Ajutor. Mama se opune casatoriei. Nu poate ierta trecutul sotului meu

[heaven]

În prealabil postat de Melissa

Defapt,problema nu este ce sa faci cu furia de exemplu.Cum sa o exteriorizezi constructiv sau cum sa o reprimi.Adevarata incercare este sa descoperi CUM SA LUCREZI CU FIINTA TA, sa ajungi sa NU MAI SIMTI FURIE. Aceasta este adevarata imblanzire a firii. Si ca sa ajungi aici, primul pas este acceptarea si nu reprimarea!

Sunt in asentimentul tau cu tot ce ai spus,insa referitor la citatul de mai sus,ideea este tocmai sa ne permitem sa traim cu emotiile noastre si sa le acceptam ca facand parte din noi,asta insemnand si cu cele pe care cei din jur le catalogheaza ca fiind defecte ori de nedorit,precum tristetea,furia,sentimentul de revolta,teama si orice alta traire omeneasca.
Din momentul in care iti doresti sa nu le mai simti,deja le-ai etichetat,deja ai respins o parte din tine.In momentul in care se petrece acceptarea iti vei da voie sa traiesti aceasta emotie,insa proportiile vor fi altele si transformate intr-o maniera benefica pentru noi si cei din jurul nostru.
Foarte important este sa invatam sa exprimam fata de cei din jur ceea ce simtim,indiferent de natura sentimentelor,ce dorim,ce nevoi avem,insa printr-o comunicare asertiva,in care fiecare il asculta pe celalalt si cauta sa gaseasca nu tapul ispasitor,ci numitorul comun la problema lor.
Fiecare asa zis defect al nostru poate sa ne conduca spre a descoperi calitati despre care nu banuiam ca ar exista in noi:dandu-ne voie sa ne infruntam teama,ne putem descoperi curajul,lasandu-ne sa traim tristetea,vom gasi dincolo de ea bucuria si asa mai departe.