Ce carti am mai citit....

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

"Stiinta si razboiul sfarsitului lumii" de Virgiliu Gheorghe.
Stiu ca v-am plictisit deja cu cat am laudat aceasta carte pe diverse threaduri..
Dar gasesc ca este extraordinara.
Mi-a schimbat perceptia asupra realitatii, m-a facut sa-mi reordonez prioritatile etc..

Partea buna e ca nu este nevoie sa o cumparati pt a o citi, exista in format audio pe internet (eu o ascult de pe situl radio unison - atentie, nu e ortodox - cand merg la sala, cand gatesc etc..).

Unele idei din aceasta carte le-am gasirt vehiculate/aplicate in unele filme mind bending, cum ar fi Inception sau The imaginarium of dr. parnassus sau The box.. (filme care exploateaza ideea ca imaginarul este mai "real" decat realitatea).


Recomand carrtea aceasta.. este f utila.

Exista si in format text (de carte elmectronica)? M-ar interesa si nu prea ma impac cu cartile audio.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Exista si in format text (de carte elmectronica)? M-ar interesa si nu prea ma impac cu cartile audio.

Am cautat si nu am gasit-o in format electronic.
Nici de vanzare pe situri straine (cate cunosc eu)..

Articole de Virgiliu Gheorghe exista multe pe crestin ortodox, dar sunt mai mult din cartile lui mai vechi, nu din aceasta.

(PS. eu prefer carti audio ca nu pot sa citesc cu copil mic in casa - vrea el cartea, o mazgaleste, se simte ignorat etc.. In general pot citi abia dupa ora 10 pm si prefer tot carti electronice, ca ai mei copii au un "senzor" care semnaleaza ca s-a aprins o lumina in casa si se intampla ceva si e cazul sa se trezeasca si ei sa verifice ce citeste mama.. Ma intreb cum faci tu)

Doar ce am terminat de citit "Marturisiri din mlastina disperarii" de Dumitru Bordeianu, o carte despre partea nevazuta a comunismului, pe care noi, cei care am trait in libertate nu am cunoscut-o, si anume viata in inchisori a detinutilor politici. Viclenie si bestialitate. Mintea omului obisnuit nu poate concepe atata tortura, frig, foame, dezumanizare la care au fost supusi niste oameni pe care regimul nu ii agreea. Unii au murit, iar altii s-au sfintit.
Dumitru Bordeianu a trait pe pielea lui toate acesta.
O carte care ne da de gandit!
Editura SCARA 2001

[Rodica50]

"Cum sa te mantuiesti in lumea contemporana"-Colectia Isihasm

"Povestiri despre Bunul Dumnezeu" Rainer Maria Rilke - cuprinde 13 povestiri metaforice, pline de sensibilitate, frumoase. Intr-un fel il "coboara" pe Dumnezeu printre oameni, il prezinta plin de umanitate (sper sa nu se supere nimeni de afirmatia asta, povestirile sunt metaforice). Cartea a aparut atat la Nemira cat si la Humanitas.

"Confesiuni" Sf Augustin - pentru mine este cea mai frumoasa adresare directa catre Dumnezeu, imi ajunge pana in adancul sufletului, de multe ori "impietrit"

http://alecsela.wordpress.com/2008/0...ntul-augustin/

"Aş vrea acum să-mi aduc aminte de ticăloşiile mele din trecut şi de stricăciunile trupeşti ale sufletului meu, nu ca să le iubesc pe ele, ci ca să Te iubesc pe Tine, o, Dumnezeule al meu! Fac lucrul acesta din dragostea dragostei pentru Tine, întorcîndu-mă la cărările mele atît de nevrednice întru amărăciunea rememorării mele, pentru ca Tu să-mi readuci în suflet dulceaţa, o, Tu, Dulceaţă neînşelătoare, Dulceaţă fericită şi sigură; şi să mă culegi din nou din risipirea în care m-am risipit în mii de bucăţele, cînd, îndepărtîndu-mă de Tine Unul, am dispărut fărîmiţat în multe."

"La Tourkovounia, unde locuiam, asezarea era foarte povarnita. Ma sculam dis-de-dimineata, plecam la biserica, la Sfantul Gherasim, si ma intorceam seara. Drumul spre casa noastra era greu si cobora abrupt. Intr-o dimineata am cazut si mi-a rupt piciorul. Era duminica dimineata, nu se luminase bine ziua, era liniste. Astfel au auzit gemetele mele niste oameni, au iesit afara si au chemat indata salvarea. A venit salvarea, m-au dus la spital, ruptura era la gamba piciorului stang. Oasele erau sfaramate. Durerile erau de neindurat. Am ajuns la Policlinica, m-au coborat din salvare si m-au asezat pe un pat. Doctorii au hotarat sa-mi puna pìciorul in ghips. Lumea astepta sa liturghisesc. Au fost nevoiti sa plece.
Dupa 15 zile, fiind inca intins in pat, am aruncat o privire catre piciorul meu. Am vazut, deci, prin Harul lui Dumnezeu, ca piciorul fusese pus straamb in ghips. Le-am cerut doctorilor sa-mi scoata ghipsul. Cand a aflat, profesorul a zis razand:
-Parintele, in loc sa-si vada de biserica lui, acolo unde are competenta, vrea sa ne verifice pe noi? Am facut treaba bine, am trecut puiciorul pe la raze. Ce vrea acum, sa ne tot sacaie?
N-a dat nimeni nici o atentie. Eu asteptam sa-mi vada piciorul. Ei-nimc. Cand mi-au adus mancarea la pranz, am refuzat-o, zicand ca ce sa ma duca la raze. Insist sa se faca asta, caci oasele se vor suda stramb si piciorul va ramane asa pentru totdeauna. Profesorul a trimis vorba:
- Sa-si vada de preotia lui! Piciorul este bine.
A venit seara.
Mi-au adus mancarea, dar iarasi n-am mancat,sdtaruind sa-mi vada piciorul. In cealalta zi, de dimineata, a venit profesorul si a zis manios.
-Ce-i asta, bre parinte? Ce ne tot sacai aici?

Pana la urma m-au coborat la raze. Au vazut ca intr-adevar piciorul fusese pus stramb, si deja incepusera oasele sa se sudeze. Profesorul si-a pus ochelarii:
-Bre parinte, zice, esti foarte pacatos. Acum mi-am dat si eu seama. o sa vezi ce o sa tragi acum! trebuie sa.-ti rupem piciorul si sa-l punem din nou bine.
au incepus sa loveasca cu putere ghipsul ca sa se sparga,. eu nu ziceam nimic, imi faceam smerita mea rugaciune.
- Acum nu vorbesti, imi zice. Dar acuma o sa-ti iert eu pacatele.
La un moment dat au tras, au scos ghipsul. Ma durea tare. Doi doctori ma trageau de piciorul, iar profesorul, cu podul palmei, ma lovea peste gabma cu putere ca sa rupa oasele.
-Ei, bre parinte, o sa-ti iert eu pacatele dar langa ale tale au sa fie iertate si ale mele.
Imi rupeau osul. se sudase putin si ma durea de nesuportat. imi strangeam buzele. in cele duin urma l-au rupt. M-au intins iarasi la raze, au intins piciorul si l-au asezat drepñt. apoi mi-au pus din nou ghispul, cu atentie si m-au trimis la pat.
Doua-trei luni, nu-mi amintesc bine, am ramas la pat. Dupa acest rastimp m-au ridicat si mi-au dat sa tin douya carje, ca sa pot pasi. Eu nu le voiam. imi zice profesorul:
- Sa le iei, sa te poti ridica fiindca te-a istovit repausul.
N-am tinut mult carjele, caci am inceput sa ma tarasc singur. Ma temeam de carje, nu cumva sa ma obisnuiesc cu ele si apoi sa nu le mai pot lasa.
Atunci profesorul mi-a zis:
-Sa te ingrijesti sa cumperi un baston.
-Nu, ii zic, nu-l vreau.
-Esti preot, imi zice si esti neascultator? Sa asculti, altfel cazi si-ti rupi oasele.
Am fost nevoit atunci sa-i spun surorii mele:
-sa-mi cumparati un baston. suntem saraci dar trebuie sa-mi cumparati un baston, sa pott arunca astea ca ma stramtoreaza.
Era ora 11 dimineata si am coborat in carje la biserica spitalului. Sora mea s-a pregatit indata sa mearga pe starda Eolou, ca sa-mi cumpere un baston. Cand sa plece , o doamna cu un baston in mana a intrat in biserica.