Adevarul interior sau exterior omului; Realitate sau falsitate interioara a oamenilor

[Tangun]

Mai mult decat atat, trebuie sa devii cat mai constient de Viata existenta in spatele oricarei iluzii. Tu spui ca ai trecut cand erai mai tanar, prin ceea ce trec eu acum. Poate ca ceva a trecut pe langa tine ce voia sa iti arate o cale, calea Vietii. Vorbesti despre varsta ta, te cramponezi de ea spunand "deh, varsta" , dar cine este aceasta voce? Este personalitatea care imbatraneste in tine, este ceva efemer supus nasterii si mortii. Pentru ca daca spui ca totusi ai o varsta, nu mai e mult si vine sfarsitul personalitatii, acest sine fals, aceasta identitate falsa care este supusa mortii. Atunci ce a mai ramas din tine? Unde este Viata eterna pe care nu ai reusit sa o prinzi in drumul tau? Cat de treaz ai fost sa iti dai seama de viata din tine?

Personalitatea incearca sa se distinga de ceilalti printr-o forma negativista : deh, am imbatranit! Omul identificat cu personalitatea este omul supus nasterii si mortii. De ce in oamenii cu personalitati nu poate exista un interior vesnic tanar? Pentru ca ei rateaza scopul principal separandu-se de Sursa lor: Viata. Daca privesti lucrurile la nivelul gandirii dualiste, te consideri "superior" cu cat inaintezi in varsta dar te inseli. La nivelul Fiintei esti acelasi cu toti ceilalti doar ca nu iti dai seama sau nu vrei sa accepti. Asa ca daca in tinerete ai avut unele sclipiri a vietii si acum spui ca nu le mai ai, inseamna ca ai ratat ceva. Un lucru ti-a scapat si te-a facut identificat cu batranetea. Asa poti rata Constiinta Vietii. Si nu vreau sa crezi acum ca sunt usor rautacios, doar vreau sa iti aduc aminte de unele lucruri pe care daca nu esti complet treaz si vigilent, le poti rata.
A constientiza Viata si tineretea din adancul tau nu este nebunia manifestata de unii adolescenti. Retineti, totul este interior, si numai ce este interior este cu adevarat important. In ce relatie esti tu cu viata din tine? De unde vine bucuria si daca bucuria vine din interior. Aceea este bucuria Fiintei.
Incercati sa ramaneti vesnic tineri in interior si deveniti cat mai constienti de Fiinta. Renuntati la personalitate, pentru ca ea va accelereaza procesul de imbatranire al corpului.Renuntati la sistemele rigide de gandire caci ele va imbolnavesc si va distrug viata.

[MariS_]

În prealabil postat de Tangun

Mai mult decat atat, trebuie sa devii cat mai constient de Viata existenta in spatele oricarei iluzii. Tu spui ca ai trecut cand erai mai tanar, prin ceea ce trec eu acum. Poate ca ceva a trecut pe langa tine ce voia sa iti arate o cale, calea Vietii. Vorbesti despre varsta ta, te cramponezi de ea spunand "deh, varsta" , dar cine este aceasta voce? Este personalitatea care imbatraneste in tine, este ceva efemer supus nasterii si mortii. Pentru ca daca spui ca totusi ai o varsta, nu mai e mult si vine sfarsitul personalitatii, acest sine fals, aceasta identitate falsa care este supusa mortii. Atunci ce a mai ramas din tine? Unde este Viata eterna pe care nu ai reusit sa o prinzi in drumul tau? Cat de treaz ai fost sa iti dai seama de viata din tine?

Personalitatea incearca sa se distinga de ceilalti printr-o forma negativista : deh, am imbatranit! Omul identificat cu personalitatea este omul supus nasterii si mortii. De ce in oamenii cu personalitati nu poate exista un interior vesnic tanar? Pentru ca ei rateaza scopul principal separandu-se de Sursa lor: Viata. Daca privesti lucrurile la nivelul gandirii dualiste, te consideri "superior" cu cat inaintezi in varsta dar te inseli. La nivelul Fiintei esti acelasi cu toti ceilalti doar ca nu iti dai seama sau nu vrei sa accepti. Asa ca daca in tinerete ai avut unele sclipiri a vietii si acum spui ca nu le mai ai, inseamna ca ai ratat ceva. Un lucru ti-a scapat si te-a facut identificat cu batranetea. Asa poti rata Constiinta Vietii. Si nu vreau sa crezi acum ca sunt usor rautacios, doar vreau sa iti aduc aminte de unele lucruri pe care daca nu esti complet treaz si vigilent, le poti rata.
A constientiza Viata si tineretea din adancul tau nu este nebunia manifestata de unii adolescenti. Retineti, totul este interior, si numai ce este interior este cu adevarat important. In ce relatie esti tu cu viata din tine? De unde vine bucuria si daca bucuria vine din interior. Aceea este bucuria Fiintei.
Incercati sa ramaneti vesnic tineri in interior si deveniti cat mai constienti de Fiinta. Renuntati la personalitate, pentru ca ea va accelereaza procesul de imbatranire al corpului.Renuntati la sistemele rigide de gandire caci ele va imbolnavesc si va distrug viata.

O, multumesc de oglinda. Ai pus-o foarte bine si ma vad destul de corect in ea. Tine-o insa bine sa nu se intoarca spre partea ailalta! S-ar putea sa ai surprize. Ceea ce nu-ti doresc.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Tangun]

În prealabil postat de MariS_

O, multumesc de oglinda. Ai pus-o foarte bine si ma vad destul de corect in ea. Tine-o insa bine sa nu se intoarca spre partea ailalta! S-ar putea sa ai surprize. Ceea ce nu-ti doresc.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Nu se poate intoarce nimic odata ce nu esti identificat cu cauza. Orice cauza are si un efect iar daca nu intri in sfera cauzei, efectul nu are loc.

Nu trebuie sa spui ca nu imi doresti ceea ce in realitate nu exista. Nu exista nici pentru tine doar daca esti identificat cu un sine fals: personalitatea.

Nu trebuie sa te simti ranit, pentru ca ranit este doar egoul nu tu. Nu trebuie sa confunzi un ego ranit cu fiinta din spatele lui. Eu nu te confund pe tine cu egoul tau si de aceea nu ma refer la tine ci la personalitatea ta. Pentru ca in esenta, viata este la fel de eterna pentru toti. Cine poate fi jignit, ranit, umilit? Este sinele fals, egoul care se supune dualitatii. Egoul este umilitul , jignitul si ranitul, dar si exaltatul, superiorul, separatul, diferentiatul. Viata este aceeasi pentru toti, separarile au loc atunci cand personalitatea a pus stapanire pe tine.

[MariS_]

În prealabil postat de Tangun

Nu se poate intoarce nimic odata ce nu esti identificat cu cauza. Orice cauza are si un efect iar daca nu intri in sfera cauzei, efectul nu are loc.

Nu trebuie sa spui ca nu imi doresti ceea ce in realitate nu exista. Nu exista nici pentru tine doar daca esti identificat cu un sine fals: personalitatea.

Nu trebuie sa te simti ranit, pentru ca ranit este doar egoul nu tu. Nu trebuie sa confunzi un ego ranit cu fiinta din spatele lui. Eu nu te confund pe tine cu egoul tau si de aceea nu ma refer la tine ci la personalitatea ta. Pentru ca in esenta, viata este la fel de eterna pentru toti. Cine poate fi jignit, ranit, umilit? Este sinele fals, egoul care se supune dualitatii. Egoul este umilitul , jignitul si ranitul, dar si exaltatul, superiorul, separatul, diferentiatul. Viata este aceeasi pentru toti, separarile au loc atunci cand personalitatea a pus stapanire pe tine.

Dragul meu, nu stiu cum se face dar tu intelegi doar ce vrei tu din ce spun. Eu ti-am spus ca e corect ce ai spus despre mine. Deci nu vad unde e ranirea. Eu sunt surprins doar de un lucru, au mai fost persoane care mi-au pus oglinda in fata si bine au facut. Nu sunt de loc suparat pe asta, dimpotriva, imi foloseste, dar sunt surprins de acele oglinzi, cum nu vor ele sa se intoarca si pe partea cealalta? Sa fie un defect al lor, ca al celui ce o manuieste nu prea cred, ca prea sunt iluminati sau corecti si n-ar trebui sa aiba defecte. Ba chiar exista oglinzi cu duble fete, dar nu stiu cum se face ca de-astea nu se nimeresc prin preajma. Da', nu-i nimic nu ma supar eu dintr-atat, sper ca nici cel ce a atins deja iluminarea. Nu-ti fa probleme din cauza mea, incearca mai bine sa ma iluminezi, ca-s cam intunecat la minte, recunosc. De la egou spui ca mi se trage. No, las' pe mine, sa vezi ce dau eu cu el pamant acu'.
Har, smerenie si jertfa de sine.