Citat:
În prealabil postat de maria40
O, Doamne! La cate inmormantari am fost....si am avut parte de ele...n-am vazut pe ABSOLUT NIMENI, sa citeasca Psaltirea la capataiul mortului. Sunt constienta ca trebuie citita dar nu stiu cati practica cele ce scrie intr-un indrumator. Daca iti moare cineva tanar din familie iti plangi durerea crancena care te incearca. Nici chiar la sate unde cat de cat se mai pastreaza traditiile nu am vazut sa se citeasca din Psaltire. Toata lumea umbla dupa cei vii nu dupa cel mort. Oale cu sarmale, cozonaci si alte cele de parca e nunta nu inmormantare. De multe ori mortul ramane singur cuc in camera ptr ca membrii familiei obositi dupa atata alergatura se duc noaptea sa se culce in loc sa-l privegheze.
Se umbla dupa cele lumesti nu dupa ceea ce trebuie
|
Eu fusesem pana atunci doar la un priveghi in biserica si la o inmormantare (la persoane diferite). Acesta au fost primele mele contacte cu moartea. La primul am fost din multa stima fata de decedat, la al doilea, din oaresce consideratie si curiozitate, ca nu mai vazusem pana atunci pe viu o inmormantare.
La priveghiul unui profesor tare credincios si om asa, dintr-o bucata, cu vorba semeata si raspicata, cu principii peste care nu trecea niciodata - semana cu Zaharia al nostru - s-au citit Stalpii, timp in care vaduva plangea incetisor pe mana lui, ca si cum ar fi fost absenta total. Ei bine, cum s-au terminat Stalpii si preotul a dat sa plece, ea s-a ridicat dintr-o data si l-a prins de mana, sa nu se duca, sa stea sa ii citeasca Psaltirea la capatai! Deci femeia, care tot timpul cat a durat slujba, nu a facut altceva decat sa planga si sa nu observe nimic altceva in jurul ei, cand a inteles ca preotul vrea sa plece, s-a sculat din durerea ei, si-a sters lacrimile si l-a rugat sa citeasca din psaltire! S-a rupt de durerea ei, ca sa implineasca randuiala, pentru ca stia ca plansul ei nu ii foloseste la nimic barbatului sau, dar cititul din psaltire da! El se grabea, a dat binecuvantare si a indemnat oamenii sa citeasca pe rand un psalm sau doi, pana cand se termina toata cartea (eram multi oameni). Eu trebuia sa plec, dar exact cand am iesit pe usa bisericii, mi-a sunat in ureche primul verset: "Fericit barbatul care nu a umblat in sfatul necredinciosilor..." si mi s-a parut ca descriere mai buna decat aceea pentru profesor nici ca poate exista. M-a marcat tare mult acel moment. Tot timpul slujbei am avut o stare atat de placuta, de pace sufleteasca, de incredintare ca exista cu adevarat viata cea vesnica, dar acel verset care se potrivea ca o manusa personalitatii sale mi-a intarit si mai tare convingerea ca omul acela, cu adevarat fericit, avea sa fie iertat.
Linsite si bucurie sufleteasca mai mare decat atunci cand priveam chipul senin si demn al mortului aceluia nu am mai avut niciodata pana acum, asa incat am tinut mereu minte momentul si faptul ca la capataiul decedatului se citeste Psaltirea.
24.06.2011, 00:18:35
Subiecte asemănătoare
Mod hibrid