Citat:
În prealabil postat de Mihai36
Pai daca ei nu ar fi avut corp nu ar fi avut ce goliciune sa isi acopere din pudoarea proaspat primita in urma gustarii din pomul intelepciunii.
Asa incit hainele din piele erau doar haine din piele de animal destnate acoperirii goliciunii, ca sa fie si ei imbracati cu haine.
|
Mihai, sper ca nu crezi ca "vesmintele de piele" au ceva in comun cu hainele sau vesmintele in acceptiunea curenta.
“Atunci amîndurora li s-au deschis ochii și au cunoscut că erau goi; și au cusut frunze de smochin și și-au făcut șorțuri” (3, 7).
Goliciunea lor era una spirituala. Erau goi de harul izvorat din Dumnezeu.
Goliciuinea primilor oameni dupa cadere nu are conotatia corporala si acceptiunea pe care i-o dam noi , ca fiinte cazute.
Inainte de cadere, trupul omului, fiind creat dintr-o materie impregnata de har, avea o transparenta pe care noi nici macar nu ne-o putem imagina.
Odata, pierduta acea transparenta, partea lui materiala devine opaca, isi schimba delicatetea si se invartoseaza .
Departandu-se de dimensiunea ingereasca a condiției sale paradisiace, deci de primatul ontologic al spiritului și al vieții superioare (zoé), omul s-a coborat la dimensiunea animalică, deci la primatul ontologic al materiei și al vieții inferioare (bios).
El trăiește brusc revelatia socanta a biologicului: socul în fața propriei goliciuni (care pana atunci nu-l stingherise deloc, pentru ca o privise cu ochiul spiritului transfigurator) e socul obiectivării trupului golit de har (descoperit cu ochiul percepției grosiere).
El nu se rușinează de vreun organ anume (cum naiv și vulgar tindem să gandim noi, ca urmasi ai unei lumi invechite în “cele rușinoase”, și cum va fi gîndit și pudicul și legalistul Moise, redactînd amănuntul epic cu “șorțurile” din “frunze de smochin”), ci de ansamblul animalității la care a decăzut.
Distanța dintre condiția nepăcătoasă și cea păcătoasă este atît de mare, incat atunci cand li s-au deschis ochii, (expresia a deschide ochii e oarecum improprie. Cred ca mai potrivit e sa zicem: atunci cand ochii nu au mai privit in interior, ci in afara lui ), Adam si Eva au avut socul trezirii din anestezia si betia ispitei, socul de a se vedea metamorfozati in niste fapturi golite de har.