Despre bioterapie

Continuare:
Homeopatia, cadere din dreapta credinta
Homeopatia se bazeaza pe convingerea ca exista un Dumnezeu impersonal, alcatuit dintr-o substanta accesibila noua, caci substanta Lui dumnezeiasca este aceeasi cu cea a creaturilor Sale. Spre deosebire de homeopatie, Ortodoxia propovaduieste un Dumnezeu Personal, Proniator si diferit de creaturile Sale, unirea cu acestea avand loc numai prin Fiul Sau intrupat si prin harul necreat.
Homeopatia sustine ca energia lui Dumnezeu este acelasi lucru cu substanta Lui, facand astfel din El un dumnezeu impersonal, de a carui substanta omul se poate impartasi. Ortodoxia invata ca omul se poate impartasi numai de harul dumnezeiesc necreat (energiile dumnezeiesti), iar nu si de substanta Lui (fiinta dumnezeiasca).
Homeopatia priveste omul si lumea holistic, toate fiind de aceeasi substanta cu Dumnezeul impersonal, din care se varsa o substanta care sustine viata. Tulburarea curgerii acestei substante dumnezeiesti provoaca boala. Kent, urmasul lui Hahnemann, spune: "Aceasta substanta este supusa schimbarilor, adica poate sa curga in ordine sau dezordine, poate sa fie bolnava sau normala."
Aceasta "substanta dumnezeiasca", care exista in om si la care reactioneaza medicamentul homeopat, este ceea ce homeopatia numeste "energie vitala" a omului. Aceasta "energie vitala" a homeopatilor este identica cu energiile din credintele orientale: energia "Ki Chi" a chinezilor; energia hinduista "prana" sau "kudalini"; energia "bioplasmatica"; energia "orgoni", a lui Reih; forma energiei animale, care s-a numit "mesmerism".
Unii homeopati o numesc "energie cosmica" si spun ca este aceeasi energie pe care: hindusii o numesc "prana"; Paracelsus o numeste "magnale"; Van Helmod ii spune "alcahest"; cabalistii o numesc "lumina stelelor"; alchimistii ii spun "azorth"; Fludd ii spune "spiritus"; Reihenbach o numeste "puterea fiintelor"; numita "magnetism animal", la Mesmer; "energia vazduluilui", "bioenergie" sau "substanta simpla", la Suedeborg; "energie vitala", "putere vitala" sau "corp vital", la Institutia Vitalistica; "orgoni", la Reih; "bioplasma", la cercetatorii rusi; etc.
Unii homeopati privesc extazul yoghinilor ca pe un mod prin care cineva poate sa vina in contact cu aceasta "energie cosmica" si este subliniat ca astfel de situatii sunt extrem de revigorante.
Invatatura despre "energia vitala" izvoraste din teoria holistica asupra lumii (monism panteistic), care inspira, pe langa homeopatie, si toate sectele religioase ale tarilor orientale, ale caror credinte sunt absolut incompatibile cu Ortodoxia.
Potrivit homeopatilor, boala, inteleasa ca modificare a fluxului energetic al omului, poate fi observata si provocata de catre om insusi. La realizarea acestui lucru ajuta doi factori: autocunoasterea (tehnici rationale) si medicamentul homeopat. Potrivit unor homeopati, medicamentul homeopat este doar o alta cale de a obtine ceea ce ofera tehnicile religiilor orientale, adica autoevolutia.
Homeopatia inecarca sa "elibereze" omul, tinta ei principala fiind sufletul pacientului, iar nu corpul lui. Astfel, homeopatia trateaza pornind de la suflet, catre ratiune si corp. Exista homeopati care compara modul de preluare a istoricului bolii de catre un homeopat cu un fel de spovedanie.
Potrivit teoriilor homeopate, cel care da tratamentul trebuie sa inteleaga ca el reprezinta un fel de "conducta" prin care curge spre bolnav puterea vindecatoare a vietii. Medicul homeopat trebuie sa fie un intelept sintetic si instruit spiritual. Deci, cel care trateaza va trebui sa urmeze o educatie psiho-spirituala, astfel incat sa dobandeasca o cunoastere adecvata, chiar din experientele lui personale. Acest lucru cere insa, din partea celui care trateaza, trairea unor fenomene "superioare" nivelului material al lucrurilor, prin care sa poate fi capabil sa treaca la o stare "superioara" a constiintei, ca sa-l trateze pe cel bolnav (samanism).
Pe scurt, putem rezuma astfel: Exista un dumnezeu impersonal, care este o putere universala (energie) care coincide cu universul (bio-energie); absolut tot ce se intampla este manifestarea acestei energii absolute; nu exista deosebire intre substanta lui Dumnezeu si cea a omului; Dumnezeu nu exista in afara omului. Cei care se ocupa cu misticismul invata ca omul, descoperindu-l pe "dumnezeu" si activand puterile care se ascund in interiorul lui, are puterea sa se vindece singur. Aceasta intelegere a omului si a lumii se incadreaza in categoria ideilor de tip new-age-ist (orientale).
Medicamentul homeopat, o materie "vrajita"
Potrivit homeopatilor, eficacitatea medicamentului homeopat tine de modul in care este preparat, adica de dinamismul metodei (nenumarate dizolvari si agitari ale "substantei"). Medicamentele homeopate depasesc insa chimia, implicand o adevarata alchimie.
Potrivit homeopatiei, efectul benefic al "medicamentului" se datoreaza proprietatilor dumnezeiesti ascunse ale materiei lui, care se activeaza prin dinamism. "Facem dinamism la medicamentele noastre pentru a putea ajunge pana la substanta simpla (dumnezeiasca)", dupa cum explica James Tyler Kent.
Parintele homeopatiei, Friedrich Samuel Hahnemann, spune si el acelasi lucru: "Puterea medicamentoasa nu se afla in moleculele materiale ale acestor "medicamente", care au fost dinamizate (agitate) si nici in suprafata lor fizica, ci este descoperita si eliberata din materia medicamentoasa care are cu atat mai mare actiune, cu cat mai libera si nemateriala s-a facut prin dinamism. (...) Agitarea substantei medicamentoase dezvaluie puterile ei medicamentoase din ce in ce mai mult, pana cand se spiritualizeaza materia. (...) Cu modul de preparare prin dinamimizarea substantei medicamentoase, materia se distruge complet, pana la natura ei spirituala si, de aceea, in starea ei finala, poate sa se considere ca e alcatuita intr-adevar numai din aceasta substanta spirituala."
Deci, in afara de contemplarea in totalitate a cosmosului, prin elementele spiritiste, alchimice si magice, pe care le contine, homeopatia da medicamentul homeopat, care reprezinta "elementul dumnezeiesc", pentru a readuce la normal fluxul substantei dumnezeiesti a omului, iar medicul homeopat preia sarcina intermediarului care conduce omul la eliberarea din pacatul originar, precum si din raul material si spiritual.
Dilutiile homeopatice nu au nici un efect direct (dincolo de "efectul placebo"), dar tratamentul homeopat poate fi periculos datorita tentatiei de a evita tratamentul medical real, mai eficace. Sunt cunoscute si unele "medicamentelor homeopate nocive" ("nosodes", niste alternative la vaccinuri), care sunt preparate din tesuturile canceroase, din lichid tuberculotic, din mercur, etc. Aceste medicamente sunt periculoase pentru sanatate si sunt contrarii moralei medicale si deontologice.
Trebuie subliniat, ceea ce ne este cunoscut din Sfanta Scriptura si din Traditia Ortodoxa, ca diavolul poate sa trateze trupul omului, pentru a-i castiga sufletul. Deci, nu trebuie sa anulam complet posibilitatea "vindecarii" homeopate, mai ales cand aceasta este practicata in stransa legatura cu practici provenite din traditiile orientale.
Din punct de vedere stiintific, homeopatia trebuie incadrata in capitolul despre "Alchimie". Metodele homeopate de tratament nu reprezinta decat reintoarcerea vechiului "medic-vrajitor" in societatea noastra.
Parintele Paisie Aghioritul, despre Homeopatie !
"Homeopatia este incurcata. Multi s-au incurcat in aceasta poveste si au amestecat in ea multe teorii. Dupa ce vei lua o doctorie, iti vor spune aceia: "La inceput te vei simti mai rau, dar apoi iti va trece." Sa spunem ca te doare obrazul. Celalalt iti da o palma puternica si te doare mai tare, asa incat starea de mai inainte, ti se pare o gluma, si o suporti usor.
Mai exista si unii care sunt bolnavi numai cu inchipuirea. Unul ca acesta merge la medic, iar acela ii spune: "Pleaca, nu ai nimic." Merge din nou si medicul iarasi ii spune: "Pleaca, nu ai nimic." Merge apoi la homeopat. Acesta stie ca nu are nimic, dar nu ii spune, ci ii da un praf, pentru a-i linisti gandul aceluia si astfel ii trece durerea. "M-am facut bine", spune acela.
Aceasta este inselaciune! Apoi mai sunt si altii care, neputandu-se aranja nicaieri in alta parte, merg la homeopatie si astfel isi gasesc o ocupatie. Dar lucrul acesta este primejdios. Se incurca diferiti insi in treaba aceasta si nimeni nu poate avea incredere in ei. Apoi, resping toate celelalte tratamente.
Eu as fi de acord mai degraba cu un botanist, cu un om de stiinta. Dar exista si multi escroci. Unul spune ca poate cunoaste toate bolile numai privind in ochii celui bolnav. Sunt si eu de acord ca unele boli se pot depista in felul acesta, dar cum va cunoaste acela inima privind in ochi. Altul spune ca prin ureche poate vindeca toate bolile. Baga in ea niste ace. Prostii. Acestia sunt niste escroci. Este nevoie de discernamant in toate acestea.
- Adica, Parinte Paisie, sa nu facem tratamente homeopate la copil?
- Nu, nu este un lucru in care sa ai incredere.
Teodor Danalache

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de antoniap

Continuare:
Homeopatia, cădere din dreapta credinta

Să-ţi dea Dumnezeu mântuire şi bucurie pentru această osteneală a ta de a mărturisi adevărul. Cu adevărat ai postat foarte echilibrat, profund şi concis. Îţi mulţumesc. La capitolul Homeopatie aveam şi eu de gând să spun acestea, dar din alte surse, mai lungi.

Practic ce reiese din cele spuse de tine mai sus este că hulesc homeopaţii că ne dau o împărtăşanie mai mare decât Sfânta Împărtăşanie.

Ca să explic, pe scurt, să vedem Cine este Sfânta Împărtăşanie.

Este Trupul omenesc al Fiului lui Dumnezeu [îndumnezeit la Sfânta Înălţare, după cum spun sinaxarele Penticostarului „făcându-l, îndrăznesc a zice, asemenea Tatălui”] şi Sângele cel minunat al Său.
Dumnezeu ne trimite la Cincizecime prin Pogorârea Sfântului Duh harul necreat „ca după fiinţă” cum zice Sfântul Grigorie Teologul. „Ca după” dar nu fiinţa lui Dumnezeu ce nu poate fi împărtăşită.
Acest har iradiază din Trupul lui Hristos de pe tronul Sfintei Treimi şi coboară în pâinea şi vinul din altar prefăcându-le în acelaşi Trup, Care după cum spune Preotul la Sfânta Liturghie (deoarece limba preotului este limba de foc de la Duhul Sfânt, fiind preotul umplut de Duhul Sfânt de la Cincizecime)

(Fapt.2:3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
Fapt.2:4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt):

„Preotul: Se sfărâmă şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă şi nu se desparte, Cel ce se mănâncă pururea şi niciodată nu se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte.”


Ce spune Sf. Apostol Petru:

II.Petr.1:4. Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume.


tocmai la aceasta se referă:

1. că noi, prin firea noastră omenească, deoarece a luat-o Hristos (a enipostaziat-o - adică a luat-o în Persoana Sa Dumnezeiască a Fiului lui Dumnezeu) la Buna Vestire devenim una cu El (noi oameni - El Om

Filip.2:7. Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,


Evr.4:15. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat. ).

2. Împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele Lui, devenim mădulare ale Lui:

"Rom.12:4. Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare,
Rom.12:5. Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora;
Rom.12:6. Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat."

3. prin Persoana Lui în care sunt unite (neschimbate, neamestecate, neîmpărțite şi nedespărţite) firile dumnezeiască şi omenească

suntem aşadar şi noi părtaşi dumnezeieştii firi. Părtaşi noi fiecare personal în firea noastră omenească prin unirea din Persoana lui Hristos, prin Sfânta Împărtăşanie (dacă noi ne împărtăşim cu vrednicie) şi prin harul Său (energiile necreate) cu firea dumnezeiască.

Cum bine tâlcuieşte Pr. Cleopa că Dumnezeu este totul întru toate prin harul Său şi prin prezenţa Sa dar întru nimeni nimic după fire:

„DUMNEZEU ESTE TOTUL INTRU TOATE SI INTRU NIMENI, NIMIC
Dumnezeu este totul intru toate in om, si in nimeni nu-i nimic, la fel ca si in celelalte zidiri. Pe om l-a făcut suflet cuvântător. Are minte, are vointa, are imaginație, are manie, are pofta, are alegere, are discernământ, are hotărâre, are voie libera. Toate puterile pe care le arata Sfântul Ioan Damaschin in Dogmatica.
Da. Dumnezeu este totul intru toate si in om, dar nimic nu este in om din ființa lui Dumnezeu. Omul se face fiu, dar nu după ființa ca Hristos, ci după dar. Are darul punerii de fii in baia nașterii de a doua si a înnoirii Duhului Sfânt. Prin botez am capatat darul punerii de fiii si ne-am făcut fiii lui Dumnezeu după dar.”


http://www.crestinortodox.ro/carti-o...mic-81158.html

Minciuni panteist-homeopate:"Dacă am avea firea lui Dumnezeu am fi Dumnezei după fire deci însuşi Dumnezeu, n-am mai fi făptură ci făcători iar pentru că noi avem început şi Dumnezeu ar avea şi n-ar mai fi Dumnezeu."



Dumnezeu ne dă toate din firea Sa, mai puţin firea, pentru că firea este a fi adică ceea ce eşti. Noi fiind făcuţi nu putem fi făcători şi deci avem pe a fi (adică firea) de făptură. E adevărat că firea omenească este cea mai mare, după firea dumnezeiască, căci are ceea ce nici îngerii nu au, cel mai mare dar, adică a fi chipul lui Dumnezeu şi putinţa de a lucra la nesfârşit asemănarea. Asemănarea o primim doar prin Hristos căci asemănarea este însuşi creştinismul cum spune Sfântul Vasile cel Mare. Omul este astfel macrocosmos în microcosmos, cel în care se recapitulează şi îndumnezeieşte tot universul.

Ioan 1:12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
Ioan 1:13. Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.


Adică suntem dumnezei după har, singurul care este prin El însuşi este Dumnezeu care spune „eu sunt”

Ieş.3:14. Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: “Eu sunt Cel ce sunt”. Apoi i-a zis: “Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!”


Din suportul de curs pentru Vechiul Testament:


Afirmatia «Eu sunt Cel ce sunt» e legata aici de numele
YHWH, care apare înca din primul capitol al Sf. Scripturi si este tradus cu Domnul. Aceasta
fiindca între verbul a fi העה (aici la imperfect) si numele divin יהוה diferenta este de doar o
consoana.
Exista mai multe interpretari posibile ale acestei propozitii:
a. Eu sunt Cine sunt, adica nu vreau sa spun cine sunt (asemenea Fac 32,30 unde în
lupta lui Iacob, Domnul refuza sa-i spuna cine este). Cu alte cuvinte numele divin YHWH
însusi nu poate sa exprime în totalitate misterul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi cuprins
în cuvinte.
b. Eu sunt Cel ce este, prin contrast cu ceea ce nu este, adica singurul care este în mod
absolut. In Dogmatica acesta este atributul divin numit aseitate. Dumnezeu exista prin sine
însusi, îsi este lui însusi cauza, spre deosebire de toate celelate lucruri care au o cauza
exterioara, care exista prin Dumnezeu, care le-a creat si le sustine în existenta. LXX da acest
sens cuvintelor din textul ebraic, traducând ὁ ὤν “Cel ce este” In icoana Mântuitorului apar
scrise aceste 3 litere în jurul capului Sau.
c. Forma verbala ebraica folosita în v.14 (imperfect) are sens de viitor, dar uneori si de
prezent. Imperfectul desemneaza o actiune neterminata, în prezent sau în viitor. Am putea
traduce în afirmatia: Eu sunt cel ce sunt sau eu voi fi cel ce voi fi, sau eu sunt cel ce
voi fi sau eu voi fi cel ce sunt. Deci Dumnezeu nu se schimbă în veac!
d. Sensul poate fi acela de Eu sunt cu tine, cum îi spusese lui Moise, sau Eu sunt cu voi,
adica cu poporul. Dumnezeu alege aceste cuvinte destinate însa tuturor generatiilor umane: Eu
sunt si voi fi mereu cu voi. Experienta acestei permanente prezente a lui Dumnezeu a facut-o
omul în istoria mântuirii. O face si azi în Biserica, prin Duhul Sfânt. Dumnezeu arata, prin interventia sa în istorie, ca nu a parasit niciodata pe om.

Homeopaţii vor să spună că prin remediile lor ne oferă aseitatea.

Hristos ne arată asemănarea cu El prin îndumnezeirea prin har:
Ps.81:1. Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca.
Ioan 10:34. Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că "Eu am zis: dumnezei sunteţi?"
Ioan 10:35. Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată -
Ioan 10:36. Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?

Mai jos, pentru a discerne cele spuse de Hristos ne arată tot El, dar prin gura Sfântului Apostol Pavel, dumnezeirea mincinoasă a demonilor (idolilor) şi diferenţa între dumnezeii prin har (creştinii) şi Cel după fire (Sfânta Treime).

I.Cor.8:5. Căci deşi sunt aşa-zişi dumnezei [idolii şi ceilalţi zei], fie în cer, fie pe pământ, - precum şi sunt dumnezei [creştinii dumnezei după har] mulţi şi domni mulţi -,
I.Cor.8:6. Totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu [după fire], Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate[Căci e Dumnezeu după fire] şi noi prin El [fiindcă suntem dumnezei după har].


Aşadar deşi noi suntem dumnezei doar după har, în veşnicie înaintăm într-o nesfârşită îndumnezeire, căci Dumnezeul după fire este nesfârşit, ne va da tot ce putem noi cuprinde din El dar nu putem să dobândim chiar firea Lui niciodată, nu pentru că nu ar vrea El să ne-o dea ci pentru că noi nu o putem cuprinde.
El este fără de început iar noi avem început (din dragostea Lui) şi nu putem fi ceea ce nu suntem, nu putem fi ceea ce a fost mai înainte de a fi noi şi nu putem fi dătători de fiinţă când noi avem primită fiinţa de la Singurul dătător de fiinţă.
Că nu poţi să fi altceva (Dumnezeu) decât ceea ce eşti (om) dar de primit poţi primi ceea ce nu ai (îndumnezeirea, părtăşia prin energiile necreate, prin har cu dumnezeiasca fire).


Lucifer a vrut să fie în firea sa ceea ce nu putea fi având 666 adică:
6 poftă fără de minte (că dorea să fie ceea ce nu se putea să fie),
6 minte fără de judecată (că a gândit că ar putea fi ceea ce nu se putea a fi)
6 mânie fără raţiune (că a urât bunătatea lui Dumnezeu - ce dorea să-i dăruiască toată dragostea Sa - explicându-şi hulitor - prin raţiune neraţională - neputinţa firii îngereşti de a fi fire dumnezeiască că de fapt această neputinţă ar fi invidia lui Dumnezeu Care nu vrea să-i dea şi satanei firea Sa).

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Luca 10:18. Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.
Apoc.12:3. Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti.
Apoc.12:4. Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi balaurul stătu înaintea femeii, care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când se va naşte.

Căzând ca un fulger din cer şi din Lucifer devenind Balaur, cu invidie a vrut să ne facă să cădem şi noi prin acelaşi raţionament hulitor, ca să fim şi noi ca el, nu dumnezei (cum ne propunea mincinos) ci draci. Aceasta o insuflă prin panteism la toţi idolatrii, între care se înscriu şi homeopaţii, şi toţi care primesc această raţiune se fac asemenea lui.


Isaia 14:13 Tu care ziceai în cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturii celei de miazănoapte.
Isaia 14:14 Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi".
Isaia 14:15 Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!

Fac.3:5 Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.


Homeopatia, prin cele explicate aşa de frumos de Antonia, huleşte că leacul homeopat ne dă dumnezeiasca fire şi devenim noi dumnezei după fire. Astfel că nici Dumnezeul Cel adevărat, după ei, nu mai este Dumnezeu adevărat, nu mai are aseitatea, căci iată că până la noi nu era complet, îi lipsea din firea lui ceva (adică noi), se putea schimba şi altera şi îmbolnăvi (căci ei zic că este o îmbolnăvire a firii dumnezeieşti). Ori un dumnezeu schimbător, pătimaş, nedesăvârşit nu este dumnezeu. Vedeţi cum homeopatia este răutatea cea veche mascată în medicina cea nouă? Şi aşa zic ei că „leacurile homeopate” sunt mai mari decât Sfânta Împărtăşanie, căci „remediile homeopate” ne dau dumnezeiasca fire.

Pe scurt homeopatii teoreticieni fac prin ideologia lor pe Dumnezeu făptură şi pe făptură Dumnezeu iar homeopaţii practicieni, chiar dacă nu cred aceasta pe faţă, însă o susţin cu putere în taina inimii şi "leacurilor" lor masonice, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, practicând roadele acestei teorii, şi fiindcă nu vădesc pe faţă teoria sunt mai periculoşi că se înşeală şi înşeală pe mai mulţi:

"Matei 7:15 Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.
Matei 7:16 După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
Matei 7:17 Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
Matei 7:18 Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
Matei 7:19 Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
Matei 7:20 De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte."

Desigur că dacă citiţi scrierile „homeopate” ale doctorilor „ortodocşi” (vom dezbate această problemă la capitolul „homeopatie”) ei vor spune că nu cred aşa ceva ci doar beneficiază, fără explicaţii, sau cu explicaţii putrede, de rezultatele „frumoase” ale „homeopatiei” dovedite experimental. Aşa zic şi yoghinii cu Yoga lor cu medicina Ayurvedică, că nu e credinţă ci ca spălatul pe dinţi. Rezultatele lor, cercetate cu discernământ, au toate caracteristicile acţiunii de vindecare demonică (vom discuta aceasta mai pe larg la capitolul homeopatie), tipică tuturor medicinelor idolatre din trecut sau din prezent.

După cum o babă de la ţară care se împărtăşeşte cu Sfintele Taine nu poate explica diferenţele între Persoană, Fire şi Har în Sfânta Împărtăşanie dar totuşi se împărtăşeşte şi se îndumnezeieşte prin Sfintele Taine, pentru că ea crede că dobândeşte bine prin Ele, tot aşa cine se împărtăşeşte cu împărtăşania satanistă a homeopatiei, deoarece crede că primeşte prin ea bine se îndrăceşte, indiferent dacă înţelege sau nu toată credinţa falsă, panteistă, al cărui ritual (mai lung decât Sfânta Liturghie) are ca produs final „leacul homeopat”.
Desigur că îndrăcirea este cu atât mai accentuată cu cât credinţa în panteism este mai mare [căci ortodocşii au o oarecare protecţie că ei nu cred că e un ritual ci doar o medicină (dar au vină că nu cercetează dacă este sau nu ritual, că nu au credinţa lămurită şi deci prin aceasta dau drept satanei să lucreze)] după cum şi roadele Sfintei Împărtăşanii sunt mai mari cu cât credinţa în Hristos este mai adâncă.

Diferenţa este însă că dacă cineva mănâncă Sfintele Taine cu nevrednicie se osândeşte, ba chiar se îndrăceşte, pe când cineva care ia „remediile homeopate” cu „vrednicie” nu se răsplăteşte şi nici nu se îndumnezeieşte.


I.Cor.11:27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
I.Cor.11:28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
I.Cor.11:29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
I.Cor.11:30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
I.Cor.11:31. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi.

Ioan 13:26. Iisus i-a răspuns: Acela este, căruia Eu, întingând bucăţica de pâine, i-o voi da. Şi întingând bucăţica, a luat-o şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.
Ioan 13:27. Şi după îmbucătură a intrat satana în el

Încă o dată îţi mulţumesc Antonia din toată inima pentru frumoasa postare care ne-ai dăruit-o şi vă chem pe toţi la astfel de postări înţelepte, să se vadă că nu numai eu sunt împotriva homeopatiei şi bioenergiei ci toţi ortodocşii ce cercetează cu sinceritate problema ajung la aceeaşi concluzie. Echilibrul, şi felul tău nepătimaş de a expune problema este o mărturie pentru noi toţi că te afli în adevăr. Nu e bine să combatem minciuna cu patimă că pierdem. Noi doar să mărturisim cu dragoste iar dacă nesincerii nu se întorc nu va mai fi vina noastră.

Iez.3:17. "Fiul omului! Iată, te-am pus străjer casei lui Israel; vei asculta deci cuvântul ce-Mi va ieşi din gură şi-l vei vesti ca din partea Mea.
Iez.3:18. De voi zice celui rău: Vei muri! şi tu nu-l vei înştiinţa, nici nu-i vei grăi, pentru a abate pe cel rău de la calea lui cea rea, ca să trăiască, cel rău va pieri în nelegiuirea sa şi Eu voi cere sângele lui din mâna ta.
Iez.3:19. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel rău şi el nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea sa cea rea, acela va pieri de păcatul său, iar tu îţi vei mântui sufletul tău.
Iez.3:20. De asemenea, când cel drept se va abate de la dreptatea sa şi va săvârşi răul când voi pune înaintea lui o cursă şi va muri, dacă tu nu l-ai înştiinţat, acela va muri pentru păcatul său, iar faptele lui de dreptate, pe care le-a făcut el, nu i se vor pomeni, şi Eu voi cere sângele lui din mâinile tale.
Iez.3:21. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel drept să nu păcătuiască şi el nu va păcătui, atunci va fi şi el viu, pentru că a fost înştiinţat şi îţi vei mântui şi tu sufletul tău".

Dacă mi-ajută Dumnezeu revin săptămâna viitoare când termin sesiunea.
Doamne ajută!

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Homeopatia, prin cele explicate aşa de frumos de Antonia, huleşte că leacul homeopat ne dă dumnezeiasca fire şi devenim noi dumnezei după fire.

Dacă mi-ajută Dumnezeu revin săptămâna viitoare când termin sesiunea.
Doamne ajută!

Imi cer scuze ca, din graba, nu am precizat sursa articolului citat mai sus. Repar greseala acum:

Homeopatia, o noua inselare

Am precizat doar autorul, caruia intr-adevar i se cuvine recunostinta noastra.

Dumnezeu sa-ti ajute la examene!

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Ma inclin cu respect in fata demersului dvs academic,voi citi ce mi-ati recomandat si voi urmari,cu mare atentie, tot ceea ce urmeaza sa postati cand va va permite programul.Eu am tot timpul din lume cand primesc o asemenea invitatie,care nu se poate refuza si pe care voi incerca sa o primesc,cat pot eu,cu inima deschisa.Cel de Sus sa va calauzesca pasii.

Dragul meu, din postările dinainte de examene am rămas dator cu un răspuns. Aş putea să iau punct cu punct confesiunea de credinţă de la Westminster şi să-ţi arăt cu nu duce la Sfânta Scriptură ci este contrară ei. Dar este un drum îndelungat şi cred că nu ar duce la apropiere ci, dimpotrivă, ne-ar dezbina şi mai mult, pe lângă dezbinarea istorică a grupării tale de Sfânta Biserică. Ori nu este de nici un folos nimănui dezbinarea.
Ce am remarcat însă în cele ce mi-ai scris a fost însă mulţumirea ta vis a vis de credinţa ta în ceea ce priveşte roadele ei în viaţa ta „Credinta mea mi-a oferit mereu bucurie, incredere, speranta si tarie in fata adversitatilor. Aceste lucruri le-am simtit si le simt extrem de clar si de puternic inauntrul meu”. Este firesc să simţi aşa ceva. În zilele noastre când toţi se întrec în a huli pe Hristos, cineva care caută să trăiască o credinţă legată de bunătatea lui Hristos este încurajat de Dumnezeu cu toată dragostea. Este ce spune în Sfânta Evanghelie:
Marcu 9:38. Şi I-a zis Ioan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.
Marcu 9:39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău.
Marcu 9:40. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
Aşadar este limpede că se pot face şi minuni în numele lui Hristos chiar de către cei ce nu-L urmează. Sunt convins că tot ceea ce ai descris tu mai sus îţi vine din cauză că tu ai această credinţă legată de Hristos şi că mergând pe calea ei vei continua să dobândeşti acestea.
Nu mă miră nici ce ai spus mai jos despre credinţa ta: „Esenta,inima ei, este suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu”. Aş dori însă, ca din dragostea ta pentru tine în veşnicie, să fi puţin atent cu inima, fără să te superi pe ce-ţi spun eu acum. Nu este o dorinţă de a-ţi jigni credinţa şi cu atât mai puţin pe tine. Credinţa aceasta a ta, ca de altfel şi a celorlalţi protestanţi şi a papiştilor de asemenea, este de fapt o transpunere a credinţei evreieşti în plan creştin.
Tot ceea ce au obţinut evreii în Vechiul Testament, dacă îşi respectau propriile făgăduinţe faţă de Dumnezeu, erau bunătăţi şi fericiri pământeşti:
Deut.30:15. Iată eu astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul,
Deut.30:16. Poruncindu-ţi astăzi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui şi să împlineşti poruncile Lui, hotărârile Lui şi legile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi să te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău pe pământul pe care îl vei stăpâni.
Deut.30:17. Iar de se va întoarce inima ta şi nu vei asculta, ci te vei lăsa ademenit şi te vei închina la alţi dumnezei şi le vei sluji lor,
Deut.30:18. Vă dau de ştire astăzi că veţi pieri şi nu veţi trăi mult în pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi-l dă şi pentru a cărui stăpânire treci tu acum Iordanul.
Deut.30:19. Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte Zi-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi.
Deut.30:20. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să asculţi glasul Lui şi să te lipeşti de El; căci în aceasta este viaţa ta şi lungimea zilelor tale, ca să locuieşti pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău cu jurământ l-a făgăduit părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov că îl va da lor”.
Credinţa pe care tu ne-ai expus-o este o schimbare a lui Yahwe cu Hristos şi o dobândire a fericirii pământeşti prin respectarea poruncilor Lui, cu o singură diferenţă faţă de evrei, că se înveşniceşte şi în împărăţia cerului această fericire pământească în urma răsplăţii dobândite în urma Judecăţii de Apoi.
Dragul meu, iartă-mă că-ţi spun, nu este nimic mai hidos exprimat despre Hristos şi creştinism. Cum crezi tu că Hristos a coborât de pe tronul Sfintei Treimi, S-a făcut Om, S-a lăsat răstignit pe Sfânta Cruce, a primit în fiinţa Sa toate păcatele noastre, toate durerile noastre, inclusiv toate chinurile iadului, doar pentru a ne da ceea ce aveam? Doar pentru a schimba regulile evreieşti cu unele creştineşti având ca scop o fericire omenească pieritoare şi deşartă prin ea însăşi, ba să-L mai acuzăm hulind că vrea să o prefacă în fericire veşnică dar cu aceleaşi proprietăţi ridicol de deşarte raportate la împărăţia cerurilor.
Hristos a venit ca să schimbe lumea, să aducă nu numai mântuirea ci îndumnezeirea adică viaţa lui Hristos înviat, înălţat, aşezat de-a dreapta Tatălui cu trupul îndumnezeit asemenea dumnezeirii Tatălui. Nu înţelegi că este o altă viaţă, de neînţeles pentru mintea omenească, chiar şi iscusită în Sfânta Scriptură cum era cea a lui Nicodim?
Ioan 3:1. Şi era un om dintre farisei, care se numea Nicodim şi care era fruntaş al iudeilor.
Ioan 3:2. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
Ioan 3:3. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
Ioan 3:4. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?
Ioan 3:5. Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
Ioan 3:6. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este.
Ioan 3:7. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.
Vezi, naştere de sus, altfel şi viaţă de sus altfel.
Nu vezi ce ne spune nouă Sfântul Evanghelist Ioan că devin creştinii:
Ioan 1:10. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
Ioan 1:11. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
Ioan 1:12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
Ioan 1:13. Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.
Ioan 1:14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.
Vezi că lumea nu-L poate cunoaşte? Vezi că devenim dumnezei după har şi nu oameni cu aceeaşi fel de viaţă doar că este veşnică?
Dragul meu, viaţa creştinului nu este ceea ce descrii că ai obţinut prin credinţă. Se poate ajunge la aceasta şi prin budism şi printr-o o viaţă morală în orice credinţă şi chiar şi în ateism. Creştinismul este ceva radical nou şi radical altceva decât fericirea şi echilibrul psihosomatic moral al omului vechi. Este a trăi împărăţia cerului pe pământ prin pocăinţă, adică schimbarea nu numai a minţii ci a fiinţei, este a trăi cu adevărat, mai adevărat decât cele mai demonstrabile experimente prin ştiinţă şi pipăibile prin simţuri, a trăi mai profund decât însăşi viaţa de aici
I.Cor.2:9. "Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El".
Iar unde este iubire nu este suveranitatea absolută a Celui Iubit ci o dragoste nespuse de mire duhovnicesc Hristos şi mireasă duhovnicească - sufletul omenesc. Dacă Dumnezeu ar fi suveranul absolut al judecăţii şi pedepsei, ar fi un terorist mai rău ca teroriştii musulmani căci ar fi veşnic şi ar fi mai frumoasă relaţia cu o desfrânată unde găseşti totuşi ceva căldură, recunoştinţă, consideraţie şi atenţie faţă de cel ce plăteşte. Dar să nu fie aşa!!! Dumnezeu este cu adevărat suveranul absolut, care judecă şi pedepseşte dar tocmai pentru că nespus de mult iubeşte. Ce este mai dureros şi mai groaznic decât să vezi pe Cel ce Şi-a dat viaţa în chinuri pentru tine, pentru a te face mireasa de la sânul Său, întorcându-Şi capul de la tine doar pentru că nu te poate vedea cum te-ai mutilat în halul acesta prin nesimţire. Şi ce chin mai înfricoșat este decât a fi despărţit de El în veşnicie tocmai pentru că în libertatea ta nebună nu-L doreşti.
Vezi bucuria mea ce este creştinismul? O nesfârşită dragoste:

[ALEXANDRU ANASTASIU]

I.Cor.13:1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
I.Cor.13:2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
I.Cor.13:3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
I.Cor.13:4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
I.Cor.13:5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
I.Cor.13:6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
I.Cor.13:7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
I.Cor.13:8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
I.Cor.13:9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
I.Cor.13:10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
I.Cor.13:11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
I.Cor.13:12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
I.Cor.13:13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Dacă aşa sunt creştinii, cum să fie altfel Hristos, decât dragoste mai mare decât cea descrisă sus? Dragoste de nespus!!!
Iar această dragoste nu este o declaraţie sentimentală ci o schimbare profundă, de neexprimat în scris, care se petrece în inima omului ce se umple de Duhul Sfânt, luând înfricoşatele Taine ale Bisericii:
Ioan 6:47. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică.
Ioan 6:48. Eu sunt pâinea vieţii.
Ioan 6:49. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
Ioan 6:50. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.
Ioan 6:51. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
Ioan 6:52. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
Ioan 6:53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
Ioan 6:54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
Ioan 6:55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
Ioan 6:56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
Ioan 6:57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
Ioan 6:58. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.
Vezi că adevărata credinţă şi adevărata viaţă de dumnezei ne vine prin Trupul şi Sângele lui Hristos? Nimeni aşadar nu se poate mântui şi nici nu poate avea credinţa cea adevărată şi nici nu se poate îndumnezei fără Dumnezeu, fără Trupul Lui. Nici măcar cei ce-şi zic ortodocşi, dar nu-şi însuşesc viaţa aceasta mai presus de viaţă căci
I.Cor.11:28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
I.Cor.11:29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
I.Cor.11:30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
I.Cor.11:31. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi.
Iar acestea (Tainele) nu se pot da decât în Sfânta Sa Biserică, care este una, nu împrăştiată în lume după icoana Ei dată de Hristos:
Ioan 15:1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.
Ioan 15:2. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă.
Ioan 15:3. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus.
Ioan 15:4. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine.
Ioan 15:5. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.
Ioan 15:6. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.
Vezi bucuria mea că cine s-a despărţit de Biserică, chiar de ar fi plin de roade se usucă şi se arde. Toţi ereticii s-au despărţit de Biserică şi nu Biserica i-a alungat.
Nu eu spun că în afara Bisericii nu există viaţă ci Domnul Hristos
Matei 18:17 Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.
Şi nu este Biserica împrăştiată în mai multe biserici căci
Ef.4:4. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre;
Ef.4:5. Este un Domn, o credinţă, un botez,
Vezi că este o singură credinţă, şi un singur fel de Taine după cum este un singur Domn şi un singur adevăr
Ioan 14:6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
După cum nu găseşti un mădular al lui Hristos în Anglia, unul în România altul în China ci Hristos este acelaşi în orice potir ortodox tot aşa nu există o bucată de adevăr la anglicani alta la ortodocşi alta la confucianişti ci un singur adevăr în Sfânta Biserică, desigur că una:
Ef.5:25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
Ef.5:26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
Ef.5:27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
După cum creştinii n-au decât o soţie aşa şi Hristos nu are decât o mireasă Biserică, după cum soţiile creştinilor n-au capul la o femeie, mâna la o alta, sânii la o a treia aşa şi Biserica lui Hristos nu este o bucată la anglicani, alta la papişti, a treia la ortodocşi.
Iar că Biserica nu va fi biruită în veci, e fiind
I.Tim.3:15. Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului.
auzi ce zice Hristos:
Matei 16:16 Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
Matei 16:17 Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.
Matei 16:18 Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
Asta nu înseamnă că Sfântul Apostol Petru nu va fi biruit, cum zic papiştii, doar ştim că s-a lepădat, ba puţin mai încolo este numit chiar satană
Matei 16:22 Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta.
Matei 16:23 Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
Ci că Sfânta Biserică întemeiată pe credinţa de piatră că Hristos este Fiul lui Dumnezeu celui Viu nu poate fi biruită de porţile iadului. Aşadar vezi că suntem chemaţi la a fi părtaşi la Dumnezeul cel Viu şi a nu cugeta ca satana la cele ale fericirii oamenilor?

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Ca să-ţi dau ca exemplu o mică aplicaţie practică a ceea ce înseamnă creştinism, o să-ţi povestesc despre convertirea lui Nil, cumnatul meu:
Acesta a căutat cu ardoare adevărul. A fost anglican şi i s-a spus să se spovedească el însuşi, direct lui Dumnezeu, de tot ce a făcut, că n-avem nevoie de mijlocitor la spovedanie. A fost ascultător. A făcut aşa, dar şi-a dat seama că era acelaşi Nil înainte de spovedanie şi acelaşi după spovedanie. Nici o modificare. A repetat şi a văzut minciuna şi deşertăciunea unei astfel de pseudospovedanii. A tot încercat a se hrăni cu predici sterile protestante despre Hristos dar era acelaşi om vechi. A renunţat.
Apoi s-a căsătorit cu o rusoaică. A fost cu prima lui soţie în Rusia. Acolo a văzut o procesiune ortodoxă la Lavra Peşterilor Kiev. I s-a părut ceva ciudat dar care avea totuşi ceva din el şi îl atrăgea. Apoi a uitat. Timp de 10 ani, în care se tot întâlnea cu tot mai mulţi ortodocşi, a regăsit în relaţia cu ei, din ce în ce mai intens, acest sentiment.
S-a întâlnit cu sora mea, în urma unei căutări pe internet, care i-a spus că are canon de la duhovnic să nu se împreuneze cu nici un bărbat înainte de nuntă, şi aceasta doar la Biserică. Uimit de aşa o noutate, fără să-i spună nimic, a fost să vadă cum e o slujbă la Biserica Ortodoxă. Era chiar în miercurea mare. A stat la toată slujba (8 ore) şi atât de mult i-a plăcut că a mers şi joi şi vineri şi sâmbătă. Lunea luminată, când s-a terminat slujba (care de data aceasta a ţinut doar 3 ore) a fost uimit în sinea sa: „ce accident s-o fi întâmplat de s-a terminat aşa de repede slujba”. Credea că toate slujbele la ortodocşi sunt de 8 ore.
Cele ce le-a simţit l-au determinat să ia legătura cu mine prin Skype şi să mă întrebe tot ce i-a venit lui în inimă: de la dogmatica înaltă până la întrebări practice de exemplu dacă este păcat să vezi un tablou clasic nud şi să cânţi la pian (e pasionat de muzica de pian, cântă şi are cinci piane de colecţie).
S-a hotărât să se lipească total de Ortodoxie. S-a hotărât să se şi boteze şi a venit în ţară. L-am dus la o Sfântă Mănăstire, cu blagoslovenia arhiereului nostru, şi s-a spovedit, a făcut lepădările şi s-a botezat.
Când l-am îmbrăţişat înainte de lepădări am simţit că avea consistenţa de carne grea şi rigidă. În timpul lepădărilor ieşea un miros de cadavru din el. Când a fost scufundat în cristelniţa special comandată pentru el (de 500 de litri) a intrat o bucurie şi o lumină în el, s-a înroşit la faţă şi a râs cu toată fericirea. Apa din cristelniţă a căpătat culoarea şi consistenţa petrolului.
La despărţire când l-am îmbrăţişat era la consistenţă ca un fără de trup, uşor şi lin ca o adiere şi avea o mireasmă de crin, dar ceva mai uşoară nu aşa greoaie. Mi-a mărturisit apoi că n-a simţit în viaţa lui, nici măcar din partea mamei lui, o englezoaică de altfel foarte duioasă, atâta dragoste cum a simţit la noi ortodocşii. Şi a mai simţit ceva.
A simţit că i s-a „deschis inima şi poate iubi cu taină” după cuvintele lui.
Dragul meu şi bucuria mea, nu vreau să te jignesc, nu vreau să te constrâng, dar Hristos ne cheamă tocmai la această viaţă lăuntrică, nevăzută dar simţită cu simţurile duhovniceşti, de deschidere a inimii spre iubirea de taină. Nu pot să-ţi spun mai mult de atât pentru că această viaţă, fiind viaţa lui Hristos înviat, este dincolo de această lume şi nu se poate explica ci doar experia. Atât pot să-ţi spun
Ioan 1:46. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi.
Dacă doreşti mai mult decât atât nu se poate exprima în scris, scrie-mi pe mesageria privată şi îţi dau telefonul meu să vorbim aşa mai de la suflet la suflet căci credinţa vine prin auz
Rom.10:17. Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos.
Nu se poate epuiza sau vorbi cu adevărat acoperiţi de răceala electronică. Bătrânul meu, ce mi-a dat mie credinţa invita pe oamenii însetaţi de adevăr sau împovăraţi de necazuri la masă unde le oferea toată dragostea. Te invit aşadar, dacă doreşti, şi la Biserica mea, la masă cu noi, unde m-a blagoslovit arhiereul nostru să spun cuvânt de învăţătură, te aşteptăm cu toată dragostea, dar nu pentru a face prozelitism, pentru a spori numărul credincioşilor cu 1, să ne lăudăm în tine, pentru că nu te minţim promiţându-ţi cine ştie ce minuni sau fericiri pământeşti ci simplu… doar adevărata credinţă: Credinţa lui Hristos. Aceasta nu-ţi aduce ce-ţi aduce credinţa ta
„Credinta mea mi-a oferit mereu bucurie, incredere, speranta si tarie in fata adversitatilor. Aceste lucruri le-am simtit si le simt extrem de clar si de puternic inauntrul meu”.
Credinţa lui Hristos, pentru că este viaţa lui Hristos pe pământ îţi aduce aceasta
Rom.6:3. Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?
Rom.6:4. Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii;
Rom.6:5. Căci dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învierii Lui,
Rom.6:6. Cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului.
Rom.6:7. Căci Cel care a murit a fost curăţit de păcat.
Rom.6:8. Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El,
I.Cor.1:22. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune,
I.Cor.1:23. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.
I.Cor.1:24. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
I.Cor.1:25. Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor.
Gal.2:20. M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.
Gal.6:14. Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!
Aşadar, dacă vrei să dobândeşti nebunia lui Hristos, dacă te hotărăşti să te răstigneşti, nu–i nimic confortabil aici, te pregăteşti de ispite, de necazuri, de suferinţe. Dar merită fiindcă în ele găseşti o bucurie pe care nici măcar n-ai visat vreodată că poate exista, căci în ele şi în totul este Hristos înviat.
Dar să nu crezi că poate cineva, care nu a trăit viaţa aceasta a lui Hristos pe pământ, că dincolo, unde dispare fericirea pământească, să mai găsească fericirea pământească. Acolo nu-i va rămâne decât să fie, ca şi aici de altfel, fără viaţa adevărată a lui Hristos, adică în singurătatea înfricoşată a celor ce-L refuză pe Hristosul adevărat ca să zacă în nefericirea unui hristos inventat, deci mincinos şi mort.
Apoc.3:17. Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol!
Apoc.3:18. Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te îmbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie de ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
Apoc.3:19. Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte.
Apoc.3:20. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.
Apoc.3:21. Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui.
Apoc.3:22. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de antoniap

Imi cer scuze ca, din graba, nu am precizat sursa articolului citat mai sus. Repar greseala acum:

Homeopatia, o noua inselare

Am precizat doar autorul, caruia intr-adevar i se cuvine recunostinta noastra.

Dumnezeu sa-ti ajute la examene!

Dar eu ştiu că e greu să găseşti, să citeşti, să selecţionezi ce este de folos pentru o temă, iar dacă nici măcar nu ai scris tu se adaugă smerenia că n-ai făcut nimic bun şi asta place tare mult lui Dumnezeu. Aşa că nu pot decât să-ţi mulţumesc şi ţie şi oricui participă aşa frumos pe forum.
Doamne ajută!

În prealabil postat de kiralina

de ce sa le spovedesc?am facut rau cuiva?ai lesinat langa pc?

Te mai ocupi cu mizghiri-bizghiri alea? Nu stiu cum sa le spun mai pe scurt...
Un sfat: hai repede la Parintele Arsenie Papacioc, pana il mai avem printre noi, sa-ti puna mana pe crestet sa scapi de ele!
Nu o lua in nume de rau.

În prealabil postat de Adriana Cluj

Te mai ocupi cu mizghiri-bizghiri alea?
Un sfat: hai repede la Parintele Arsenie Papacioc, pana il mai avem printre noi, sa-ti puna mana pe crestet sa scapi de ele!

"mizghiri-bizghiri" ...esti mare figura Adriana