc pe voi" . Si aceasta deoarece : ,,...nu cel ce-mi zice mie doamne, doamne , v-a intra in imparatia cerurilor ci tot cel care face poruncile tatalui care m-a trimis pe mine " si care desigur se pocaieste, se intoarce !

Acest secret se spune in cuvinte putine deoarece este f. clar !


Si nu uitati : ,,...nimic nu puteti fara mine" (Ev. M. Cap. XV) ... care lucru cu tine insuti pt. progres propriu spiritual ?

[heaven]

"Era odata un calugar imbunatatit,iar in manastirea sa venise de ceva vreme un frate care se nevoia mai cu sarg decat toti ceilalti si toate ale Lui Dumnezeu le tinea.
Dupa un timp,fratele acesta moare,iar calugarul se ruga Lui Dumnezeu sa ii arate ce este cu acesta,fiind aproape sigur ca se afla in rai.
Intr-o noapte,calugarul are un vis in care il vede pe respectivul frate cum se chinuia in iad.Mahnit,Il intreaba pe Dumnezeu: "Doamne,cum de fratele acesta se afla in iad,cand el toate ale Tale le facea,tinea posturile,randuielile si se nevoia mai mult decat ceilalti frati din manastire?"
Dumnezeu ii raspunse:"Acesta se afla in iad pentru ca iubire nu a avut,ci toate cate le facea,din trufie le savarsea!"

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de zaharia_2009

Trebuie sa va spun inca un secret :

Dumnezeu este drept judecator ! El nu voieste moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu !
Deci nu voieste moartea decit a celui care se intoarce , se pocaieste, se leapada de viata de placeri si desfatari a iubirii de sine si incepe sa faca poruncile Lui !
Despre cei care nu voiesc sa se intoarca in mod clar ii lasa mortii atunci cind zice : ,,...plecati de la mine blestematilor in focul cel vesnic gatit diavolului si ingerilor sai caci nu va cunosc pe voi" . Si aceasta deoarece : ,,...nu cel ce-mi zice mie doamne, doamne , v-a intra in imparatia cerurilor ci tot cel care face poruncile tatalui care m-a trimis pe mine " si care desigur se pocaieste, se intoarce !

Acest secret se spune in cuvinte putine deoarece este f. clar !


Si nu uitati : ,,...nimic nu puteti fara mine" (Ev. M. Cap. XV) ... care lucru cu tine insuti pt. progres propriu spiritual ?

Sper sa nu va mai suparati pe mine si de data asta daca mai vin si eu cu o completare:)

'' Tu ai un Dumnezeu care te iubeste cu mai multa tandrete decat un tata, cu o staruinta mai activa decat cea a unei mame; un Dumnezeu care te indrageste cu o pasiune mai arzatoare dacat cea a tinerilor casatoriti; un Dumnezeu care este incantat de mantuirea ta si care se bucura mai mult decat tine ca ai scapat de pericole si de moarte; un Dumnezeu care marturiseste toate formele de afectiune: afectiunea unui tata pentru fiii sai, a unei mame pentru copiii sai, a unui agricultor pentru plantele sale, a unui arhitect pentru opera sa, a unui sot pentru sotia sa; un Dumnezeu care vrea sa indeparteze de la tine relele, asa cum Rasaritul este indepartat de Apus, asa cum Cerul este ridicat deasupra pamantului...sau mai degraba, nu numai asa cum, ci inca mai mult...'' ( Sf Ioan Gura de Aur )

Dumnezeu nu va omora nici un pacatos, atata timp cat crede ca are sanse de intoarcere prin pocainta.

[Fani71]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Trebuie să vă spun un secret: Dumnezeu ne iubeşte. Ne iubeşte până acolo încât S-a făcut om, încât a suferit şi a murit pentru noi. Ca să ne răscumpere, ca să rupă lanţul robiei în care eram, ca să ne scoată din Egipt în Ţara Făgăduinţei, în Ierusalim.

Deci, dacă Dumnezeu mă iubeşte pe mine atât de mult, înseamnă că şi eu pot să mă iubesc pe mine. Înseamnă că viaţa mea, sufletul meu este ceva foarte, foarte important. Sunt un morman de păcate, da ! Dar nu pe acest morman de păcate îl iubesc eu, ci ceea ce este sub ele, pe mine însumi, pe sufletul meu, care a fost odată strălucitor şi care, cu ajutorul puterii Lui curăţitoare, sper să fie din nou strălucitor. Pentru aceasta, tot ceea ce am de făcut este să nu mai adaug la jegul existent şi să mă las şlefuit de El, precum se lasă lutul în mâinile olarului.

Exact aşa îl iubesc şi pe aproapele. Nu mormalul lui de păcate, nu dezmăţul lui, nu superbia lui, nu fariseismul lui. Nici mitocănia lui. Dar, dacă aproapele meu este şi el operă a lui Dumnezeu, dacă este destul de bun ca să fie iubit de Creatorul şi Redemptorul lui, atunci este destul de bun ca să fie iubit şi de mine.

Frumos spus si adevarat!
Asta imi place mai mult decat idea ca Biserica ne-ar da in fiecare moment cu precizie matematica lista lucrurilor pe care avem voie sa le facem si pe care nu avem voie sa le facem, per care ati expus-o mai sus.
Dumnezeu ne iubeste si ne-a creat dupa chipul Sau, adica liberi: pacatul ne inrobeste, si pe masura ce ne eliberam de el devenim din ce in ce mai liberi sa discernem raul de bine.
Eu asa am inteles crestinismul. Cred ca ideea ca noi, laicii, am fi toti niste copilasi carora preotii si episcopii ar trebui sa ne spuna in fiecare clipa ce trebuie sa facem, este o ispita. Atat catolica, cat si ortodoxa, de altfel.

[Rodica50]

În prealabil postat de Fani71

Frumos spus si adevarat!
Asta imi place mai mult decat idea ca Biserica ne-ar da in fiecare moment cu precizie matematica lista lucrurilor pe care avem voie sa le facem si pe care nu avem voie sa le facem, per care ati expus-o mai sus.
Dumnezeu ne iubeste si ne-a creat dupa chipul Sau, adica liberi: pacatul ne inrobeste, si pe masura ce ne eliberam de el devenim din ce in ce mai liberi sa discernem raul de bine.
Eu asa am inteles crestinismul. Cred ca ideea ca noi, laicii, am fi toti niste copilasi carora preotii si episcopii ar trebui sa ne spuna in fiecare clipa ce trebuie sa facem, este o ispita. Atat catolica, cat si ortodoxa, de altfel.

Aici e aici- omul are o natura complexa- ne asteptam sa-l cunoastem din doua trei vorbe. E putin. Cine a spus ca Biserica ne impune- iubirea fata de Dumnezeu ne obliga sa gasim calea spre a nu gresi , spre a ne impaca cu sinele nostru. Ni se pare ca unii au dreptul sa gandeasca intr-un fel anume, altii nu- pe ei ii vedem obtuzi.Indiferent cum ne manifestam libertatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, este important sa alegem calea cu mai putine compromisuri-sa nu gresim.Idei precum- cat ni se permite imi par ridicole. Noi suntem propriii cenzori ai gesturilor, pana unde mergem. Iubirea nu se scoate la vanzare, e tainica, are farmecul ei .As mai adauga ceva- e important sa fim sinceri cu identitatea pe care o afisam in fata oamenilor.

[Fani71]

În prealabil postat de Rodica50

Aici e aici- omul are o natura complexa- ne asteptam sa-l cunoastem din doua trei vorbe. E putin. Cine a spus ca Biserica ne impune- iubirea fata de Dumnezeu ne obliga sa gasim calea spre a nu gresi , spre a ne impaca cu sinele nostru. Ni se pare ca unii au dreptul sa gandeasca intr-un fel anume, altii nu- pe ei ii vedem obtuzi.Indiferent cum ne manifestam libertatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, este important sa alegem calea cu mai putine compromisuri-sa nu gresim.Idei precum- cat ni se permite imi par ridicole. Noi suntem propriii cenzori ai gesturilor, pana unde mergem. As mai adauga ceva- e important sa fim sinceri cu identitatea pe care o afisam in fata oamenilor.

Dar tocmai, ca o anumita conceptie catolica (cea expusa mai sus, care descrie exact ce anume nu ai voie si ai voie sa faci 'in pat' - dar sigur, nu este vorba numai despre domeniul sexual) si o anumita conceptie ortodoxa (cea a 'canoanelor luate ca legi' si a 'duhovicului considerat guru') se opune libertatii crestinului.
Cred ca o conceptie cu adevarat crestina este ascultarea intru libertate de poruncile lui Dumnezeu, care sunt principii si nu un cod de legi; sunt expuse atat cat avem nevoie in Predica de pe Munte si in porunca dragostei (pentru Dumnezeu, aproapele si noi insine).
Toate aplicatiile acestor porunci trebuie sa fie facute la persoana.
Bineinteles, in spirtul traditiei, care se incarneaza in Biserica: un duhovnic are rolul de a ne ajuta sa le intelegem si sa le aplicam in viata noastra, nu de a ne dicta ce trebuie s afacem, in amanunt, in pat sau in orice alt loc...

PS Nu stiu daca sa inteleg ultima ta fraza ca adresata mie si ca un fel de repros ca nu mi-as afisa adevarata identitate - sau...? ;-) Din pacate este chiar identitatea mea, am regretat uneori ca am scris atat de exact cine sunt si unde as putea fi gasita.

[Rodica50]

În prealabil postat de Fani71

Dar tocmai, ca o anumita conceptie catolica (cea expusa mai sus, care descrie exact ce anume nu ai voie si ai voie sa faci 'in pat' - dar sigur, nu este vorba numai despre domeniul sexual) si o anumita conceptie ortodoxa (cea a 'canoanelor luate ca legi' si a 'duhovicului considerat guru') se opune libertatii crestinului.
Cred ca o conceptie cu adevarat crestina este ascultarea intru libertate de poruncile lui Dumnezeu, care sunt principii si nu un cod de legi; sunt expuse atat cat avem nevoie in Predica de pe Munte si in porunca dragostei (pentru Dumnezeu, aproapele si noi insine).
Toate aplicatiile acestor porunci trebuie sa fie facute la persoana.
Bineinteles, in spirtul traditiei, care se incarneaza in Biserica: un duhovnic are rolul de a ne ajuta sa le intelegem si sa le aplicam in viata noastra, nu de a ne dicta ce trebuie s afacem, in amanunt, in pat sau in orice alt loc...

Cred ca o conceptie cu adevarat crestina este ascultarea intru libertate de poruncile lui Dumnezeu, care sunt principii si nu un cod de legi; sunt expuse atat cat avem nevoie in Predica de pe Munte si in porunca dragostei (pentru Dumnezeu, aproapele si noi insine).
Toate aplicatiile acestor porunci trebuie sa fie facute la persoana.

Ai cu totul dreptate, Fany.Dar exista pareri preconcepute despre impunerea Bisericii in viata omului. Nu este asa si o aspun cu mana pe inima.