Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[HoratiuM]

Ca răspuns la problema foarte actuală ridicată de acest thread, am să vă spun o povestioară care ilustrează bine problema asta:

E Eschatonul, toţi cei mântuiţi sunt în Împărăţie şi nu mai este suferinţă şi plângere. Domnul Dumnezeu îl ia pe Sfântul Petru şi începe să Se plimbe printre Neamuri.

Ajunge în raiul budiştilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aici sunt cei care s-au mântuit prin Nirvana. Au lepădat toate cele lumeşti şi s-au dus după Legea Ta pe care le-ai pus-o în inimă, chiar dacă nu Te cunoşteau cu adevărat." Şi Domnul a intrat în marele templu budist unde a fost întâmpinat cu slavă şi mare bucurie.

Ajunge în raiul musulmanilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aici sunt iubitorii de pace şi cei care s-au supus Ţie pentru toată viaţa lor şi care ţi-au dat slavă. Ei nu au suferit să cunoască Adevărul Tău aşa cum este El, dar au venit după chemarea Ta pe care le-ai sădit-o în inimi". Şi Domnul a pătruns în marea moschee unde a fost întâmpinat cu mare slavă şi multă iubire.

Ajunge în raiul evreilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aceştia sunt fiii tăi. Aceştia sunt cei care s-au luptat mereu cu tine ca nişte ţapi neascultători, iar unii dintre ei Te-au răstignit. Dar au zburdat de bucurie la Glasul Tău căci au înţeles la sfârşit că Tu eşti în toate şi că Tu i-ai chemat la fiinţă din veşnicie când i-ai întocmit, Tu i-ai legănat şi i-ai alăptat, Tu i-ai hrănit şi i-ai crescut, Tu le-ai dat un nume printre Neamuri." Şi Domnul a pătruns în marele templu unde s-au auzit strigăte de bucurie şi lacrimi de biruinţă.

Apoi, Domnul a ajuns în faţa unei cetăţi mari, mândre şi înalte până la tăriile Cerului, cu ziduri de diamant şi cremene, tot atât de înalte, semeţe şi ameninţătoare, ferecată şi fără porţi de intrare sau ieşire. Mirat, Domnul l-a întrebat pe Sfânt: "Ce este aceasta oare? Nu e oare aici raiul? Cine mai stă în rai cu porţile ferecate şi nu mai lasă pe nimeni să intre când Eu am hotărât să las înăuntru pe aceia de care-Mi va plăcea?"

Trist şi rugător, Sfântul Petru se uită stăruitor la Domnul şi-I spune:
"Să nu te mânii, Doamne, căci aici nu mai poate fi mânie. Dar acesta e raiul ortodocşilor şi-şi ţin cetatea ferecată şi semeaţă pentru că ei se ştiu atât de drepţi încât cred că numai ei s-au mântuit..."

[Tangun]

În prealabil postat de HoratiuM

Ca răspuns, am să vă spun o povestioară care ilustrează bine problema asta:

E Eschatonul, toţi cei mântuiţi sunt în Împărăţie şi nu mai este suferinţă şi plângere. Domnul Dumnezeu îl ia pe Sfântul Petru şi începe să Se plimbe printre Neamuri.

Ajunge în raiul budiştilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aici sunt cei care s-au mântuit prin Nirvana. Au lepădat toate cele lumeşti şi s-au dus după Legea Ta pe care le-ai pus-o în inimă, chiar dacă nu Te cunoşteau cu adevărat." Şi Domnul a intrat în marele templu budist unde a fost întâmpinat cu slavă şi mare bucurie.

Ajunge în raiul musulmanilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aici sunt iubitorii de pace şi cei care s-au supus Ţie pentru toată viaţa lor şi care ţi-au dat slavă. Ei nu au suferit să cunoască Adevărul Tău aşa cum este El, dar au venit după chemarea Ta pe care le-ai sădit-o în inimi". Şi Domnul a pătruns în marea moschee unde a fost întâmpinat cu mare slavă şi multă iubire.

Ajunge în raiul evreilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aceştia sunt fiii tăi. Aceştia sunt cei care s-au luptat mereu cu tine ca nişte ţapi neascultători, iar unii dintre ei Te-au răstignit. Dar au zburdat de bucurie la Glasul Tău căci au înţeles la sfârşit că Tu eşti în toate şi că Tu i-ai chemat la fiinţă din veşnicie când i-ai întocmit, Tu i-ai legănat şi i-ai alăptat, Tu i-ai hrănit şi i-ai crescut, Tu le-ai dat un nume printre Neamuri." Şi Domnul a pătruns în marele templu unde s-au auzit strigăte de bucurie şi lacrimi de biruinţă.

Apoi, Domnul a ajuns în faţa unei cetăţi mari, mândre şi înalte până la tăriile Cerului, cu ziduri de diamant şi cremene, tot atât de înalte, semeaţă şi ameninţătoare, ferecată şi fără porţi de intrare sau ieşire. Mirat, Domnul l-a întrebat pe Sfânt: "Ce este aceasta oare? Nu e oare aici raiul? Cine mai stă în rai cu porţile ferecate şi nu mai lasă pe nimeni să intre când Eu am hotărât să las înăuntru pe aceia de care-Mi va plăcea?"

Trist şi rugător, Sfântul Petru se uită stăruitor la Domnul şi-I spune:
"Să nu te mânii, Doamne, căci aici nu mai poate fi mânie. Dar acesta e raiul ortodocşilor şi-şi ţin cetatea ferecată şi semeaţă pentru că ei se ştiu atât de drepţi încât cred că numai ei s-au mântuit..."

Propria ta lume imaginara. In acest fel te-ai separat de ceilalti si de tot ceea ce a creat Dumnezeu. Aceasta e iluzia separarii. Dualitatea, nerecunoasterea Unitatii lui Dumnezeu.
Povesti nemuritoare. Daca altul te iubeste pe tine tu il urasti pentru ca nu "gandeste"asemenea tie - aceasta este falsitatea.

[HoratiuM]

În prealabil postat de Tangun

Propria ta lume imaginara. In acest fel te-ai separat de ceilalti si de tot ceea ce a creat Dumnezeu. Aceasta e iluzia separarii. Dualitatea, nerecunoasterea Unitatii lui Dumnezeu.
Povesti nemuritoare. Daca altul te iubeste pe tine tu il urasti pentru ca nu "gandeste"asemenea tie - aceasta este falsitatea.

Nu sunt sigur că înţeleg prea bine cu cine stai de vorbă. Cu mine, ca autor al postării? Cu cei la care povestirea se referă?

Apoi, în ce priveşte "iluzia separării": dacă Dumnezeu este unitate fără nici un multiplu, dacă în Unul (sau Brahman) nu există nici un fel de diferenţă, atunci de unde vine iluzia separării într-o Unitate în care nu poate exista nici o iluzie, de vreme ce iluzia este tocmai separare?

[Tangun]

În prealabil postat de HoratiuM

Nu sunt sigur că înţeleg prea bine cu cine stai de vorbă. Cu mine, ca autor al postării? Cu cel/cei la care povestirea se referă?]

Stau de vorba cu cineva care a postat o poveste si care crede intr-o poveste.

În prealabil postat de HoratiuM

Apoi, în ce priveşte "iluzia separării": dacă Dumnezeu este unitate fără nici un multiplu, dacă în Unul (sau Brahman) nu există nici un fel de diferenţă, atunci de unde vine iluzia separării într-o Unitate în care nu poate exista nici o iluzie, de vreme ce iluzia este tocmai separare?

Intr-o Unitate nu poate exista nicio iluzie dar exista iluzia pe langa Unitate. Unitatea este viata, fiinta. Ai o viata, ce nevoie mai ai de iluzie? De unde vine iluzia? De la sinele fals care se numeste egou, si care nu are viata ci doar se lupta pentru supravietuire.

P.S. Interesant este faptul ca cei religiosi, nu numai ca isi condamna aproapele de alta conceptie, dar au nevoie de el. Daca ar pierde aproapele ar pierde si ultima nevoie, nevoia de opozitie, atunci ce ar mai ramane din identitatea lor?

[HoratiuM]

În prealabil postat de Tangun

Stau de vorba cu cineva care a postat o poveste si care crede intr-o poveste.



Intr-o Unitate nu poate exista nicio iluzie dar exista iluzia pe langa Unitate. Unitatea este viata, fiinta. Ai o viata, ce nevoie mai ai de iluzie? De unde vine iluzia? De la sinele fals care se numeste egou, si care nu are viata ci doar se lupta pentru supravietuire.

P.S. Interesant este faptul ca cei religiosi, nu numai ca isi condamna aproapele de alta conceptie, dar are nevoie de el. Daca ar pierde aproapele ar pierde si ultima nevoie, nevoia de opozitie, atunci ce ar mai ramane din identitatea lui?

:))))) Şi ziceai că eu cred într-o poveste? Dacă nu ai fi atât de autoiluzionat ai fi observat de mult că şi tu crezi într-o poveste. În propria ta poveste. Şi trăieşti în iluzie. În iluzia că tu eşti separat de ceilalţi de vreme ce ai acces la ceea ce ceilalţi nu au acces. Vezi cum revine chestiunea separării? Cum poţi fi, aşadar, separat de ceilalţi prin aceea că ceilalţi nu înţeleg ceea ce tu înţelegi dacă separarea e... falsă (iar falsitatea înseamnă tocmai... lipsa identităţii, adică alt-ceva decât adevărul!)? Şi cum înţelegi tu că ceilalţi nu înţeleg dacă nu există discriminare de nici un fel, dar tu îi deosebeşti pe ceilalţi de tine însuţi? :)))) Hai că te las în propria ta poveste...

P.S. - Vei ieşi din iluzia că tu nu eşti în iluzie (negaţia pe care o subînţelegi pentru a deosebi presupune separaţia care ţi se pare că nu există) atunci când vei înceta să te mai contrazici (contrazicerea este tot semnul unei... divizări). Şi te contrazici când spui că "exista iluzia pe langa Unitate" - care "pe lângă Unitate", prietene? Dacă "Unitatea" ta nu are diferenţă, atunci nu mai poate fi nimic "pe lângă", "prin preajma", "pe afară" faţă de ea căci acest "pe lângă" înseamnă tocmai separare şi atunci spui, de fapt, din nou că "Unitatea" ta are diferenţă. Cu atât mai puţin mai pot exista "în" sau "pe lângă" Unitate "euri false" şi alte găselniţe care toate presupun separarea despre care tocmai ai presupus că este imposibilă şi inexistentă în "Unitatea" ta...:))) Vezi dară ce-ţi face logica?...

P.S. 2 - Am scris povestioara tocmai pentru "credincioşii" care au impresia că "numai ei se vor mântui". Dar, autoiluzionat cum eşti, nu reuşeşti nici măcar să pricepi unde bat postările mele cu adevărat... :))))

[Tangun]

În prealabil postat de HoratiuM

Şi cum înţelegi tu că ceilalţi nu înţeleg dacă nu există discriminare de nici un fel, dar tu îi deosebeşti pe ceilalţi de tine însuţi? :))))

Asa cum nu intelegi tu ceea ce te leaga pe tine de toti: Viata. Cine te desparte? povestea ta.


P.S. Ai vazut vreodata pasari deprimate, sau care poarta ura fata de alte pasari? Sau crini care se contrazic cu alti crini? Nu, si totusi crinii infloresc. Observa-le, ca ai multe de invatat de la ele.

[HoratiuM]

În prealabil postat de Tangun

Asa cum nu intelegi tu ceea ce te leaga pe tine de toti: Viata. Cine te desparte? povestea ta.


P.S. Ai vazut vreodata pasari deprimate, sau care poarta ura fata de alte pasari? Sau crini care se contrazic cu alti crini? Nu, si totusi crinii infloresc. Observa-le, ca ai multe de invatat de la ele.

Pe tine, în schimb, te desparte de adevăr propria ta lipsă de logică. Adică eu nu înţeleg că pe mine mă leagă ceva de toţi, dar tu, marele iniţiat, ai înţeles lucrul ăsta. Cum aşa? Păi, nu e evident că doar pentru că aşa ai decretat tu? Pentru că nu e evident că ceea ce ai decretat tu a şi venit, deja, de Sus, de la Dumnezeu Însuşi?... — Dacă nu există deosebire, atunci între mine şi tine nu se poate face nici o diferenţă şi nu mai are rost să mă contrazici, dacă tu asta crezi, întrucât, din punctul tău indiferent de vedere, eu am tot atâta îndreptăţire în ceea ce spun ca şi tine.

Şi ai înţeles că nu există decât identitate, fără nici un fel de diferenţă, dar tocmai te-ai folosit de diferenţă ca să proclami lucrul ăsta. Ştii, diferenţa nu înseamnă ură şi nici izolare sau schizofrenie. Dar cum nu ai prea studiat nici filosofia ca să vezi întreaga omonimie a termenului (omonimia se bazează iarăşi pe diferenţă), după cum nu ai prea studiat nici logica, nu ai avea de unde să ştii atâta lucru. Poate vei lua lecţii, în schimb de la ceva păsări deprimate sau de la crinii câmpului despre care Hristos spunea că sunt mai bine îmbrăcaţi decât Solomon, cel în pielea căruia pari să vrei să intri. Dar nu încapi din cauza autosuficienţei.

În prealabil postat de HoratiuM

Ca răspuns la problema foarte actuală ridicată de acest thread, am să vă spun o povestioară care ilustrează bine problema asta:

E Eschatonul, toţi cei mântuiţi sunt în Împărăţie şi nu mai este suferinţă şi plângere. Domnul Dumnezeu îl ia pe Sfântul Petru şi începe să Se plimbe printre Neamuri.

Ajunge în raiul budiştilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aici sunt cei care s-au mântuit prin Nirvana. Au lepădat toate cele lumeşti şi s-au dus după Legea Ta pe care le-ai pus-o în inimă, chiar dacă nu Te cunoşteau cu adevărat." Şi Domnul a intrat în marele templu budist unde a fost întâmpinat cu slavă şi mare bucurie.

Ajunge în raiul musulmanilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aici sunt iubitorii de pace şi cei care s-au supus Ţie pentru toată viaţa lor şi care ţi-au dat slavă. Ei nu au suferit să cunoască Adevărul Tău aşa cum este El, dar au venit după chemarea Ta pe care le-ai sădit-o în inimi". Şi Domnul a pătruns în marea moschee unde a fost întâmpinat cu mare slavă şi multă iubire.

Ajunge în raiul evreilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aceştia sunt fiii tăi. Aceştia sunt cei care s-au luptat mereu cu tine ca nişte ţapi neascultători, iar unii dintre ei Te-au răstignit. Dar au zburdat de bucurie la Glasul Tău căci au înţeles la sfârşit că Tu eşti în toate şi că Tu i-ai chemat la fiinţă din veşnicie când i-ai întocmit, Tu i-ai legănat şi i-ai alăptat, Tu i-ai hrănit şi i-ai crescut, Tu le-ai dat un nume printre Neamuri." Şi Domnul a pătruns în marele templu unde s-au auzit strigăte de bucurie şi lacrimi de biruinţă.

Apoi, Domnul a ajuns în faţa unei cetăţi mari, mândre şi înalte până la tăriile Cerului, cu ziduri de diamant şi cremene, tot atât de înalte, semeţe şi ameninţătoare, ferecată şi fără porţi de intrare sau ieşire. Mirat, Domnul l-a întrebat pe Sfânt: "Ce este aceasta oare? Nu e oare aici raiul? Cine mai stă în rai cu porţile ferecate şi nu mai lasă pe nimeni să intre când Eu am hotărât să las înăuntru pe aceia de care-Mi va plăcea?"

Trist şi rugător, Sfântul Petru se uită stăruitor la Domnul şi-I spune:
"Să nu te mânii, Doamne, căci aici nu mai poate fi mânie. Dar acesta e raiul ortodocşilor şi-şi ţin cetatea ferecată şi semeaţă pentru că ei se ştiu atât de drepţi încât cred că numai ei s-au mântuit..."

Frumoasa povestioara ! Seamana mai mult a banc, dar are toate sansele sa fie adevarata !!!

În prealabil postat de HoratiuM

Ca răspuns la problema foarte actuală ridicată de acest thread, am să vă spun o povestioară care ilustrează bine problema asta:

E Eschatonul, toţi cei mântuiţi sunt în Împărăţie şi nu mai este suferinţă şi plângere. Domnul Dumnezeu îl ia pe Sfântul Petru şi începe să Se plimbe printre Neamuri.

Ajunge în raiul budiştilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aici sunt cei care s-au mântuit prin Nirvana. Au lepădat toate cele lumeşti şi s-au dus după Legea Ta pe care le-ai pus-o în inimă, chiar dacă nu Te cunoşteau cu adevărat." Şi Domnul a intrat în marele templu budist unde a fost întâmpinat cu slavă şi mare bucurie.

Ajunge în raiul musulmanilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aici sunt iubitorii de pace şi cei care s-au supus Ţie pentru toată viaţa lor şi care ţi-au dat slavă. Ei nu au suferit să cunoască Adevărul Tău aşa cum este El, dar au venit după chemarea Ta pe care le-ai sădit-o în inimi". Şi Domnul a pătruns în marea moschee unde a fost întâmpinat cu mare slavă şi multă iubire.

Ajunge în raiul evreilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aceştia sunt fiii tăi. Aceştia sunt cei care s-au luptat mereu cu tine ca nişte ţapi neascultători, iar unii dintre ei Te-au răstignit. Dar au zburdat de bucurie la Glasul Tău căci au înţeles la sfârşit că Tu eşti în toate şi că Tu i-ai chemat la fiinţă din veşnicie când i-ai întocmit, Tu i-ai legănat şi i-ai alăptat, Tu i-ai hrănit şi i-ai crescut, Tu le-ai dat un nume printre Neamuri." Şi Domnul a pătruns în marele templu unde s-au auzit strigăte de bucurie şi lacrimi de biruinţă.

Apoi, Domnul a ajuns în faţa unei cetăţi mari, mândre şi înalte până la tăriile Cerului, cu ziduri de diamant şi cremene, tot atât de înalte, semeţe şi ameninţătoare, ferecată şi fără porţi de intrare sau ieşire. Mirat, Domnul l-a întrebat pe Sfânt: "Ce este aceasta oare? Nu e oare aici raiul? Cine mai stă în rai cu porţile ferecate şi nu mai lasă pe nimeni să intre când Eu am hotărât să las înăuntru pe aceia de care-Mi va plăcea?"

Trist şi rugător, Sfântul Petru se uită stăruitor la Domnul şi-I spune:
"Să nu te mânii, Doamne, căci aici nu mai poate fi mânie. Dar acesta e raiul ortodocşilor şi-şi ţin cetatea ferecată şi semeaţă pentru că ei se ştiu atât de drepţi încât cred că numai ei s-au mântuit..."

Superbă poveste!

[AlinB]

"Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci - dornici să-şi desfăteze auzul - îşi vor grămădi învăţători după poftele lor,
Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme."


II Timotei 4:3,4

http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=79&cap=4