mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

În prealabil postat de Grabriella

"O, împacă-te cu Dumnezeu, neam român! Ia-L de Stăpân al tău, ca să nu-ţi fie ţie rău pe pământ! Întreabă-L pentru soarta ta şi ascultă-I povaţa, că are pe vatra ta albia cuvântului Său din vremea aceasta şi grăieşte cu tine ca un tată bun şi plin de grijă pentru viaţa ta! Voi, cei din porţi, (Din parlament şi guvern, n.r.) nu întoarceţi spatele înspre cuvântul Meu de peste voi,iar voi, cei ce staţi în nume de păstori peste neamul român, nu fiţi necredincioşi cuvântului Meu, care vă îndeamnă să fiţi sfinţi şi credincioşi venirii Mele cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp! O, aşa cum am grăit prin vasele purtătoare de Dumnezeu până în vremea întrupării Mele, de am lăsat pe pământ cuvântul Meu, care s-a făcut carte şi care s-a adeverit întru Mine tot, o, tot aşa grăiesc şi azi, căci am puterea toată în cer şi pe pământ dată de Tatăl Meu spre folosul oamenilor. Iubiţi pe pământ iubirea Mea în om şi între om şi om! Treziţi duhul rugăciunii cea pentru zilele acestea, căci zilele sunt grele, iar duhul lui antichrist dă să cuprindă în duhul lui şi acest neam, pe care Eu, Domnul, l-am ales Mie! Vă voi cere socoteală dacă nu veţi păstra viaţa acestui neam, viaţa cu Dumnezeu din zi în zi mai mult, spre nimicirea lucrării satanice de pe pământ, căci neamul român are alegere aparte între neamuri, iar cei ce nu cred aceasta, vor lua plată cu cei necre- dincioşi cuvântului Meu, care descoperă planurile Domnului"

Mie mi se pare o chemare la o traire sfanta ,la cainta si pocainta la unire si iubire sfanta si nu la dezbinare .

Corect. Dar cine face chemarea? Ea este făcută de om din dreptul lui Dumnezeu. Asemenea chemări frumoase şi corecte din punct de vedere semantic (dar nu întotdeauna şi din punct de vedere gramatical) vei găsi şi din alte surse, tot omeneşti. Toate sectele vorbesc înălţător, pacifist, iubitor, hristic chiar, mai mult sau mai puţin corect şi logic pe fond, deci mai e un singur pas până a ajunge la concluzia "toate sectele sunt bune, pentru că-L vestesc pe Domnul şi poruncile Lui".

Un pas mic, uşor de făcut, dar cu consecinţe uriaşe.

După aceea ţi se ivesc două opţiuni, una mai grea şi alta mai uşoară.

Ce mai grea este să alegi care dintre biserici sau "sectele cele bune" este simultan şi cea adevărată, pentru că toate mărturisesc despre sine că sunt "singura cea adevărată".

Cea mai uşoară este să alergi necontenit de la una la alta, ca fluturele care trece din floare în floare, căutând mereu ceea ce nu vei găsi niciodată.