Beatificarea Sf Parinte Ioan Paul al II-lea

[Traditie1]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cât priveşte ideea că aceasta a fost cea mai mare victorie antiotomană din Evul Mediu, e de râs: în cărţile de istorie turceşti figurează la "alte lupte de ariergardă". După Marea Victorie în care alianţa moldo-maghiaro-polono-lituaniană a înfruntat un corp expediţionar al Imperiului Otoman, padişahul avea să se enerveze: va veni personal, în fruntea grosului armatei sale, şi îl va face arşici pe Sfântul Ştefan la Valea Albă Războieni, luptă din care domnitorul va scăpa, totuşi, cu fuga în Vrancea. Să nu uităm că a făcut cunoştinţă pe câmpul de luptă cu acela care cucerise Constantinopolul, totuşi !

Minciuni de sfertodoct înveninat de ură.

Într-adevăr a fost cea mai mare victorie împotriva otomanilor, după numărul de victime. Cele mai mari înfrângeri ale otomanilor au fost, exceptând perioada modernă:

-Bătălia de la Vaslui, 1475, 40.000 turci morți
-Bătălia de la Lepant, 1571, 30.000 turci uciși, răniți sau luați prizoneri
-Bătălia de la Viena, 1683, 10.000 de turci luați prizoneri
-Bătălia de la Mohaci, 1687,10.000 turci uciși
-Bătălia de la Senta, 1697, 30.000 turci uciși


...................

Cât despre moralitatea lui Ștefan, chiar dacă nu s-a ridicat la nivelul sfințeniei, totuși era un om pios, care postea înaintea bătăliilor și punea oștirea să postească, care pedepsea preoții care scurtau slujbele, care a înființat numeroase mănăstiri și biserici, care se supunea duhovnicului. Toate acestea arată că era un om chibzuit și înfrânat. Imaginea de om sângeros și afemeiat este falsă. Ca domnitor el trebuia să-și mențină autoritatea prin măsuri severe, a fii blând în poziția lui echivalând cu a fi slab și consecința - pierderea tronului.

Imaginea de afemeiat este un mit creat unii scriitori români prin inventarea unor personaje fictive, găsiți explicația aici:
http://www.stefancelmare.ro/Intrebari-frecvente-s5.htm