Chiar exista Diavol si implicit demoni?

[windorin]

În prealabil postat de camy_d

Te manipulează mai uşor dacă nu crezi în el sau nu crezi că stă la baza anumitor păcate.

Adevarat.
Tot omul se crede liber si stapan pe sine... cand colo e un atat de mare sclav al patimilor.

[laraG]

Observam adesea ca cea mai neinsemnata necuratie, un gand necurat daca lasam sa patrunda in inima noastra, ne tulbura si pacea si Insusi Dumnezeu ne paraseste.Si daca nu respingem imediat pacatul ne facem salas diavolului care insufla blasfemie in inimile noastre.Suntem "o trestie miscata de vant"(de diavol).

[camy_d]

În prealabil postat de windorin

Adevarat.
Tot omul se crede liber si stapan pe sine... cand colo e un atat de mare sclav al patimilor.

Aşa e. Păcat că numai după ce Îl cunoşti pe Dumnezeu realizezi că ceea ce numeai libertate, era de fapt robie.

Daca exista? Se spune ca daca ar fi sa-i vedem ar fi precum picaturile de ploaie densa. Noi suntem mult prea plini de pacate si slabiciuni ca sa ingaduie Dumnezeu sa-i vedem. Oricum, pana si vederea lor, face parte din chinurile iadului. Si totusi, acelor oameni care nu mai pacatuiesc nici macar cu gandul si care au multe daruri de la Dumnezeu, li se ingaduie nu numai sa-i vada, dar sa se lupte pe fata cu ei. Am citit destul de frecvent in vietile unor sfinti despre astfel de intamplari si nu mai stiu daca la Sf. Antonie cel mare (care a scris, cred, cel mai mult despre "relatia" lui cu "cei nevazuti"), sau la un alt sfant, a venit insasi Sf. Fecioara sa-l roage sa-i elibereze pe diavolii care erau pusi la munci istovitoare, sa are cu plugul sau sa faca nu-stiu-ce alte treburi care erau grele si pentru animalele obisnuite cu astfel de munci.

[Radu32]

Cate nedreptati si situatii inacceptabile exista in lumea asta, ele trebuie atribuite demonilor, din moment ce Dumnezeu e absolut bun si drept !
Nu am putea sa explicam de ce omul bun uneori e lovit mai tare decat un criminal in serie,iar omul rau o duce bine, si toate ai sporesc...decat prin contributia demonilor care au ,se pare o putere limitata de a guverna aceasta lume !

In lumea decazuta si corupta, omul intovarasit prin cadere cu Satana,il are drept imparat al acestei lumi !
Singur Cristos,a pus capat acestei situatii lugubre descizand un firav orificiu de lumina,spre care poate tinde si ajunge orice suflet uman dornic de eliberare !

[camy_d]

În prealabil postat de OmuBun

Daca exista? Se spune ca daca ar fi sa-i vedem ar fi precum picaturile de ploaie densa. Noi suntem mult prea plini de pacate si slabiciuni ca sa ingaduie Dumnezeu sa-i vedem. Oricum, pana si vederea lor, face parte din chinurile iadului. Si totusi, acelor oameni care nu mai pacatuiesc nici macar cu gandul si care au multe daruri de la Dumnezeu, li se ingaduie nu numai sa-i vada, dar sa se lupte pe fata cu ei. Am citit destul de frecvent in vietile unor sfinti despre astfel de intamplari si nu mai stiu daca la Sf. Antonie cel mare (care a scris, cred, cel mai mult despre "relatia" lui cu "cei nevazuti"), sau la un alt sfant, a venit insasi Sf. Fecioara sa-l roage sa-i elibereze pe diavolii care erau pusi la munci istovitoare, sa are cu plugul sau sa faca nu-stiu-ce alte treburi care erau grele si pentru animalele obisnuite cu astfel de munci.

=)) ce tare, i-a chinuit bine pe draci. Dar de ce l-a rugat Fecioara Maria să-i elibereze? Că oricum nu o să-i fie niciodată recunoscători Sf. Fecioare.

"Gandeste-te bine daca cuvantul pe care-l raspandesti in lume va fi spre binele tau si al altora, cuvant care,oricat de mic si neinsemnat s-ar parea, va trai pana la Judecata din urma, unde ne va sta inainte spre marturie, pentru tine ori impotriva ta."(Pr. Arsenie Boca)

Ultima arma a diavolului: Eu nu exist !

Clive Staples Lewis concentreaza minunat acest lucru, spunand: "In ce priveste diavolii, omul poate face doua greseli la fel de insemnate, dar opuse. Una e sa nu creada in existenta diavolilor. A doua e sa creada in existenta lor si sa-si bata capul cu diavolii in prea mare si daunatoare masura. Diavolii insisi se bucura in aceeasi masura de ambele erori si-l vor saluta pe materialist, ca si pe magician, cu aceeasi desfatare." Aici vom vorbi despre prima greseala pe care o poate face omul, anume aceea de a nu crede in existenta diavolilor.
Cand nu credem in existenta diavolului, ajungem sa punem toate relele petrecute in noi si in jurul nostru si in lume sub influenta mediului, a astrelor, a conditiilor sociale, a oamenilor "rai", etc. Astfel, omul ajunge sa creada mai mult in noroc si in ghinion, in lucruri intamplatoare si in hazard, in zodii si in influente astrale, cat si in vointa lui ca singur izvor al binelui si al raului, decat in lucrarea neincetata de ispitire a oamenilor, lucrata subtil de diavol.
Cand omul ajunge sa nu mai creada in diavol, el isi pierde si credinta in Dumnezeu. Din moment ce in mintea omului diavolul nu mai exista, binele si raul atarnand doar de vointa lui, el fiind "liber" de orice determinare transcendenta, nici Dumnezeu nu isi mai gaseste locul in viata sa.
Exista ispita de a spune, "cred in Dumnezeu, insa diavolul este ceva comic". In acest caz, inselarea cuprinde intreaga minte a omului. Daca exista Dumnezeu, exista si diavol, iar daca Dumnezeu se face simtit in viata omului, tot asa se face simtit si diavolul in viata omului. Totul tine insa de vointa omului, care poate impiedica atat pe Dumnezeu, cat si pe diavol, de a-si face loc in inima si viata lui.
Cat timp diavolul ramane ascuns cunostintei si credintei omului, el poate lucra in voie, "bagandu-si coada" in toate planurile omului, in toate faptele si in toate relatiile pe care omul le are cu semenii sai.
Mai dureros insa este faptul ca atunci cand nu credem intr-un pericol sau risc, nu aveam cum si de ce sa ne pazim in fata lui. Suntem descoperiti si fara pic de aparare. Nimeni nu se pazeste acolo unde nimeni nu ataca, nimeni nu lupta cu ceva inexistent, nimeni nu poarta arme fiind de unul singur.
Din momentul in care constientizam lucrarea diavolului si credem in existenta lui, lupta devine mai aspra si mai intetita. Fiind descoperit, el lupta mai pe fata si mai aprig, "racnind ca un leu" in fata celor ce il privesc descoperit. Cand un dusman ne lupta intr-ascuns, el o face subtil, putin cate putin si pe termen lung, insa atunci cand este descoperit, el isi arunca in lupta, deodata, toate armele sale.
Cand ajungem sa ne dam seama ca gandurile rele ce ne vin in minte nu sunt izvorate de noi, ca maniile ce ni se aprind in inima nu sunt proprii firii noastre, aceasta fiind fundamental buna, cand patimile noastre nu sunt roade ale libertatii, abia atunci reusim sa luptam cu ele si sa ne schimbam mintea, induhovnicind-o, cu ajutorul harului lui Dumnezeu.
"Omul nu este dusman al omului. Doar diavolul este dusman al omului." Daca am crede acest cuvant, cu mult mai usor am trece peste rautatile vazute sau simtite din partea celor de langa noi. Daca am vedea cum diavolul lucreaza prin oamenii neatenti la lucrarea lui in ei, nu am mai lovi in oameni, intorcandu-le rautatile, nu am mai suferi in fata rautatilor lor, ci am avea mila de ei, oricat de mult ne-ar lovi ei.
Cand nu mai credem in diavol, ajungem sa luptam cu omul de langa noi, sa urmam legii talionului, care zice "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte", sa luam totul personal, sa vedem in toti aceia care ne sunt greu de suportat numai lovituri si impunsaturi intentionate.
Cand diavolul nu a reusit sa-L ispiteasca pe Hristos, in pustie, el a trecut la a-L lovi prin oamenii de langa El, prin ucenici si prin preotii Templului iudaic. Un apostol se leapada de El de trei ori, un altul Il vinde, iar preotii Legii Vechi ii cer rastignirea. Cu toate acestea, El nu a cazut din dragostea fata de ei, stiind si vazand cu diavolul lucreaza prin ei asupra Lui, cum ei se comporta inconstient, drept pentru care a si zis: "Iarta-i, Doamne, caci nu stiu ce fac."
Diavolul exista, insa cauta cu toata puterea sa ramana ascuns.
Diavolul ne pacaleste, cum ca nu exista, pentru a putea sa ne piarda fara prea mare lupta.