De ce vizitarea unui pustnic este o aberatie?

[I.Calin]

În prealabil postat de costel

Ma uit si la marii duhovnici, cate rele nu aud ei si cu toate acestea tot drepti raman. Asa si cu pustinicii. Cei drepti vor ramane drepti, indiferent de caderea noastra.

Ai dreptate, perfectă dreptate. Cred că poate să vadă mai multe în mine decât îi pot spune eu fără a-i povesti din experiențele mele și sunt convins că nu m-aș duce neîmplinit de acolo. Și știu că cei drepți vor fi drepți, indiferent de căderea noastră, dar eu cel cel care încă n-am fost pregătit să-l întâlnesc, ducându-mă doar din interese "lumești" nu voi risca să mă pierd pe cale neînțelegând sfințenia părintelui?

Să-ți povestesc un episod pentru a mă înțelege: am avut un coleg de școală (Dumnezeu să-l binecuvinteze că mi-a îndreptat pașii spre biserică!) care, așa cum a făcut cu mine, a făcut și cu un alt coleg baptist... l-a dus la mănăstire. Întors de acolo, sectantul a spus despre părintele Cleopa, că este "un moșneag senil" , alte invective mai grele nu cred că merită pomenite. Deci, de mine mă tem ("mine", în sens general) nu de căderea sfinților, ci căderea mea. Pentru că sfinții, deși vorbesc pe înțeles, prin cuvinte simple și concise, cei mai mulți am avea alte pretenții, poate o mică poveste, poate chiar o "bârfă", Doamne iartă-mă...