Iubirea prin ura de sine

În prealabil postat de Traditie1

Evident, există, ca în orice, excese. Noi trebuie să controlăm întreaga noastră viață interioară, toate gândurile, sentimentele, pornirile. Experiența arătată că sunt gânduri aparent pozitive, cu efect devastator. În general, tot ceea ce se însușește printr-o acceptare voluntară, fie el gând sau experiență senzorială, are toate șansele să fie demonic și distructiv. Lucrurile care vin de la Dumnezeu, inclusi ura de sine corectă, acționează fără aplecarea voinței noastre spre ele.

Diavolul dă tot felul de gânduri și sentimente aparent bune, de falsă iubire, falsă smerenie etc. Prin ele ne înalță de fapt în mândrie, scopul lui.

Deci ura de sine nu trebuie să fie practicată de noi prin autosugestie sau acceptarea unor gânduri. Este vorba de o conștientizare a răutății din noi, nu de ceva faptic.

Doamne ajuta-ne sa reusim! Fara duhovnic poti sa-ti faci mult rau. Acceptarea/neacceptarea gandurilor de vina care uneori ne incearca sunt lucruri care pe mine ma depasesc. Daca le accepti mergi pe un teren periculos, daca nu le accepti vin intrebari de genul "cine sunt eu sa ma ridic impotriva lui Dumnezeu sa spun ca nu am facut aia sau aia" - exact gandul de falsa smerenie de care spuneai. Sa le lasi nefiltrate e iar foarte greu caci controlul vietii interioare te indeamna sa le cercetezi. Ajungem parca mereu, mereu la aceeasi concluzie: Doamne ajuta-ne sa reusim sa fim bineplacuti Tie! Nu stiu cum este un om bineplacut lui Dumnezeu, dar din mila Lui nemarginita, poate vom afla cu totii odata.