Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[bairstow]

Adevarat graiesc voua: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pana ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind in imparatia Sa. (Mat.16:28)
Vad ca esti pe langa!

[crocomau]

În prealabil postat de bairstow

Adevarat graiesc voua: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pana ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind in imparatia Sa. (Mat.16:28)
Vad ca esti pe langa!

Cum intelegeti dvs. aceste fagaduinte ale Mantuitorului?

[Florin-Ionut]

Adevarat graiesc voua: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pana ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind in imparatia Sa. (Mat.16:28)

În prealabil postat de crocomau

Cum intelegeti dvs. aceste fagaduinte ale Mantuitorului?

E clar ca Imparatia Cerurilor a devenit accesibila inca din timpul vietii ucenicilor sai, dupa Jertfa Sa pe Cruce si dupa Cinzecime cand a fost infiintata Biserica. Deci Imparatia Cerurilor nu este un spatiu promis pentru dupa Judecata de Apoi, ci inca din timpul vietii sau imediat dupa moarte noi avem posibilitatea sa ne bucuram de comuniunea contemplativa cu Dumnezeu prin rugaciunea extatica. Insa la nivelul asta au ajuns numai Sfintii care au gustat fericirea dumnezeiasca inainte de moarte.

In momentul în care ne-am renăscut prin Sfântul Botez, diavolul lucrează din afară, iar harul lui Dumnezeu, din inimă. In inima omului se săvârseste războiul satanei, care fiind nevăzut nu-l simt cei mai multi crestini. Prin Sfântul Botez diavolul este scos afară din suflet, dar i se îngăduie să lucreze asupra lui prin trup.



Când Harul Dumnezeiesc părăseste pe om, diavolii foiesc ca niste serpi în adâncul inimii, neîngăduind deloc sufletului să caute spre dorinta binelui.



Iar când, prin rugăciune, Harul lui Dumnezeu pătrunde în minte, diavolii se strecoară ca niste nori întunecosi prin portile inimii, spre patimile păcatului.



Deci, după Botezul crestin, diavolii petrec împrejurul inimii crestinului, lucru pe care vrăjmasii mântuirii noastre nu vor să fie stiut de oameni, ca nu cumva să se întrarmeze împotriva lor cu postul, rugăciunea si Sfintele Taine. Astfel, diavolul rămânând în exterior seduce pe om cu mândria, slava desartă si mai ales cu senzualitatea, cu îngăduinta lui Dumnezeu, care pune astfel la încercare virtutile oamenilor. Astfel diavolul, prin libertatea pe care o are de la Dumnezeu, împlineste o mare iconomie (Simeon Metafrastul, Filocalia vol. 6,p.315).