"Vaccinuri criminale"

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

"Vaccinarile sunt larg promovate de autoritatile sanitare "competente" si de cele cateva firme farmaceutice care produc vaccinurile."
Deci in mod clar, cine recomanda vaccinul ori lucreaza pentru o firma farmaceutica ori este un incompetent.

Aici se poate vedea o eroare de logică pe cât de frecventă, pe atât de serioasă. Propoziţia "Elementele mulţimii A au proprietatea p" nu este echivalentă cu propoziţia "Dacă un element are propritatea p, face parte din mulţimea A". După cum, dacă spunem "Mamiferele sunt animale cu sânge cald" nu spunem "orice animal cu sânge cald este mamifer". Non sequitur. Ar putea fi vorba de o pasăre. De exemplu, un guguştiuc.

Pe urma incepe o pleiada de afirmatii carora le lipseste ce ar fi mai necesar, trimiterile la o bibliografie care sa arate ca sunt adevar si nu impresii personale sau mituri urbane/homeopatice/"naturiste"/etc

Nevoia de trimiteri, citate, note de subsol, bibliografie şi tot ce spunem sub denumirea generală de "aparat critic" este o deformare a modernităţii, probabil ca urmare a faptului că lumea s-a învăţat să scrie o lucrare în baza altor lucrări preexistente. Ca regulă generală, lucrări scrise de Sf Părinţi, ca şi lucrări scrise de oamenii de ştiinţă din perioada ante "iluministă" a ştiinţei, aveau foarte puţine citate şi niciodată bibliografie. Erau mai bogate, însă, în observaţii şi raţionamente proprii. Unul dintre motivele pentru care opera lui Toma din Aquino este mult mai indigestă decât opera lui Augustin este faptul că la Augustin textul e fluent şi bogat în experienţă personală, pe când la Toma este fragmentat de citate la tot pasul (cele mai multe din...Augustin). Cititorul însetat de a şti mai mult se poate informa singur, mai uşor astăzi decât ieri.

Apoi, afirmatii cum ca " rujeola, rubeola, oreionul" sunt boli usoare vorbiti probabil de cazurile in care sunt depistate si tratate la timp iar aici vorbim de persoane informate si responsabile ceea ce nu e tocmai o regula in ziua de azi si binenteles avand in vedere cazurile destul de rare din ziua de azi.

În asemenea boli depistarea apare de obicei după erupţia (sau umflătura) care semnează diagnosticul, iar baza tratamentului este "pătuţul şi ceiuţul". Că nu sunt boli chiar aşa de rare, în ciuda vaccinării, scrie mai jos, în maniera pe care o doriţi: cu studiu citat şi cifre exacte.

La fel, as fi curios care studii medicale v-au dus spre concluzia: " Alte boli care erau pe vreumuri grave, cum ar fi tusea convulsiva, au devenit din ce in ce mai benigne, in virtutea unei tendinte naturale generale care atenueza virulenta microbilor."

Dacă simpla observaţie nu vă este suficientă, verificaţi la un laborator de câte ori apare "Yersinia pestis", care, nu mai departe de pe vremea lui Caragea, provoca temuta ciumă. Veţi vedea că astăzi e un diagnostic banal care de multe ori nici nu se mai tratează. Deja virulenţa virusului HIV a scăzut în numai puţine decenii de la apariţia lui. Fără nici un vaccin, cei care se infectează acum cu HIV au o speranţă de viaţă MULT mai mare decât cei infectaţi cu 20 de ani în urmă au avut-o. Microbii vor să se înmulţească, nu să-şi omoare gazdele şi devin mai deştepţi mai repede decât oamenii devin mai deştepţi: ei ajung la concluzia înţeleaptă că o gazdă moartă nu prea le foloseşte.

Nu va e temaa ca ati putea nimeri in cele doua categorii pe care le-ati definit ca fiind singurele care pot "promova vaccinurile"?

Aceeaşi eroare, vide ante.

Iar alternativa propusa la vaccinarea antidifterica este ...alaptarea la san.

Din frazarea dv îmi dau seama că vi se parte o stupiditate. Aşa mi se părea şi mie obiceiul auzit din popor ca mamele să-şi stropească cu lapte în ochi copiii care suferă de conjuctivită. Până ce am avut cazul unui sugar ale cărui urdori nu au trecut după adminsitrarea a două medicamente oftalmice considerate "de primă alegere". Dar mi-am amintit de procedeul atât de neştiinţific şi lipsit de studii experimentale al laptelui în ochi. Au trecut în decurs de ore.

Alăptarea la sân este, într-adevăr, de foarte mare importanţă în lupta contra bolilor contagioase, oferind imunizare pasivă timpurie. Prin alimentare la sân, şi numai în acest mod, copiii mici beneficiază de ceea ce am putea numi "experienţa şi competenţa imunologică" a mamei. De aceea (dar şi din alte motive) medicii, cu precădere medicii creştini, au fost mereu apologeţi ai alimentării naturale.