Teologul cu diploma

[CrisetenO]

Salutari tuturor si Doamne ajuta!

Am dat si eu astazi peste acest forum si m-a interesat in mod deosebit discutia aceasta pentru ca e o problema pe care mi-am pus-o si eu acum nu prea mult timp.

Dupa parerea mea studiul presupus de obtinerea (cel putin obtinerea prin mijloace clasice) ale unei diplome de teologie arata o masura de cunoastere a Sf. Scripturi; de asemenea un doctorat in acest sens arata o sete deosebita de cunoastere. In acest sens nu mi se pare deloc Facultatea de Teologie diferita de alte facultati. Cred ca ispita insa aici consta in tendinta de a teoretiza, odata ce se obtine diploma, orice are legatura cu spiritualul si cu religia. Orice devine o discutie despre cuvinte, despre dogma, in loc sa fie o discutie despre Iubire (pentru ca Hristos asta este).

Imi aduc aminte de cuvantul asa de frumos al Parintelui Arsenie Papacioc: "Tipic, tipic, si in inima nimic": trebuie sa avem grija sa folosim tipicul si invatatura teoretica pentru a sedimenta iubirea noastra pentru aproapele si fiinta atat de frumoasa a religiei, asa mi se pare mie.

Dar tot Parintele Arsenie ne sfatuieste sa nu desconsideram acest tipic, care de secole exprima atat de frumos esenta credintei noastre. Aici unde locuiesc eu am fost binecuvantati cu o Parohie romana ortodoxa (eu locuind in Germania e ceva exceptional) si in fiecare sambata si duminica ma minunez ascultand rugaciunile si cantarile care au fost randuita cu meticulozitate si chibzuiala de Sf. Parinti. Ascult cuvintele de invatatura ale Preotilor si ma minunez cate stiu ei si cate au citit. Prin eruditia lor, ei pot cauta modalitati de a ne arata si noua pacatosilor cum sa fim mai buni.

Sa ne gandim la toate exemplele de preoti din literatura romana si cum ei prin cunoasterea lor "inalta" stiau sa rezolve si problemele cele mai obisnuite. Ati dat exemplul cu Popa Tanda, eu dau exemplul Vitoriei Lipan, care mergea la preot oricand avea nevoie de cineva cu stiinta de carte.

E foarte grea chemarea unui preot, si plina de ispite. Si sa stii prea multe e rau, si sa nu stii nimic e rau. Sa ne lumineze Dumnezeu sa gasim calea de mijloc, care e drumul dragostei si a lui Hristos.

[George.m]

În prealabil postat de CrisetenO

Salutari tuturor si Doamne ajuta!

Am dat si eu astazi peste acest forum si m-a interesat in mod deosebit discutia aceasta pentru ca e o problema pe care mi-am pus-o si eu acum nu prea mult timp.

Dupa parerea mea studiul presupus de obtinerea (cel putin obtinerea prin mijloace clasice) ale unei diplome de teologie arata o masura de cunoastere a Sf. Scripturi; de asemenea un doctorat in acest sens arata o sete deosebita de cunoastere. In acest sens nu mi se pare deloc Facultatea de Teologie diferita de alte facultati. Cred ca ispita insa aici consta in tendinta de a teoretiza, odata ce se obtine diploma, orice are legatura cu spiritualul si cu religia. Orice devine o discutie despre cuvinte, despre dogma, in loc sa fie o discutie despre Iubire (pentru ca Hristos asta este).

Imi aduc aminte de cuvantul asa de frumos al Parintelui Arsenie Papacioc: "Tipic, tipic, si in inima nimic": trebuie sa avem grija sa folosim tipicul si invatatura teoretica pentru a sedimenta iubirea noastra pentru aproapele si fiinta atat de frumoasa a religiei, asa mi se pare mie.

Dar tot Parintele Arsenie ne sfatuieste sa nu desconsideram acest tipic, care de secole exprima atat de frumos esenta credintei noastre. Aici unde locuiesc eu am fost binecuvantati cu o Parohie romana ortodoxa (eu locuind in Germania e ceva exceptional) si in fiecare sambata si duminica ma minunez ascultand rugaciunile si cantarile care au fost randuita cu meticulozitate si chibzuiala de Sf. Parinti. Ascult cuvintele de invatatura ale Preotilor si ma minunez cate stiu ei si cate au citit. Prin eruditia lor, ei pot cauta modalitati de a ne arata si noua pacatosilor cum sa fim mai buni.

Sa ne gandim la toate exemplele de preoti din literatura romana si cum ei prin cunoasterea lor "inalta" stiau sa rezolve si problemele cele mai obisnuite. Ati dat exemplul cu Popa Tanda, eu dau exemplul Vitoriei Lipan, care mergea la preot oricand avea nevoie de cineva cu stiinta de carte.

E foarte grea chemarea unui preot, si plina de ispite. Si sa stii prea multe e rau, si sa nu stii nimic e rau. Sa ne lumineze Dumnezeu sa gasim calea de mijloc, care e drumul dragostei si a lui Hristos.

Bun venit pe acest forum!
Eu cred ca de la preot trebuie sa invatam sa iubim. Va marturisesc ca mai putin ma impresioneaza eruditia preotului. Apreciez in special dragostea lui de oameni si intelepciunea sa. Poti fi iubitor de oameni si fara carte multa. Iar intelepciunea nu se dobandeste din carti, ci e daruita de Dumnezeu.

As vrea sa dau si eu un exemplu de teolog fara diploma: Pr. Proclu.
Il putem vedea pe inregistrari video: un om mic de statura, simplu in port si in vorba. Dar cand vorbeste, cuvintele cuviosiei lui sunt aur curat! Iata ce aduce trairea credintei si smerenia.
Oare teologul cu diplome si doctorat mai are capacitatea de a se smeri? Ramane de vazut.

[CrisetenO]

În prealabil postat de Miha-anca

As vrea sa dau si eu un exemplu de teolog fara diploma: Pr. Proclu.
Il putem vedea pe inregistrari video: un om mic de statura, simplu in port si in vorba. Dar cand vorbeste, cuvintele cuviosiei lui sunt aur curat! Iata ce aduce trairea credintei si smerenia.
Oare teologul cu diplome si doctorat mai are capacitatea de a se smeri? Ramane de vazut.

Cred ca este inca posibil sa gasesti smerenia, asa cum e posibil sa fii modest chiar daca ai doctorate si diverse titluri academice. Aceasta se intampla atunci cand diplomele sunt pentru tine un soi de consecinta necesara a invataturii tale. De exemplu multi dintre Sfintii Parinti au fost eruditi (atunci nu existau diplome de teologie, dar eruditia era recunoscuta si respectata) si totusi cuvintele lor sunt pline si de Har si de smerenie. Dau ca exemplu pe Sf. Ioan Gura de Aur, despre care Sinaxarul spune:

"Chiar de la începutul vieţii sale, a avut mare dragoste pentru ştiinţa cuvintelor şi cu nevoinţa ce pusese la învăţătură şi cu ascuţirea firii ce avea, a învăţat toată învăţătura elinească, făcându-se ucenic lui Libanie şi Andragatie, sofiştilor din Antiohia, iar după aceea al celor ce se aflau în Atena. Şi deprinzând toată înţelepciunea elinească şi creştineştile Scripturi, la a căror săvârşire a cunoştinţei ajungând şi împodobindu-şi viaţa cu curăţie a fost înălţat la rânduiala de cleric de Sfântul Meletie, patriarhul Antiohiei, iar de Flavian a fost făcut diacon şi preot."

Bineinteles, cel mai important la un preot este Harul. Printr-insul vorbeste Duhul Sfant. Dar oare daca acesti eruditi Sfinti Parinti au invatat si au luat diplomele vremii lor, nu a fost si aceasta prin lucrarea Sfantului Duh.

Asta nu inseamna ca masuram preotii cu metrul sa vedem cata eruditie au. Dar mi se pare ca si cunostintele si invatatura teoretica pot ajuta un suflet initial bun si plin de iubire sa imprastie aceasta iubire in jurul lui.

Doamne ajuta!

Cristina

În prealabil postat de CrisetenO

Cred ca este inca posibil sa gasesti smerenia, asa cum e posibil sa fii modest chiar daca ai doctorate si diverse titluri academice. Aceasta se intampla atunci cand diplomele sunt pentru tine un soi de consecinta necesara a invataturii tale. De exemplu multi dintre Sfintii Parinti au fost eruditi (atunci nu existau diplome de teologie, dar eruditia era recunoscuta si respectata) si totusi cuvintele lor sunt pline si de Har si de smerenie. Dau ca exemplu pe Sf. Ioan Gura de Aur, despre care Sinaxarul spune:

"Chiar de la începutul vieţii sale, a avut mare dragoste pentru ştiinţa cuvintelor şi cu nevoinţa ce pusese la învăţătură şi cu ascuţirea firii ce avea, a învăţat toată învăţătura elinească, făcându-se ucenic lui Libanie şi Andragatie, sofiştilor din Antiohia, iar după aceea al celor ce se aflau în Atena. Şi deprinzând toată înţelepciunea elinească şi creştineştile Scripturi, la a căror săvârşire a cunoştinţei ajungând şi împodobindu-şi viaţa cu curăţie a fost înălţat la rânduiala de cleric de Sfântul Meletie, patriarhul Antiohiei, iar de Flavian a fost făcut diacon şi preot."

Bineinteles, cel mai important la un preot este Harul. Printr-insul vorbeste Duhul Sfant. Dar oare daca acesti eruditi Sfinti Parinti au invatat si au luat diplomele vremii lor, nu a fost si aceasta prin lucrarea Sfantului Duh.

Asta nu inseamna ca masuram preotii cu metrul sa vedem cata eruditie au. Dar mi se pare ca si cunostintele si invatatura teoretica pot ajuta un suflet initial bun si plin de iubire sa imprastie aceasta iubire in jurul lui.

Doamne ajuta!

Cristina

De acord cu tine, Cristina, caci cunoasterea este una din virtutile crestine. Ma refeream insa la cazurile in care studiile sunt folosite doar pentru a avansa repede in functie. Daca ne uitam pe unele CV-uri, vom vedea o ascensiune ametitoare la unii...