Ce carti am mai citit....

"Povestiri despre Bunul Dumnezeu" Rainer Maria Rilke - cuprinde 13 povestiri metaforice, pline de sensibilitate, frumoase. Intr-un fel il "coboara" pe Dumnezeu printre oameni, il prezinta plin de umanitate (sper sa nu se supere nimeni de afirmatia asta, povestirile sunt metaforice). Cartea a aparut atat la Nemira cat si la Humanitas.

"Confesiuni" Sf Augustin - pentru mine este cea mai frumoasa adresare directa catre Dumnezeu, imi ajunge pana in adancul sufletului, de multe ori "impietrit"

http://alecsela.wordpress.com/2008/0...ntul-augustin/

"Aş vrea acum să-mi aduc aminte de ticăloşiile mele din trecut şi de stricăciunile trupeşti ale sufletului meu, nu ca să le iubesc pe ele, ci ca să Te iubesc pe Tine, o, Dumnezeule al meu! Fac lucrul acesta din dragostea dragostei pentru Tine, întorcîndu-mă la cărările mele atît de nevrednice întru amărăciunea rememorării mele, pentru ca Tu să-mi readuci în suflet dulceaţa, o, Tu, Dulceaţă neînşelătoare, Dulceaţă fericită şi sigură; şi să mă culegi din nou din risipirea în care m-am risipit în mii de bucăţele, cînd, îndepărtîndu-mă de Tine Unul, am dispărut fărîmiţat în multe."

"La Tourkovounia, unde locuiam, asezarea era foarte povarnita. Ma sculam dis-de-dimineata, plecam la biserica, la Sfantul Gherasim, si ma intorceam seara. Drumul spre casa noastra era greu si cobora abrupt. Intr-o dimineata am cazut si mi-a rupt piciorul. Era duminica dimineata, nu se luminase bine ziua, era liniste. Astfel au auzit gemetele mele niste oameni, au iesit afara si au chemat indata salvarea. A venit salvarea, m-au dus la spital, ruptura era la gamba piciorului stang. Oasele erau sfaramate. Durerile erau de neindurat. Am ajuns la Policlinica, m-au coborat din salvare si m-au asezat pe un pat. Doctorii au hotarat sa-mi puna pìciorul in ghips. Lumea astepta sa liturghisesc. Au fost nevoiti sa plece.
Dupa 15 zile, fiind inca intins in pat, am aruncat o privire catre piciorul meu. Am vazut, deci, prin Harul lui Dumnezeu, ca piciorul fusese pus straamb in ghips. Le-am cerut doctorilor sa-mi scoata ghipsul. Cand a aflat, profesorul a zis razand:
-Parintele, in loc sa-si vada de biserica lui, acolo unde are competenta, vrea sa ne verifice pe noi? Am facut treaba bine, am trecut puiciorul pe la raze. Ce vrea acum, sa ne tot sacaie?
N-a dat nimeni nici o atentie. Eu asteptam sa-mi vada piciorul. Ei-nimc. Cand mi-au adus mancarea la pranz, am refuzat-o, zicand ca ce sa ma duca la raze. Insist sa se faca asta, caci oasele se vor suda stramb si piciorul va ramane asa pentru totdeauna. Profesorul a trimis vorba:
- Sa-si vada de preotia lui! Piciorul este bine.
A venit seara.
Mi-au adus mancarea, dar iarasi n-am mancat,sdtaruind sa-mi vada piciorul. In cealalta zi, de dimineata, a venit profesorul si a zis manios.
-Ce-i asta, bre parinte? Ce ne tot sacai aici?

Pana la urma m-au coborat la raze. Au vazut ca intr-adevar piciorul fusese pus stramb, si deja incepusera oasele sa se sudeze. Profesorul si-a pus ochelarii:
-Bre parinte, zice, esti foarte pacatos. Acum mi-am dat si eu seama. o sa vezi ce o sa tragi acum! trebuie sa.-ti rupem piciorul si sa-l punem din nou bine.
au incepus sa loveasca cu putere ghipsul ca sa se sparga,. eu nu ziceam nimic, imi faceam smerita mea rugaciune.
- Acum nu vorbesti, imi zice. Dar acuma o sa-ti iert eu pacatele.
La un moment dat au tras, au scos ghipsul. Ma durea tare. Doi doctori ma trageau de piciorul, iar profesorul, cu podul palmei, ma lovea peste gabma cu putere ca sa rupa oasele.
-Ei, bre parinte, o sa-ti iert eu pacatele dar langa ale tale au sa fie iertate si ale mele.
Imi rupeau osul. se sudase putin si ma durea de nesuportat. imi strangeam buzele. in cele duin urma l-au rupt. M-au intins iarasi la raze, au intins piciorul si l-au asezat drepñt. apoi mi-au pus din nou ghispul, cu atentie si m-au trimis la pat.
Doua-trei luni, nu-mi amintesc bine, am ramas la pat. Dupa acest rastimp m-au ridicat si mi-au dat sa tin douya carje, ca sa pot pasi. Eu nu le voiam. imi zice profesorul:
- Sa le iei, sa te poti ridica fiindca te-a istovit repausul.
N-am tinut mult carjele, caci am inceput sa ma tarasc singur. Ma temeam de carje, nu cumva sa ma obisnuiesc cu ele si apoi sa nu le mai pot lasa.
Atunci profesorul mi-a zis:
-Sa te ingrijesti sa cumperi un baston.
-Nu, ii zic, nu-l vreau.
-Esti preot, imi zice si esti neascultator? Sa asculti, altfel cazi si-ti rupi oasele.
Am fost nevoit atunci sa-i spun surorii mele:
-sa-mi cumparati un baston. suntem saraci dar trebuie sa-mi cumparati un baston, sa pott arunca astea ca ma stramtoreaza.
Era ora 11 dimineata si am coborat in carje la biserica spitalului. Sora mea s-a pregatit indata sa mearga pe starda Eolou, ca sa-mi cumpere un baston. Cand sa plece , o doamna cu un baston in mana a intrat in biserica.

-Sfantul Gherasim e aici?
-Da, copilul meu, aici este, i-a zis batrana care ingrijea biserica.
-Si unde e icoana Sfantului?
-Uite-o, a raspuns, si i-a aratat-o.
atunci acea doamna necunoscuta a cazut in fata icoanei Sfantului si, cu lacrimi, i-a spus tare, ca am auzit si noi:
- Sfinte al meu, eu nu te cunosteam. nici nu auzisem de tine. Nici de numele tau nu auzisem si totusi m-ai cinstis si m-ai cercetat si mi-ai cerut bastonul pe care l-am cumparat de la ierusalim ca sa il duc la casa ta. Si uite, Sfinte al meu, l-am adus. mi-ai spus : "vreau sa-mi aduci bastonul maine dimineata!" Eu nu stiam unde te afli si intreband am aflat si te-am gasit.
Eu cu sora mea si cu paraclisera stateam in strani, langa pangar. S-a apropiat si ne-a zis:
-Ce lucru e asta? De ce mi-a cerut Sfantul bastonul? De ce-l vrea? Si paraclisera i-a spus:
-asculta sa vezi de ce vrea Sfantul bastonul. nu are nevoie el insusi de baston, dar Sfantul il are si pe slujitorul sau, pe parintele pe care-l vezi aici. si.a rupt piciorul si a suferit luni de zile, insa astazi s-a ridicat si doctorii i-au spus ca sa poarte baston. Si, uite, sora lui era pregatita sa plece pe strada Eolou sa-i cumpere bastonul. hai, ia bastonul de la Sfantul si adu-l aici, la slujitorul lui.
Miscata, doamna mi-a adus bastonul si mi- a sarutat mana.
-Luati-l, parintele meu si iertati-mi pacatele. l-am cumparat la Ierusalim. E de la Sfantul Mormant. Vin, imi zice, din cartierul Prombona, din Patisia. Acolo locuiesc. Acolo l-am vazut pe Sfantul in vis.
I-am multumit, am luat bastonul si l-am folosit indata, dupa ce mai intai am aruncat carjele. am numit acest baston "al Sfantului gherasim", si l-am indragit mult. Am grija sa nu il pierd, dar este si facator de minuni: daca pe cineva il doare ceva din trup, il lovesc putin putin cu bastonul si se face bine. Cu adevarat, este facator de minuni. Ce lucru! sfantul sa se ingrijeasca de mine, cel mai mic! S-a aratat viu doamnei, care nu auzise nici de sfantul Gherasim, nici de mine. Tare minunate mai fac sfintii.....
Pentru aceasta trebuie sa-i cinstim. si eu ma inchin Sfantului Gherasim care este sprijinul celor bolnavi, prin sfintenia si harul sau."



Am citat din "Ne vorbeste Parintele Porfirie"