Teologul cu diploma

[CrisetenO]

Salutari tuturor si Doamne ajuta!

Am dat si eu astazi peste acest forum si m-a interesat in mod deosebit discutia aceasta pentru ca e o problema pe care mi-am pus-o si eu acum nu prea mult timp.

Dupa parerea mea studiul presupus de obtinerea (cel putin obtinerea prin mijloace clasice) ale unei diplome de teologie arata o masura de cunoastere a Sf. Scripturi; de asemenea un doctorat in acest sens arata o sete deosebita de cunoastere. In acest sens nu mi se pare deloc Facultatea de Teologie diferita de alte facultati. Cred ca ispita insa aici consta in tendinta de a teoretiza, odata ce se obtine diploma, orice are legatura cu spiritualul si cu religia. Orice devine o discutie despre cuvinte, despre dogma, in loc sa fie o discutie despre Iubire (pentru ca Hristos asta este).

Imi aduc aminte de cuvantul asa de frumos al Parintelui Arsenie Papacioc: "Tipic, tipic, si in inima nimic": trebuie sa avem grija sa folosim tipicul si invatatura teoretica pentru a sedimenta iubirea noastra pentru aproapele si fiinta atat de frumoasa a religiei, asa mi se pare mie.

Dar tot Parintele Arsenie ne sfatuieste sa nu desconsideram acest tipic, care de secole exprima atat de frumos esenta credintei noastre. Aici unde locuiesc eu am fost binecuvantati cu o Parohie romana ortodoxa (eu locuind in Germania e ceva exceptional) si in fiecare sambata si duminica ma minunez ascultand rugaciunile si cantarile care au fost randuita cu meticulozitate si chibzuiala de Sf. Parinti. Ascult cuvintele de invatatura ale Preotilor si ma minunez cate stiu ei si cate au citit. Prin eruditia lor, ei pot cauta modalitati de a ne arata si noua pacatosilor cum sa fim mai buni.

Sa ne gandim la toate exemplele de preoti din literatura romana si cum ei prin cunoasterea lor "inalta" stiau sa rezolve si problemele cele mai obisnuite. Ati dat exemplul cu Popa Tanda, eu dau exemplul Vitoriei Lipan, care mergea la preot oricand avea nevoie de cineva cu stiinta de carte.

E foarte grea chemarea unui preot, si plina de ispite. Si sa stii prea multe e rau, si sa nu stii nimic e rau. Sa ne lumineze Dumnezeu sa gasim calea de mijloc, care e drumul dragostei si a lui Hristos.

[George.m]

În prealabil postat de Fani71

In ultima vreme imi pun mereu intrebarea cum anume putem transmite altora (copiilor si adolescentilor mai ales) credinta, si in general, orice lucru bun.
Credf ca putem transmite numai ceea ce 'ne face sa traim' pe noi, si atunci cand ii iubim, cand nu ii vedem ca pe niste persoane exterioare si indiferente. Cand ii ascultam si ne intereseaza cine sunt, ce simt, ce gandesc, chiar daca sunt departe de tot de ceea ce consideram noi bun.

Am observat ca cel mai bine prinde cuvantul spus cu dragoste, din experienta proprie. De obicei, tinerii te simt daca nu faci nimic din ce spui. Si, in cazul asta, cuvantul nu are putere, nu prinde, nu convinge, nu ajunge in inima.

Am citit despre Hristos ca ii invata pe oameni ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor. Iar Apostolilor Sai le-a spus: veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului.

Apoi, Apostolii, cu mare putere mărturiseau despre învierea Domnului Iisus Hristos şi mare har era peste ei toţi.

Ei erau plini de Duh Sfant, pentru ca doar plini de Duhul Il puteau marturisi pe Hristos. Nu isi pregateau discursurile cu grija, pentru ca au ascultat indemnul lui Hristos: nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi.

În prealabil postat de zaharia_2009

De vreme ce unii doar stiu sa povesteasca, fiind prea putin pt. mintuire, altii stiu sa vietuiasca si este destul pt. a mai si vorbi !

Foarte bine spus! Ma gandesc ca Apostolii lui Hristos si toti Sfintii n-au fost povestitori, ci marturisitori, martori ai lui Hristos. Acolo-i teologie adevarata.

În prealabil postat de camy_d

Trebuie să recunoaştem că în ziua de azi, nu mai merge să fii doar teolog cu sufletul, trebuie să şi studiezi teologia (nu neapărat la facultate, ci în general).

Este mare nevoie de viata autentica in Hristos. Oamenii se vor satura de teologii de repetitie, fara cuvinte vii.

Un calugar se minuna de faptul ca Sfantul Siluan avea multi vizitatori savanti: Ma tot intreb ce cauta la el. Am tot timpul impresia ca nu citeste nimic. Si a primit un raspuns plin de adevar: Nu citeste nimic, dar face totul, in vreme ce altii citesc mult, dar nu fac nimic.

[George.m]

În prealabil postat de CrisetenO

Salutari tuturor si Doamne ajuta!

Am dat si eu astazi peste acest forum si m-a interesat in mod deosebit discutia aceasta pentru ca e o problema pe care mi-am pus-o si eu acum nu prea mult timp.

Dupa parerea mea studiul presupus de obtinerea (cel putin obtinerea prin mijloace clasice) ale unei diplome de teologie arata o masura de cunoastere a Sf. Scripturi; de asemenea un doctorat in acest sens arata o sete deosebita de cunoastere. In acest sens nu mi se pare deloc Facultatea de Teologie diferita de alte facultati. Cred ca ispita insa aici consta in tendinta de a teoretiza, odata ce se obtine diploma, orice are legatura cu spiritualul si cu religia. Orice devine o discutie despre cuvinte, despre dogma, in loc sa fie o discutie despre Iubire (pentru ca Hristos asta este).

Imi aduc aminte de cuvantul asa de frumos al Parintelui Arsenie Papacioc: "Tipic, tipic, si in inima nimic": trebuie sa avem grija sa folosim tipicul si invatatura teoretica pentru a sedimenta iubirea noastra pentru aproapele si fiinta atat de frumoasa a religiei, asa mi se pare mie.

Dar tot Parintele Arsenie ne sfatuieste sa nu desconsideram acest tipic, care de secole exprima atat de frumos esenta credintei noastre. Aici unde locuiesc eu am fost binecuvantati cu o Parohie romana ortodoxa (eu locuind in Germania e ceva exceptional) si in fiecare sambata si duminica ma minunez ascultand rugaciunile si cantarile care au fost randuita cu meticulozitate si chibzuiala de Sf. Parinti. Ascult cuvintele de invatatura ale Preotilor si ma minunez cate stiu ei si cate au citit. Prin eruditia lor, ei pot cauta modalitati de a ne arata si noua pacatosilor cum sa fim mai buni.

Sa ne gandim la toate exemplele de preoti din literatura romana si cum ei prin cunoasterea lor "inalta" stiau sa rezolve si problemele cele mai obisnuite. Ati dat exemplul cu Popa Tanda, eu dau exemplul Vitoriei Lipan, care mergea la preot oricand avea nevoie de cineva cu stiinta de carte.

E foarte grea chemarea unui preot, si plina de ispite. Si sa stii prea multe e rau, si sa nu stii nimic e rau. Sa ne lumineze Dumnezeu sa gasim calea de mijloc, care e drumul dragostei si a lui Hristos.

Bun venit pe acest forum!
Eu cred ca de la preot trebuie sa invatam sa iubim. Va marturisesc ca mai putin ma impresioneaza eruditia preotului. Apreciez in special dragostea lui de oameni si intelepciunea sa. Poti fi iubitor de oameni si fara carte multa. Iar intelepciunea nu se dobandeste din carti, ci e daruita de Dumnezeu.

As vrea sa dau si eu un exemplu de teolog fara diploma: Pr. Proclu.
Il putem vedea pe inregistrari video: un om mic de statura, simplu in port si in vorba. Dar cand vorbeste, cuvintele cuviosiei lui sunt aur curat! Iata ce aduce trairea credintei si smerenia.
Oare teologul cu diplome si doctorat mai are capacitatea de a se smeri? Ramane de vazut.

[Fani71]

În prealabil postat de antoniap

Pe aceasta tema, Ioan Slavici a scris nuvela Popa Tanda. M-a impresionat destinul acestui personaj, parintele Trandafir. El crede cu tarie in cunostintele dobandite in facultate, vrea sa-i schimbe pe oameni prin diverse strategii: sfatul, batjocura si ocara. Toate aceste strategii il duc la disperare, caci oamenii il imita. Ei ajung sfatosi si batjocoritori si-l poreclesc ,,Popa Tanda". Mai mult, ei il reclama si cer schimbarea lui.

Preotul, ajuns la disperare, paseste pentru prima data cu frica in biserica, plange si se roaga: ,,Puternice Doamne, ajuta-ma." Isi da seama ca pana atunci intrase in biserica ,,precum faurarul in faurarie'' si ca ,,asa nu mai merge".

Apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, cuvintele lui prind viata si rodesc in sufletele enoriasilor sai, intarite si prin puterea exemplului personal. Astfel, in final, parintele Trandafir ajunge un preot apreciat.

Multumesc Antonia, foarte interesant, o sa citesc nuvela asta, cred ca este foarte buna pentru un profesor de religie..

[Noesisaa]

Si eu cred ca sunt totusi destui teologi care nu numai au carte, dar si se roaga. Nu vad nici o contradictie intre a fi bun la invatatura si a te ruga. Apoi smerenia, bunatatea, dragostea fata de ceilalti oameni, intelepciunea nu iti sunt date de lipsa studiului.

[claudiuremus]

Buna ziua tuturor.Este bine ca unii parinti care au terminat un seminar teologic sa-si completeze studiile cu o facultate de teologie ,si sa si le incununeze cu un masterat sau doctorat (vorbesc de teologie ortodoxa),pentru ca daca le-au implinit pe cele de mai inainte inseamna ca au avut o chemare.
Dar ce ne facem cu acei teologi care au chemare ,dar dupa aceea nu raspund cum trebuie;adica o iau razna. Nu vreau sa dau nume,exemple sunt destule,si nu ne fac cinste. Sau am auzit ca unii mai esoterici cu emisiuni tv. studiaza teologia.Bravo lor,s-o studieze,dar ce se va intampla atunci cand din postura de teologi ,unii vor tine conferinte,altii vor aparea la televizor cu cate un inel pe fiecare deget,si vor discuta cu invitatii lor despre practici oculte,samanism,reincarnare s.a. toate acestea impletite cu citate din sf. Scriptura.
Ce va crede omul simplu?Sunt aceste exemple pietre de poticnire sau nu?Nu exista pericolul sa se sminteasca ei oare? Aici poti sa fii de acord cu ce spunea Pr. Cleopa ,ca cel mai mare teolog este diavolul,el stie cel mai bine Sf.Scriptura,dar o interpreteaza cum vrea el.
Bine-nteles sunt si exemple de teologi care prin aceasta tin aprinsa flacara ortodoxiei si unitatea bisericii pe care ,, portile iadului nu o vor birui ".
O zi binecuvantata tuturor.

[CrisetenO]

În prealabil postat de Miha-anca

As vrea sa dau si eu un exemplu de teolog fara diploma: Pr. Proclu.
Il putem vedea pe inregistrari video: un om mic de statura, simplu in port si in vorba. Dar cand vorbeste, cuvintele cuviosiei lui sunt aur curat! Iata ce aduce trairea credintei si smerenia.
Oare teologul cu diplome si doctorat mai are capacitatea de a se smeri? Ramane de vazut.

Cred ca este inca posibil sa gasesti smerenia, asa cum e posibil sa fii modest chiar daca ai doctorate si diverse titluri academice. Aceasta se intampla atunci cand diplomele sunt pentru tine un soi de consecinta necesara a invataturii tale. De exemplu multi dintre Sfintii Parinti au fost eruditi (atunci nu existau diplome de teologie, dar eruditia era recunoscuta si respectata) si totusi cuvintele lor sunt pline si de Har si de smerenie. Dau ca exemplu pe Sf. Ioan Gura de Aur, despre care Sinaxarul spune:

"Chiar de la începutul vieţii sale, a avut mare dragoste pentru ştiinţa cuvintelor şi cu nevoinţa ce pusese la învăţătură şi cu ascuţirea firii ce avea, a învăţat toată învăţătura elinească, făcându-se ucenic lui Libanie şi Andragatie, sofiştilor din Antiohia, iar după aceea al celor ce se aflau în Atena. Şi deprinzând toată înţelepciunea elinească şi creştineştile Scripturi, la a căror săvârşire a cunoştinţei ajungând şi împodobindu-şi viaţa cu curăţie a fost înălţat la rânduiala de cleric de Sfântul Meletie, patriarhul Antiohiei, iar de Flavian a fost făcut diacon şi preot."

Bineinteles, cel mai important la un preot este Harul. Printr-insul vorbeste Duhul Sfant. Dar oare daca acesti eruditi Sfinti Parinti au invatat si au luat diplomele vremii lor, nu a fost si aceasta prin lucrarea Sfantului Duh.

Asta nu inseamna ca masuram preotii cu metrul sa vedem cata eruditie au. Dar mi se pare ca si cunostintele si invatatura teoretica pot ajuta un suflet initial bun si plin de iubire sa imprastie aceasta iubire in jurul lui.

Doamne ajuta!

Cristina

În prealabil postat de CrisetenO

Cred ca este inca posibil sa gasesti smerenia, asa cum e posibil sa fii modest chiar daca ai doctorate si diverse titluri academice. Aceasta se intampla atunci cand diplomele sunt pentru tine un soi de consecinta necesara a invataturii tale. De exemplu multi dintre Sfintii Parinti au fost eruditi (atunci nu existau diplome de teologie, dar eruditia era recunoscuta si respectata) si totusi cuvintele lor sunt pline si de Har si de smerenie. Dau ca exemplu pe Sf. Ioan Gura de Aur, despre care Sinaxarul spune:

"Chiar de la începutul vieţii sale, a avut mare dragoste pentru ştiinţa cuvintelor şi cu nevoinţa ce pusese la învăţătură şi cu ascuţirea firii ce avea, a învăţat toată învăţătura elinească, făcându-se ucenic lui Libanie şi Andragatie, sofiştilor din Antiohia, iar după aceea al celor ce se aflau în Atena. Şi deprinzând toată înţelepciunea elinească şi creştineştile Scripturi, la a căror săvârşire a cunoştinţei ajungând şi împodobindu-şi viaţa cu curăţie a fost înălţat la rânduiala de cleric de Sfântul Meletie, patriarhul Antiohiei, iar de Flavian a fost făcut diacon şi preot."

Bineinteles, cel mai important la un preot este Harul. Printr-insul vorbeste Duhul Sfant. Dar oare daca acesti eruditi Sfinti Parinti au invatat si au luat diplomele vremii lor, nu a fost si aceasta prin lucrarea Sfantului Duh.

Asta nu inseamna ca masuram preotii cu metrul sa vedem cata eruditie au. Dar mi se pare ca si cunostintele si invatatura teoretica pot ajuta un suflet initial bun si plin de iubire sa imprastie aceasta iubire in jurul lui.

Doamne ajuta!

Cristina

De acord cu tine, Cristina, caci cunoasterea este una din virtutile crestine. Ma refeream insa la cazurile in care studiile sunt folosite doar pentru a avansa repede in functie. Daca ne uitam pe unele CV-uri, vom vedea o ascensiune ametitoare la unii...

[camy_d]

În prealabil postat de George.m

Un calugar se minuna de faptul ca Sfantul Siluan avea multi vizitatori savanti: Ma tot intreb ce cauta la el. Am tot timpul impresia ca nu citeste nimic. Si a primit un raspuns plin de adevar: Nu citeste nimic, dar face totul, in vreme ce altii citesc mult, dar nu fac nimic.

Am vrut să zic că pentru a putea fi un bun trăitor, trebuie să ştii în ce crezi şi ce să faci, ai nevoie să citeşti cărţi sfinte, altfel de unde să ştii ce-i mai bine sau care-i diferenţa dintre ortodox şi catolic sau protestant?