Inchizitia

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

De aceea, faptul că unii fanatici au pronunţat sentinţe contrare raţiunii în numele sfintei noastre credinţe creştine nu poate fi un argument împotriva creştinismului sau a Bisericii Catolice, ci ne poate conduce doar la concluzia că acei nefericiţi au folosit credinţa cea adevărată pentru a-şi justifica ura împotriva semenilor şi că, cel mai probabil (nefericiţii!) şi-au pierdut mântuirea. O dovadă a faptului că Biserica Romano-Catolică nu este responsabilă pentru crimele petrecute în Evul Mediu este poziţia admirabilă a vrednicului de pomenire Papă Ioan Paul al II-lea, beatificat recent de către B C. Dacă acest creştin autentic a condamnat războaiele religioase şi orice formă de ură practicată sub pretextul apărării credinţei

Draga Laura, nu stiu daca ai citit cu atentie ceea ce s-a scris la acest subiect. In primul rand niciun papa nu a condamnat inchizitia sau cruciadele, ci exagerarile lor. Pentru BC inchizitia se numeste Sfanta Inchizitie, nu poate fi condamnata. Apoi unii inchizitori au fost facuti sfinti de BC, nu sunt unii fanatici.
In al doilea rand unde ai citit ca un patriarh ar fi condamnat la moarte pe cineva? Caterisit inseamna demis din treapta ierarhica, in cazul de fata de mitropolit si devenit simplu calugar. Exista ceva si mai greu impotriva ereticilor, anatema, care inseamna excluderea din Biserica.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

Draga Laura, nu stiu daca ai citit cu atentie ceea ce s-a scris la acest subiect. In primul rand niciun papa nu a condamnat inchizitia sau cruciadele, ci exagerarile lor.

Corect. Foarte bună observaţie.

Pentru BC inchizitia se numeste Sfanta Inchizitie

Iarăşi, corect. Pentru un maximum de rigurozitate, acest organ al Bisericii s-a numit până în urmă cu puţine decenii: Sfântul Oficiu al Inchiziţiei.

Deasemenea, cruciadele sunt adesea numite Sfintele Cruciade. Şi în cazul lor, Papa şi-a cerut scuze nu pentru existenţa lor, ci pentru excesele şi deturnările care s-au făcut atunci când Biserica a scăpat situaţia de sub control, cea mai regretabilă fiind tâlhărirea Constantinopolului în anul 1204.

De altfel, mi se pare tipic şi amuzant în acelaşi timp faptul că mulţi ortodocşi din România (probabil aceiaşi care au ce au cu Sfânta Inchiziţie şi Sfintele Cruciade) îi acuză pe catolici pentru faptul că nu au furnizat destule ajutoare militare în rarele situaţii în care domnitorii români s-au opus turcilor. Cu alte cuvinte, Papa a greşit în următoarele două situaţii:
1) când a chemat la luptă împotriva expansiunii islamice
şi
2) când nu a chemat la luptă împotriva expansiunii islamice.

[Erethorn]

Privitor la atributul Bisericii de a incerca sa impuna o anumita politica seculara: oare nu BOR, in mod oficial, precum si ortodocsii romani, in mod neoficial, au protestat acum cativa ani, cand s-a dezincriminat homosexualitatea, din punct de vedere al legii penale, prin abrogarea art. 200 C.p. ?!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cu alte cuvinte, Papa a greşit în următoarele două situaţii:
1) când a chemat la luptă împotriva expansiunii islamice
şi
2) când nu a chemat la luptă împotriva expansiunii islamice.

Din nou constat că vă plac sofismele. E o diferenţă între a ataca şi a te apăra.

[Erethorn]

În prealabil postat de N.Priceputu

Din nou constat că vă plac sofismele. E o diferenţă între a ataca şi a te apăra.

La data la care bizantinii au cerut ajutor militar catolic, furnizand astfel pretextul primei cruciade, nu prea exista aceasta diferenta.

Ca mai tarziu, s-a constatat ca, datorita nu in ultimului rand duplicitatii bizantine, apusenii au hotarat sa pastreze pentru ei teritoriile cucerite, e alta problema.

[laurastifter]

Oare Mântuitorul Hristos, dacă I-am cere permisiunea de a reînfiinţa Inchiziţia, cum ar reacţiona? Cred că în felul următor:

51.Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. 52.Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. 53.Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. 54.Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie? 55.Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. 56.Şi s-au dus în alt sat.


Doamne ajută!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască.

Exact acesta a fost scopul Inchiziţiei. Să nu se piardă suflete, să fie mântuiţi cât mai mulţi.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Exact acesta a fost scopul Inchiziţiei. Să nu se piardă suflete, să fie mântuiţi cât mai mulţi.

Daca acesta a fost scopul ei, ma intreb de ce nu mai exista Inchizitia si astazi, ca doar si azi mai trebuie sa se mantuiasca oamenii.

[laurastifter]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Exact acesta a fost scopul Inchiziţiei. Să nu se piardă suflete, să fie mântuiţi cât mai mulţi.

Doamne ajută, domnule Mihnea Dragomir!
Să înţeleg, în acest caz, că uciderile au fost abateri de la scopul iniţial al Inchiziţiei? Au fost pervertiri ale acestei instituţii care a avut, iniţial, un scop evanghelic - convertirea păcătoşilor la credinţă? Dacă da, atunci înseamnă că, într-adevăr, nu Inchiziţia ar trebui acuzată, ci aceia care au comis crime în numele ei. Am înţeles corect mesajul dvs?

[laurastifter]

Catalin, Doamne ajută! :)
Aşa ştiam, că Papa Ioan Paul al II-lea, atunci când a mers într-o vizită oficială în Grecia, a cerut scuze în numele B C pentru cruciada a IV-a (1202-1204), încheiată prin cucerirea Constantinopolului. Credeam că şi-a cerut scuze şi pentru existenţa Inchiziţiei, dar dacă nu a fost aşa... În orice caz, această atitudine deschisă, capacitatea acestui Papă de a recunoaşte adevărul istoric ar trebui să-i îndemne la o mai profundă reflecţie pe creştinii catolici... M-aş bucura ca ei să recunoască faptul că ideologia potrivit căreia păcătoşii pot fi ucişi în numele Domnului este o erezie gravă, care nu are nicio legătură cu religia creştină. Creştinii catolici autentici nu ar fi capabili nici măcar să asiste la o execuţie prin ardere pe rug (sunt sigură, deoarece cunosc doi creştini catolici deosebit de credincioşi, cărora cred că le-ar fi milă şi să lovească un animal) şi totuşi, în încercarea de a-şi apăra propria confesiune, susţin idei pe care ei înşişi nu le-ar practica niciodată. De aceea, am încercat să arăt că răposatul papă a fost foarte ostil ideii de război religios (cel puţin, aşa ştiam).
În privinţa întrebării referitoare la patriarhii ortodocşi care ar fi condamnat la moarte... Personal nu ştiu să fi existat în istoria Bisericii noastre vreun asemenea caz. Au existat, aşa cum spuneai şi tu, caterisiri şi excomunicări, dar nu ucideri. Ceea ce am încercat să susţin în mesajul anterior a fost ideea că, dacă mi s-ar demonstra, cu argumente istorice, că un anumit ierarh ortodox a comis crime în numele credinţei, i-aş critica atitudinea fără nicio mustrare de conştiinţă... şi n-aş ezita să numesc o astfel de faptă "crimă abominabilă" şi chiar "blasfemie", cu toate că ar fi fost săvârşită de către un ortodox. De ce? Tocmai pentru că, dacă ar fi existat un astfel de caz, autorul faptei ar fi căzut din credinţă, în urma acţiunilor sale contrare iubirii creştine. Deci, înţeleg să-mi mărturisesc credinţa ortodoxă, argumentând dogmele noastre, cinstindu-i pe Sfinţii noştri, practicând şi promovând rânduielile din cultul divin public ortodox, dar nicidecum apărând, fără niciun motiv, greşelile ierarhului x din secolul y, doar pentru că acel ierarh s-ar fi pretins ortodox şi şi-ar fi justificat păcatele prin apartenenţa la Ortodoxie. Cred că fanatismul este un păcat cel puţin la fel de grav ca necredinţa. De ce spun "cel puţin la fel de grav"? Deoarece un necredincios, de multe ori, îşi pune în pericol doar propria mântuire, relaţia sa cu Dumnezeu, în timp ce fanaticii, prin nebunia lor spirituală, îi îndepărtează şi pe alţii de Hristos.

Cunosc personal atei care sunt incapabili de a înţelege distincţia dintre creştinism şi imoralitatea unui anumit cleric, dintre învăţătura revelată de Domnul Iisus şi războaiele politico-religioase organizate în anumite perioade istorice. Este trist... De aceea, încercam să-i conving pe confraţii catolici de pe forum (observ că fără succes, din păcate) că, pentru a-şi mărturisi corect credinţa, trebuie să se delimiteze clar de păcatele şi ideologiile din vremuri apuse. În caz contrar, vor contribui, fără voia lor, la îndepărtarea oamenilor de credinţă... Este foarte gravă situaţia. Să ne imaginăm cum ar reacţiona un suflet rătăcit de la adevăr, plin de îndoieli care, încercând să-L caute pe Dumnezeu, ar decide să intre pe un forum religios şi, intrând aici, ar observa că mai există creştini care susţin că anumite persoane ar trebui pedepsite cu moartea. Acei semeni ai noştri slabi în credinţă, pentru a căror întoarcere la adevăr suntem responsabili (cum scria, într-un mesaj mai vechi, domnul Mihnea Dragomir), nu ar avea de unde să ştie că noi aici purtăm o polemică interconfesională şi că, de fapt, catolicii de pe forum nu ar participa niciodată la păcatul uciderii.
Dacă stau bine să mă gândesc, cred că noi, creştinii, ar trebui să dezaprobăm şi ideea de excomunicare. Sunt sigură că Dumnezeul nostru Cel iubitor, Care Şi-a dat viaţa pe cruce inclusiv pentru vrăjmaşii Săi (pentru cei arşi pe rug de Inchiziţie), nu vrea ca vreun suflet să fie exclus din Bserică, ci voia Sa este mântuirea întregii omeniri, potrivit Sfântului Apostol Pavel care ne încredinţează că Dumnezeu "voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină". Sfântul Ioan Gură de Aur îi sfătuia pe credincioşi să nu pronunţe cuvântul "anatema" împotriva nimănui (nici chiar împotriva celor adormiţi, a căror judecată particulară a avut deja loc), căci doar Dumnezeu are dreptul de a decide în privinţa sufletelor omeneşti.
Aş dori să închei mesajul cu un citat al părintelui Nicolae Steinhardt - un creştin autentic, probabil chiar un sfânt al vremii noastre : "Nimeni nu vine cu sila la Hristos. Nimeni nu poate impune altuia punctul său de vedere" (Dăruind vei dobândi).

O seară binecuvântată!

Dumnezeu să fie cu noi toţi!

Laura Stifter