Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Scotsman

Foarte interesant.Conform IPS Anania(RIP) ,,Întregul text al Pentateuhului îl atestă pe Moise drept autor, iar Biserica, în deplină concordanţă cu tradiţia şi şcolile rabinice, a omologat această atestare încă din era apostolică."

De aici rezulta ca Moise a scris si Biserica a confirmat.Nu invers.Apoi biserica a tinut cont de traditia rabinica,acea care a pastrat in realitate scrierile Vechiului Testament.Crestinii au luat scrierile VT de la iudei,nu invers.Daca le spuneti baietilor din Ierusalim ca TORA este produsul tot al BO atunci aveti sanse sa le provocati un infarct.De o istorie intreaga ei stiu altceva.Saracii naivi. De existenta BO in VT nici nu ma mai incumet sa discut :)

„Se spunea despre avva Macarie egipteanul că a urcat odată de la Sketis la muntele Nitriei; şi când s-a apropiat de loc, îi spuse ucenicului său: ia-o puţin înainte. Şi când a luat-o el înainte, s-a întâlnit cu un preot al grecilor (păgâni), (care alerga ducând cu el un lemn)149(Cuvinte lipsă în unele ediţii.) iar fratele i-a strigat: ai, diavole, unde fugi? Acela s-a întors, l-a bătut bine, şi l-a lăsat aproape mort. Ceva mai departe, i-a ieşit în cale, alergând, avvei Macarie, care i-a zis: sănătate, sănătate, truditorule! El s-a minunat, venind la el, şi îi zise:
– Ce bine ai văzut la mine, de m-ai agrăit?
– Că te-am văzut trudindu-te şi nu ştii că în zadar te osteneşti.
– Şi pe mine m-au răscolit bineţele tale, şi mi-am dat seama că eşti de partea lui Dumnezeu. Alt călugăr rău m-a întâlnit şi m-a înjurat; eu i-am dat o bătaie soră cu moartea.
Bătrânul pricepu că era ucenicul lui. Iar preotul îi cuprinse picioarele, spunându-i: nu te las dacă nu mă faci monah. Şi s-au dus până unde era călugărul şi l-au luat în spate de l-au dus la biserica muntelui. Când l-au văzut părinţii pe preotul păgân, au fost uluiţi; apoi l-au făcut monah. Şi mulţi dintre păgâni s-au creştinat din pricina lui. Iar avva Macarie a zis: vorba rea îi face răi şi pe cei buni, dar vorba bună şi pe cei răi îi face buni.”



Aşadar, copiind pe Ava Macarie vă răspund cu dragoste pentru atenţia şi perspicacitatea observaţiei dvs. şi cu durere că sunteţi influenţat de defecţiunile protestantismului [ceea că vă face ostenelile deşarte, pentru că nu vă puteţi mântui (Matei 12:30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte. )] vă răspund la nedumerire.

Când am scris că „Sfânta Scriptură a Vechiului Testament a fost scrisă de Biserica Vechiului Testament, tot Ortodoxă, căci drept Îl slăvea pe Dumnezeu” m-am oprit un pic şi m-am întrebat: oare cine va reacţiona la această afirmaţie - neobişnuită pentru cugetarea trupească? Dar am lăsat-o special, bănuind că va amâna iarăşi ajungerea la discuţia concretă despre bioterapie.
De ce am lăsat-o? Deoarece, pentru a înţelege subtilităţile înşelării demonice deci şi bioterapia, sufletul care doreşte să se ferească de ele trebuie să fie isteţ duhovniceşte, perspicace şi cu înţelepciune de sus. Aşadar într-un cuvânt îi trebuie înţelepciune dumnezeiască adică bisericească. Aceasta se dobândeşte prin antrenament şi dragoste de gândirea Bisericii.
Mă bucur că cel ce a observat afirmaţia a fost un protestant deci om nebisericesc. Aceasta îmi arată mie că ortodocşii de pe forum deja şi-au însuşit această gândire duhovnicească preafrumoasă care depăşeşte trupul şi deci istoria.
Ca să vă arăt că cele afirmate de mine nu sunt de tip protestant, adică după capul omului, ci sunt spuse chiar de Dumnezeu în Sfânta Scriptură am să vă exemplific tocmai cu citate din Biblie:


Rom.4:11. Iar semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptăţii pentru credinţa lui din vremea netăierii împrejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred, netăiaţi împrejur, pentru a li se socoti şi lor (credinţa) ca dreptate,
Rom.4:12. Şi părinte al celor tăiaţi împrejur. Dar nu numai al celor care sunt tăiaţi împrejur, ci şi care umblă pe urmele credinţei pe care o avea părintele nostru Avraam, pe când era netăiat împrejur.
Rom.4:13. Pentru că Avraam şi seminţia lui nu prin lege au primit făgăduinţa că vor moşteni lumea, ci prin dreptatea cea din credinţă. […]
Rom.4:16. De aceea (moştenirea făgăduită) este din credinţă, ca să fie din har şi ca făgăduinţa să rămână sigură pentru toţi urmaşii, nu numai pentru toţi cei ce se ţin de lege, ci şi pentru cei ce se ţin de credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru al tuturor,
Rom.4:17. Precum este scris: "Te-am pus părinte al multor neamuri", în faţa Celui în Care a crezut, a lui Dumnezeu, Care înviază morţii şi cheamă la fiinţă cele ce încă nu sunt;
Rom.4:18. Împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde că el va fi părinte al multor neamuri, după cum i s-a spus: "Aşa va fi seminţia ta";
Rom.4:19. Şi neslăbind în credinţă, nu s-a uitat la trupul său amorţit - căci era aproape de o sută de ani - şi nici la amorţirea pântecelui Sarrei;
Rom.4:20. Şi nu s-a îndoit, prin necredinţă, de făgăduinţa lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credinţă, dând slavă lui Dumnezeu,
Rom.4:21. Şi fiind încredinţat că ceea ce i-a făgăduit are putere să şi facă.
Rom.4:22. De acea, credinţa lui i s-a socotit ca dreptate. "


Aşadar vedeţi că dreapta credinţă este cea care mântuieşte şi aceasta a avut-o şi Avraam, mai înainte de Moise?
Şi ca să nu ziceţi că Avraam a avut doar credinţa că va avea multe neamuri iată că Sfântul Apostol Pavel ne scrie că a avut aceeaşi credinţă cu a noastră


Rom.4:23. Şi nu s-a scris numai pentru el că i s-a socotit ca dreptate,
Rom.4:24. Ci se va socoti şi pentru noi, cei care credem în Cel ce a înviat din morţi pe Iisus, Domnul nostru,
Rom.4:25. Care S-a dat pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptarea noastră.