Colegele de munca

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de heaven

Florin,ce este acela un om rau?Dar un om bun?Oare intr-un om rau,asa cum tu il numesti nu poti gasi nimic frumos,nimic bun,un licar de lumina in acea bezna?Sau ce este un om bun?Oare nici un cotlon intunecat nu se regaseste in acea fiinta?
Oare nu sunt doar niste etichete pe care am fost invatati sa le lipim celor din jurul nostru?
Oare,daca suntem sinceri cu noi,in interiorul fiintei noastre sau fata de semeni,nu am manifestat niciodata trasaturi precum:egoismul,tradarea,minciuna,manipularea,agre sivitatea,curvia,invidia,gelozia etc?Sa fim sinceri,asta este cel mai important daca vrem sa ne trezim constiinta si sa evoluam spiritual.Oare ce judecam la ceilalti nu se poate regasi in noi?
De ce sa ne indarjim intr-atat in a-i judeca,compatimi pe ceilalti pentru ceea ce fac,gandesc,mai bine am cauta sa ne concetram pe lucrurile care sunt de transformat in noi si de cate ori suntem tentati sa ii judecam,sa ne intrebam daca nu cumva am manifestat si noi vreodata astfel de comportamente.
Desigur,suntem tentati sa ne pacalim,sa spunem ca in cazul nostru erau alte circumstante,ca lucrurile stateau cu totul altfel si ca aveam scuze...realitatea este ca egoismul tot egoism va ramane,indiferent daca vorbim despre forme grosiere de manifestare sau dintre cele mai subtile,trufia tot trufie etc.
Dar,e un mare act de curaj sa putem sa recunoastem aceste lucruri despre noi si pe care altii au pus odata eticheta de "bun",respectiv "rau"...

Da, cam aşa spunea şi Dostoievski: oamenii sînt şi buni, şi răi în acelaşi timp. Nu există om cu desăvîrşire rău. Părintele Galeriu completează: nici măcar demonii nu pot fi cu desăvîrşire răi, deşi poate că asta doresc.

Oamenii răi pînă la ticăloşie despre care vorbesc mai sus sînt, să zicem 98% răi şi 2% buni. Sufletul lor e atît de negru încît nu prea se mai vede pata aceea micuţă de albeaţă, pentru că o ţin ascunsă undeva acolo într-o cămăruţă încuiată a adîncului lor.

Noi avem cu toţii păcatele noastre şi ne străduim să nu le mai comitem, încercăm în fiecare zi să ne mîntuim cît de cît de vrăjmaşul. Dar trebuie să fi întîlnit şi tu oameni al căror scop zilnic este să se pună pe ei deasupra tuturor, să-i urască la propriu pe cei din jur, să fure cît de mult pot, să folosească în fiecare propoziţie cît mai multe vulgarităţi şamd. Oamenii aceia nu se pot compara cu cei care manifestă o minimă conduită morală. Nu-i obligă nimeni să nu mai fie atei, dar de ce nu le pasă chiar deloc de cei din jurul lor?

Vorbeşti despre egoism, dar există nivele ale egoismului. Un creştin care dă un leu unui cerşetor se gîndeşte mai apoi că i-ar fi putut da cinci lei. Dar nu se întoarce înapoi să-i dea cei patru lei - deci iată o umbră de egoism, pentru că va folosi cei patru lei în interes propriu. Pe de altă parte, avem un alt om care are o mică firmă şi vine ziua de salariu. Deşi nu plăteşte nici măcar suma proporţională funcţie proiect, cum s-a înţeles cu angajaţii, le mai taie şi în plus din leafă. Şi vorbim despre oameni care depind de salariile alea să-şi hrănească familiile... Deci cum poţi tu să compari egoismul primului cu al celui de-al doilea care comite păcate strigătoare la Cer?

Există o greşeală persistentă în mediul creştin în înţelegerea poruncii "nu judecaţi". Ce înseamnă asta? Înseamnă "nu condamnaţi" sau "nu osîndiţi". Adică nu sînt eu în măsură să-l trimit pe unul sau pe altul în Iad sau în Rai, pentru că habar nu am eu măsura aproapelui meu. Dar Hristos ne îndeamnă, după cum scrie la Iezechiel 3 (vezi mai sus), să-i mustrăm pe ceilalţi, să le criticăm faptele care deseori sînt abominabile. Păi cum să-l las eu pe fratele meu, pentru care a murit Hristos, să moară în păcate şi să ignor cu maximă indiferenţă păcatele lui? Oare ce voi răspunde la Judecată cînd Hristos îmi va arăta sîngele lui care strigă schinuindu-se la adînc?

Este nevoie de discernămînt în ortodoxie. Cum scrie pe zidul unei mănăstiri, dreapta socoteală e una din cele mai bune "fapte" pe care creştinul le poate face. Dar cîţi dintre noi ajung la aşa ceva? Mai nimeni... Să ne lumineze Dumnezeu să facem voia lui, dar să ne ajute mai întîi să o înţelegem!

[heaven]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Oamenii răi pînă la ticăloşie despre care vorbesc mai sus sînt, să zicem 98% răi şi 2% buni. Sufletul lor e atît de negru încît nu prea se mai vede pata aceea micuţă de albeaţă, pentru că o ţin ascunsă undeva acolo într-o cămăruţă încuiată a adîncului lor.

- de unde stii cat la suta este lumina si cat la suta intuneric?Desigur ca este o interpretare pur subiectiva,tu nu stii aceasta,singurul care cunoaste sufletele oamenilor in intimitatea lor este numai Dumnezeu! Stii ca umbra nu ar putea exista fara lumina?

Noi avem cu toţii păcatele noastre şi ne străduim să nu le mai comitem, încercăm în fiecare zi să ne mîntuim cît de cît de vrăjmaşul. Dar trebuie să fi întîlnit şi tu oameni al căror scop zilnic este să se pună pe ei deasupra tuturor, să-i urască la propriu pe cei din jur, să fure cît de mult pot, să folosească în fiecare propoziţie cît mai multe vulgarităţi şamd. Oamenii aceia nu se pot compara cu cei care manifestă o minimă conduită morală. Nu-i obligă nimeni să nu mai fie atei, dar de ce nu le pasă chiar deloc de cei din jurul lor?

Vorbeşti despre egoism, dar există nivele ale egoismului. Un creştin care dă un leu unui cerşetor se gîndeşte mai apoi că i-ar fi putut da cinci lei. Dar nu se întoarce înapoi să-i dea cei patru lei - deci iată o umbră de egoism, pentru că va folosi cei patru lei în interes propriu. Pe de altă parte, avem un alt om care are o mică firmă şi vine ziua de salariu. Deşi nu plăteşte nici măcar suma proporţională funcţie proiect, cum s-a înţeles cu angajaţii, le mai taie şi în plus din leafă. Şi vorbim despre oameni care depind de salariile alea să-şi hrănească familiile... Deci cum poţi tu să compari egoismul primului cu al celui de-al doilea care comite păcate strigătoare la Cer?

Desigur,ceea ce scrii tu aici mentionam si intr-o postare anterioara si face parte dintre sistemele de aparare care ne caracterizeaza ego-ul:intotdeauna noi avem scuze,noi suntem niste egoisti mai buni decat egoistii rai,niste mincinosi mai nevinovati decat altii care fac si dreg...:)
Conduita umana nu este tot una cu esenta fiintei noastre.Este un control,un fel de dresaj al pornirilor interioare,care nu ne face,insa,cu nimic mai buni (poate putin mai dresati,daca imi permiti sa glumesc) fata de cei care le manifesta fatis.

Există o greşeală persistentă în mediul creştin în înţelegerea poruncii "nu judecaţi". Ce înseamnă asta? Înseamnă "nu condamnaţi" sau "nu osîndiţi". Adică nu sînt eu în măsură să-l trimit pe unul sau pe altul în Iad sau în Rai, pentru că habar nu am eu măsura aproapelui meu. Dar Hristos ne îndeamnă, după cum scrie la Iezechiel 3 (vezi mai sus), să-i mustrăm pe ceilalţi, să le criticăm faptele care deseori sînt abominabile. Păi cum să-l las eu pe fratele meu, pentru care a murit Hristos, să moară în păcate şi să ignor cu maximă indiferenţă păcatele lui? Oare ce voi răspunde la Judecată cînd Hristos îmi va arăta sîngele lui care strigă schinuindu-se la adînc?

Intrebarea este...fratele acela iti cere ajutorul?Daca nu si daca Insusi Dumnezeu nu se amesteca in existenta lui calcandu-i dreptul de a alege sa isi faca greselile,atunci cine suntem noi sa ne bagam in viata unui om?Oare,asta nu este o forma de trufie foarte rafinata?Zic si eu...

ste nevoie de discernămînt în ortodoxie. Cum scrie pe zidul unei mănăstiri, dreapta socoteală e una din cele mai bune "fapte" pe care creştinul le poate face. Dar cîţi dintre noi ajung la aşa ceva? Mai nimeni... Să ne lumineze Dumnezeu să facem voia lui, dar să ne ajute mai întîi să o înţelegem!

Desigur,iti dau dreptate,iar dreapta socoteala spune sa nu cauti sa judeci ce vezi in jur,ci doar sa observi si sa incerci sa intelegi.Oare cati dintre noi ne punem problema atunci cand judecam pe cineva si ii lipim etichete,oare cum a ajuns acel om sa se comporte astfel?
Pentru ca atunci ati vedea ca nimeni nu ajunge "rau" cum le place sa spuna unora,absolut intamplator,ci in spatele acestei rautati se ascunde suferinta,iar cu cat mai mare este suferinta,cu atat si manifestarile acestui rau sunt mai intense.
Prin urmare,acei oameni nu de judecata noastra au nevoie,ci de a se vindeca prin iubire.Incercati ca in loc de evaluari,judecati proprii sau ale altora,prelegeri despre ce e bine si ce e rau toate acordate din topul unei trufii smerite,sa transmiteti iubire,acceptare,intelegere fata de acele suflete si fata de suferinta lor si veti vedea ca totul o sa va apara intr-o alta lumina si poate ca si ei va vor raspunde altfel!

Va multumesc celor ce m-ati incurajat sau criticat.
Va sunt recunoscatoare pentru tot.
Adversitatile nu fac decat sa ne testeze rabdarea si blandetea.
Eu mai am multe de invatat.

[MariS_]

În prealabil postat de ElisabetaM

Va multumesc celor ce m-ati incurajat sau criticat.
Va sunt recunoscatoare pentru tot.
Adversitatile nu fac decat sa ne testeze rabdarea si blandetea.
Eu mai am multe de invatat.

Draga Elisabeta, pentru ca ai suportat criticile si dojanele colegilor de forum esti deja pe drumul cel bun. Pentru ca recunosti ca mai ai multe de invatat inseamna ca nu te vezi mai presus de cei nestiutori. Ai dreptate, blandetea si rabdarea se testeaza in mediu potrivnic, nu intrunul dulceag. "Tine mintea in iad si nu deznadajdui!" Sa fii atenta tot timpul la barna ta si sa nu "observi" paiul altora. Daca vrei sa dai cate un exemplu sau cuvant bun foloseste-te de "hrana moale", nu da hrana tare celor ce n-au dinti duhovnicesti. Si fa-o ca si cum te-ai stradui si tu s-o aplici, ca sa nu te lauzi cu acea practica. Bunatatea acopera lipsurile si descopera doar calitatile. Cauta la colegi calitatile si "uita" defectele. Si pune zambet in privire. Nici nu stii ce efect miraculos are.
"Si nu uita, mama, sa fii bun!"
Har, smerenie si jertfa de sine.

Rugaciune pentru dusmani



Doamne Iisuse Hristoase, ai mila de cei ce ma pizmuiesc, de cei ce ma urasc si de cei ce ma clevetesc ca sa nu patimeasca pentru mine, Doamne. Ci zdruncina si sfarma pe vicleanul sarpe care ii invrajmeste pe ei impotriva mea. Si Te rog Stapane sa ii ierti pe fratii mei care ma hulesc pe mine acum, asa cum m-ai iertat si pe mine, robul Tau, de cate ori am gresit si am venit spre mila Ta. Amin.

Rugăciunile împotriva duşmanilor Îl supără pe Dumnezeu - Ziarul Lumina

[windorin]

În prealabil postat de ElisabetaM

Simt ca nu mai pot sa indur colegele de munca.
Parca toata ziua nu au alta grija decat sa comenteze ce a facut cutare, ce a zis cutarica, cum se imbraca una sau alta, viata mondena etc.

Cu ceva timp in urma, una dintre ele intreba in gura mare ce este "harti" si cum nimeni nu raspundea, i-am spus eu ce este o zi de harti. Mi-am auzit apoi ca as fi habotnica.

Cu alta ocazie, una dintre ele vorbea de avort si i-am spus ce a zis Parintele Cleopa despre copii avortati. Nu spun ca asta a starnit niste valuri. Doamne Doamne!!

"Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor,
ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi." (Matei 7,6).

Ai grija ce, cum si cui spui.

[glykys]

În prealabil postat de ElisabetaM

Va multumesc celor ce m-ati incurajat sau criticat.
Va sunt recunoscatoare pentru tot.
Adversitatile nu fac decat sa ne testeze rabdarea si blandetea.
Eu mai am multe de invatat.

ElisabetaM, citeste topicul deschis de Viviana, care se plange ca una din colege i-a furat un obiect important! Vei vedea ca tu te plangi de o nimica toata!

Admin, va rog sa inchideti acest thread.