Nicolae Steinhardt - 22 de ani de la trecerea la cele vesnice

[laurastifter]

Iniţial, am încercat să postez întreaga predică, dar n-am reuşit fiindcă avea prea multe caractere.
O zi binecuvântată!

[georgeval]

Un teolog care prin predicile sale este din ce in ce mai actual. M-as bucura daca va fi redescoperit de noua generatie.

[laurastifter]

În prealabil postat de georgeval

Un teolog care prin predicile sale este din ce in ce mai actual. M-as bucura daca va fi redescoperit de noua generatie.

Daa! Eu fac parte din noua generaţie (am 19 ani) şi m-aş bucura din tot sufletul dacă modelul de viaţă şi învăţăturile părintelui Steinhardt vor fi descoperite şi trăite de către cât mai mulţi tineri de vârsta mea. :)

[cristiboss56]

În prealabil postat de laurastifter

Daa! Eu fac parte din noua generaţie (am 19 ani) şi m-aş bucura din tot sufletul dacă modelul de viaţă şi învăţăturile părintelui Steinhardt vor fi descoperite şi trăite de către cât mai mulţi tineri de vârsta mea. :)

Sa dea Bunul Dumnezeu, sa avem parte de cati mai multi tineri ca tine !

[laurastifter]

În prealabil postat de cristiboss56

Sa dea Bunul Dumnezeu, sa avem parte de cati mai multi tineri ca tine !

:) Şi de cât mai mulţi creştini ca dvs! :)

[laurastifter]

Partea 1:
http://video.google.com/videoplay?do...73506784451593#

Se găseşte şi partea a doua pe internet.

Doamne ajută!

[forever...]

- O fi hulă curată, dar am o teorie a mea, după care Hristos nu ne apare din Evanghelii numai ca blînd, bun, drept, fără de păcat, îndurător, puternic ş.a.m.d.
Din relatările Evangheliilor- fără excepţie - ne apare şi înzestrat cu toate însuşirile minunate ale unui gentleman şi cavaler.
Mai întîi că stă la uşă şi bate; e discret. Apoi că are încredere în oameni, nu-i bănuitor. Şi încrederea e prima calitate a boierului şi cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a şmecherului. Gentlemanul e cel care - pînă la dirimanta probă contrară -are încredere în oricine şi nici nu se grăbeşte, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său. La şmecheri şi la jigodii reacţia numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacţie - putinţa de a şti că semenul lor e tot atît de întinat ca şi ei.
Mai departe. Hristos iartă uşor şi pe deplin. Şmecherul nu iartă niciodată, ori dacă se înduplecă (fără ca să ierte), o face greu, în silă, cu ţîrîita. Pe cînd Domnul: „Nici eu nu te osîndesc. Mergi şi nu mai păcătui." Nici eu nu te osîndesc...
E oricînd gata să vină în ajutor, atîta aşteaptă. Îi e milă. Pe văduva din Nain, pe orbi, pe femeia gîrbovă, îi milostiveşte fără ca ei să fi cerut ceva. Ştie să-şi gradeze aprecierea, dă fiecăruia ce-i al său. Hananeancei, care a dat dovadă de stăruinţă şi curaj, îi spune mai mult decît altora pe care-i izbăveşte, întrebuinţează o formulă complementară: O, femeie! mare îţi este credinţa. (Numai ei; numai ei şi exclamativul O! şi calificativul mare!)
E mereu - şi cu osebire de grijuliu asupra acestui punct - atent şi politicos; prietene îi spune lui Iuda. Niciodată o insultă ori o vorbă dispreţuitoare faţă de păcătos. Nu se vede din nici un text vreun moralism înţepat, vreo pudoare de comandă. Şi nici o condiţie prealabilă pusă păcătoşilor, nici o discriminare: Pe cel ce vine la mine nu-l voi scoate afară.

[forever...]

În prealabil postat de forever...

- O fi hulă curată, dar am o teorie a mea, după care Hristos nu ne apare din Evanghelii numai ca blînd, bun, drept, fără de păcat, îndurător, puternic ş.a.m.d.
Din relatările Evangheliilor- fără excepţie - ne apare şi înzestrat cu toate însuşirile minunate ale unui gentleman şi cavaler.
Mai întîi că stă la uşă şi bate; e discret. Apoi că are încredere în oameni, nu-i bănuitor. Şi încrederea e prima calitate a boierului şi cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a şmecherului. Gentlemanul e cel care - pînă la dirimanta probă contrară -are încredere în oricine şi nici nu se grăbeşte, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său. La şmecheri şi la jigodii reacţia numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacţie - putinţa de a şti că semenul lor e tot atît de întinat ca şi ei.

Acesta a fost una din primele fragmente din "Jurnalul fericirii" care mi-a atras atenţia şi m-a pus pe gânduri. A nu fi bănuitor, nu mai apărea ca o dovadă de prostie, aşa cum îmi dădeau de înţeles unii dintre semeni. În fond, fiecare vede în celălalt cam ceea ce se găseşte în sine însuşi.

Totuşi, viaţa mi-a arătat că uneori trebuie să fim circumspecţi. Chiar părintele Steinhard pomeneşte în nenumărate rânduri că un creştin trebuie să fie şi deştept:

"Elementara deşteptăciune e o îndatorire. Mai ales pentru un creştin care trebuie să fie mereu atent la ispite. Iar prostia este o ispită... Neştirea, îndobitocirea, trecerea oarbă prin viaţă şi printre lucruri sau trecerea nepăsătoare sunt de la diavol. Samarineanul n-a fost numai bun ci şi atent: a ştiut să vadă.

Dumnezeu, între altele, ne-a poruncit să fim inteligenţi.

Dumnezeu iubeşte nevinovăţia, nu imbecilitatea."

P.S. Mulţumiri colegului de forum care mai scoate teme vechi de la naftalină!