Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

În prealabil postat de dobrin7m

Aceasta greseala, la care faceti referire, este minora tinand cont ca oricum tot Cuvantul Domnului exprima. Stiu desigur ca ati facut aceasta precizare pentru ca nu prea credeti in Epistola Apostolului Iacov. Si aceasta este pentru ca va impiedica uin anumit concept, predestinarea in mantuire in care credeti.

Doamna,odata,demult,un batrin profesor,genul care studiaza printre pereti reci,nestiut de nimeni,mi-a spus : ,,Baiete,sa nu presupui nimic.Mai intati sa verifici si dupa aceea sa pui concluzii".Mie sfatul acesta mi-a fost extrem de util.Nu am cum sa nu cred in Epistola Apostolului Iacov pentru ca: a).face parte din Biblie si b).nu contrazice cu nimic ceea ce cred eu,in calitate de calvinist.Exista o vorba la noi ,,Noi suntem mantuiti doar prin credinta dar nu o credinta care este singura". Este o referire la adevaratele fapte ale Credintei,cele din Galateni 5:22-23.Adica la rodul Duhului Sfant.Adica Credinta va fi in mod necesar urmata de transformarea,roadele ,lucrarea Duhului.

Cu privire la predestinare:iarasi nu imi modifica cu nimic conceptia.Exista doua doctrine la noi numite harul irezistibil si perseverenta sfintilor.Ambele sunt in contexul doctrinei suveranitatii divine,PRINCIPALA DOCTRINA.Scriu cu litere mari pt ca sunt efectiv satul sa aud de predestinare cand la noi este o doctrina SECUNDARA.Dar,sunt nevoit sa ma repet,oamenii ne judeca pe sistem ,,Am auzit ca/Mi s-a spus ca.."fara sa verifice ei personal.Ciudat.Cu privire la cum plecam noi la razboi:cu credinta-n Dumnezeu.Daca asta inseamna sa fim goi,atunci o sa zicem si noi precum Iov:,,"Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma voi intoarce in sanul pamantului. Domnul a dat si Domnul a luat - binecuvantat fie Numele Domnului!". Fara rautacisme doamna,nu ma afecteaza ci doar coboara nivelul discutie.Si ar fi pacat.

Hai sa facem un test public.Verificati dvs personal in toate epistolele lui Pavel+Faptele Apostolilor unde vorbeste de ,,credinta si fapte" si postati versetele.Apoi continuam discutia.PS:as dori sa stiu daca in analiza pe care o vom face veti posta opinii personale sau cele din Parintii Bisericii.In cazul in care sunt din Parinti as dori sa stiu exact cine a spus si unde, ca sa pot verifica.Asa suntem invatati,sa nu ma judecati aspru.Multumesc.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Doamna,odata,demult,un batrin profesor,genul care studiaza printre pereti reci,nestiut de nimeni,mi-a spus : ,,Baiete,sa nu presupui nimic.Mai intati sa verifici si dupa aceea sa pui concluzii".Mie sfatul acesta mi-a fost extrem de util.Nu am cum sa nu cred in Epistola Apostolului Iacov pentru ca: a).face parte din Biblie si b).nu contrazice cu nimic ceea ce cred eu,in calitate de calvinist.Exista o vorba la noi ,,Noi suntem mantuiti doar prin credinta dar nu o credinta care este singura". Este o referire la adevaratele fapte ale Credintei,cele din Galateni 5:22-23.Adica la rodul Duhului Sfant.Adica Credinta va fi in mod necesar urmata de transformarea,roadele ,lucrarea Duhului.

Cu privire la predestinare:iarasi nu imi modifica cu nimic conceptia.Exista doua doctrine la noi numite harul irezistibil si perseverenta sfintilor.Ambele sunt in contexul doctrinei suveranitatii divine,PRINCIPALA DOCTRINA.Scriu cu litere mari pt ca sunt efectiv satul sa aud de predestinare cand la noi este o doctrina SECUNDARA.Dar,sunt nevoit sa ma repet,oamenii ne judeca pe sistem ,,Am auzit ca/Mi s-a spus ca.."fara sa verifice ei personal.Ciudat.Cu privire la cum plecam noi la razboi:cu credinta-n Dumnezeu.Daca asta inseamna sa fim goi,atunci o sa zicem si noi precum Iov:,,"Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma voi intoarce in sanul pamantului. Domnul a dat si Domnul a luat - binecuvantat fie Numele Domnului!". Fara rautacisme doamna,nu ma afecteaza ci doar coboara nivelul discutie.Si ar fi pacat.

Hai sa facem un test public.Verificati dvs personal in toate epistolele lui Pavel+Faptele Apostolilor unde vorbeste de ,,credinta si fapte" si postati versetele.Apoi continuam discutia.PS:as dori sa stiu daca in analiza pe care o vom face veti posta opinii personale sau cele din Parintii Bisericii.In cazul in care sunt din Parinti as dori sa stiu exact cine a spus si unde, ca sa pot verifica.Asa suntem invatati,sa nu ma judecati aspru.Multumesc.

De ce v-ati maniat? cand ati auzit de predestinare? si daca totusi o considerati secundara, asta nu inseamna ca este eliminata. "la noi este o doctrina secundara" Deci este.

Daca o singura porunca a Domnului o incalcam atunci am nesocotit poruncile Domnului. Si un fir de praf daca este pe ceva , atunci nu putem sa spunem ca este curat acel ceva.

Vazand aici supararea dvs. fara sa vreau mi-a venit in minte urmatoarea apoftegma a Sfantului Macarie Egipteanul:
"M-a intrebat vasul alegerii, batranul Macarie Egipteanul si mi-a zis: cum se face ca atunci cand ne aflam asprii fata de oameni ne vatamam sufleteste dar atunci cand ne aratam asprii fata de demoni ramanem nevatamati? Aflandu-ma in incurcatura l-am rugat sa imi spuna motivul. El mi-a spus : pentru ca in primul caz mania este impotriva firii iar im cazul al doilea este conforma firii."

Vedeti asadar ca nu ajunge credinta ca sa dobandim pacea Domnului? Fara fapte bune fata de aproapele de pilda, nu dobandim pacea si linistea Domnului. Pentru ca tot ce facem impotriva semenilor si nu pentru semeni , dupa cum este in exemplul de mai sus cu mania fata de semeni, este impotriva firii asa cum a lasat Dumnezeu "ca sa umblam in ele".

In legatura cu credinta si faptele iarasi fara sa vreau mi-a venit in minte o maxima tot a Sfantului Macarie Egipteanul:
"Un frate l-a intrebat pe Macarie cel mare cum poate cineva sa ajunga la desavarsire. Batranul , raspunzandu-i i-a zis: la desavarsire omul ajunge numai daca are in inima si trupul sau smerenie: daca nu-i da vreo importanta pentru vreun lucru si mai degraba se socoteste pe sine mai prejos decat orice creatura; daca nu judeca pe nimeni ci numai pe sine; daca sufera insulta si alunga din inima sa orice rautate; daca se sileste sa fie milostiv, bun si iubitor de frati, intelept, cumpatat pentru ca s-a scris: "imparatia cerurilor este a celor ce o iau cu asalt" (Mat.11:12); daca nu priveste chioras, daca isi pazeste limba; daca isi intoarce auzul de la tot ce e zadarnic si vatamator; daca face dreptate cu mainile sale; daca inima ii este curata inaintea lui Dumnezeu, iar trupul neintinat; daca isi aminteste in fiecare zi de moarte; daca indeparteaza din sufletul sau mania si rautatea; daca se leapada de cele materiale si de placerile trupesti; daca se leapada de diavol si de toate lucrurile lui sid aca se roaga neincetat; daca in tot timpul si locul si in toate cugetele si lucrurile este asistat de Dumnezeu."

Vedeti dar ca la desavarsire se ajunge prin smerenie. iar smerenia o dobandim prin credinta si faptele bune. Cum sa le numim daca nu fapte bune cele spuse de Sfantul Macarie?
"se sileste sa fie iubitor , bun si milostiv de frati". Iata faptele milosteniei, bunatatii si iubirii.
"daca sufera insulte si alunga din inima sa orice rautate": iata faptele rabdarii

Acum cu iertare as vrea sa vorbim un pic despre acel razboi de care aminteam. Acel razboi nu se refera la plecarea din lumea aceasta a sufletului ci la razboiul pe care il ducem impotriva pacatelor si impotriva diavolului. una este sa te razboiesti doar cu sufletul gol si alta este sa te razboiesti incarcat cu virtuti si arme duhovnicesti: crucea, rugaciunea, sfintele taine si numele lui Iisus. (Acum ceva timp, intr-o noapte vicleanul si uratul s-a hotarat sa ma sperie un pic. Si a capatat chipul meu care venea amenintator spre mine. Straniu si ciudat sa ma vad pe mine, schimonosita la fata de ura aruncandu-se asupra mea. Si am inceput atunci sa spun Rugaciunea lui Iisus aproape strigand. si atunci parca a stat in loc, dar nu batea in retragere. Am repetat atunci numele lui Iisus si am cerut ajutorul lui Dumnezeu continuand sa ma rog cu Rugaciunea lui Iisus si facandu-mi cruce. Brusc s-a intors cu spatele si a disparut prin fereastra. Ce ma faceam eu fara rugaciune, numele Domnului si cruce? )
Adevarat "goi am venit in asta lume si goi parasim lumea aceasta" ca doar nici avantajele materiale, nici onorurile lumesti nu ne sunt noua haina la suflet. In Filocalie, Sfantul Antonie cel Mare ne invata ca atunci cand parasim aceasta lume, o parasim invesmantati in haina sufletului. Daca nu avem grija in asta viata sa curatam haina sufletului nostru, riscam sa plecam cu ea murdara. Si Sfantul Antonie ne zice: ce ne facem noi cand ajungem in fata Domnului cu haina patata? Cum curatam noi haina sufletului nostru? O curata doar Domnul, si noi stam asa ca stana de piatra si zicem : cred in Tine Doamne si astept mantuirea?
mantuirea se dobandeste lucrand impreuna cu Domnul. El prin harul sau si noi prin faptele noastre bune. Milostenia, blandetea, bunatatea, iubirea, smerenia fata de semeni, rugaciunea, plansul si nevointa. Acestea sunte elementele care curata haina sufletului nostru.
Dupa cum spuneam intr-un post mai sus prin Domnul facem faptele bune. El ne da gandul bun sa faptuim cele bune.

Despre exemplele de credinta si fapte, ar trebui sa luam toata Scriptura ca toata este Cuvantul lui Dumnezeu nu doar Faptele Apostolilor si Epistolele. Si vom vedea ca e plina de indemnul de a crede si de a face fapte bune. Acestea doua se impletesc , se intrepatrund si vin una prin cealalta.
Degeaba ma cerceteaza Harul daca eu nu il mentin prin faptele mele bune. Si apoi cum ma cerceteaza Harul. Nu impartasindu-ma cu Trupul si sangele Domnului? Nu prin tainele sfinte
? E de ajuns sa stau in camera mea si sa spun: cred? Fara sa ies afara sa intind o mana de ajutor catre cel sarman , bolnav si flamand? Fara sa alerg la vasele Domnului? fara spovedanie? fara rugaciune si nevointa? fara infranare spre curatare?

Ajunge. Va cer iertare daca considerati ca aceasta discutie este sub nivelul dvs intelectual desi eu imi amintesc de Sfantul Macarie care spune sa ne consideram mai jos decat oricare dintre fratii nostrii daca vrem sa dobandim smerenie. Eu ma multumesc cu pragul de jos. Sunt simpla, fara o vorba prea elevata, recunosc, si pana de curand eram si iute de fire.
Sunt o pacatoasa, asta sunt.

Nu gresiti cu nimic in ceea ce ati spus doamna.Da,predestinarea exista ca doctrina la noi,cred in ea,consideram ca avem temei biblic pentru asta la fel cum altii cred ca au temei biblic pentru altele,dar asta este o abordare a noastra,nu o impunem.Nu am intalnit un clavinist care sa-mi spuna ca stie cine sunt alesii si nici ca doar calvinistii se vor mantui.Nu cred ca a venit un calvinist la usa unui ortodox de pe acest forum ca sa-i impuna doctrina noastra.M-as mira profund.Evanghelizare calvinista vizeaza alte zone ale lumii.Prin urmare ramin perpelx cand vad mereu si mereu invocata acesta doctrina desi pana acum am scris,nu conteza oricum,ca nu este principala si am mai spus ca trebuie privita in contextul celorlalte doctrine,impreuna cu ele,ca sa isi mentina sensul teologic,fie si asa cum a fost el inteles.Analizata izolat o transforma in ceva in ce nici eu nu as crede.Analizata in context are alte efecte.Nu insist.

As dori sa mai mentionez ca nu imi aduc aminte sa fi sustinut vreodata credinta fara fapte,o credinta oarba,fanatica si fara nici un corespondent real,fara nici un efect al Duhului.S-ar putea ca prin fapte sa intelegem lucruri diferite dar si aici ma intreb cat de diferit intelegem pana la urma.La fel nu sustin si nu voi sustine niciodata acele fapte habotnice,fara suport real al Credintei,prin care omul crede ca il va cumpara pe Cel de Sus prin bani sau alte valori,fara a trai insa credinta la modul real.Acest lucru ar fi complet impotriva invataurii Scripturii.

Motivatia mea pentru care solicit si am solicitat opinii ale Parintilor Bisericii nu a fost determinata de o vanitate intelectuala,ci pentru ca am vazut de sute,de mii de ori,nu exagerez,acest gen de polemica.Stiu si cum se va termina din nefericire.Prost.De aceea tot incerc ridicarea nivelului la acel nivel tocmai ca sa fim feriti de obisnuitele polemici sterile ale noastre.Si am avea toti mai multe de invatat.M-am tot uitat pe acest forum.In fara de cativa entuziasti,nimeni nu discuta concret de Parintii Bisericii.Polemicile in schimb sunt la ordinea zilei.Eu sunt un om al cartilor,nu un spirit polemic.Cad mereu insa in polemici din motive pe care nici eu nu le inteleg suficiet.

Stiti cum ati putea sa ma invatati ceva?Luati-va timp,cercetati si scrieti un articol ,,Invatatura ortodoxa a Parintii Bisericii despre faptele bune".Va dati seama cati oameni,care poate nu stiu exact,ar fi ajutati?Eu am mai spus si insist:ar trebui deschisa o sectiune speciala,pe forum,despre Parintii Bisericii.La ora actuala,in randul credinciosilor,pentru multi,sunt o notiune abstracta,un slogan defensiv si atat.Multi nici nu stiu cine sunt sau ce au scris.Am constat asta personal.Cred ca este ultima data cand spun asta.Este o tendinta generala spre rafuiala si spre moarte studiului.Efectele vor fi dramatice,este una dintre cele mai grave forme de asasinare a cunoasterii si trairii.

Daca ati fi inceput cum ati scris in ultimul post nici macar nu mi-as fi permis sa comentez.Si eu va cer iertare daca am reactionat nepotrivit si va asigur ca stiu unde este scris in Scriptura de fapte,si unde sunt ambele mentionate,si de ce sunt intr-o parte impreuna si in alta nu.Va asigur ca nu exista conflict teologic intre ele,sunt impreuna.Este o analiza fascinanta care s-ar putea face,un drum prin istoria Credintei,a teologiei.Daca am posta zilnic un articol,ca sa surprindem toate nuantele,va spun ca nu am termina pentru mult timp.Desi s-ar putea sa nu ma credeti,apreciez la dvs faptul ca doriti sa va traiti Credinta in care sunteti si va doresc ca Cel de Sus sa va sprijine pana la capat in acest demers.Eu am plecat de la natural theology si cercetarea lui ,,Isus istoric" dar tot spre Dumnezeu incerc sa merg,desi unii se vor indoi de asta.Conceptiile mele calviniste mi-le asum in totalitate.Nu le impun nimanui.Nu sunt interesat de polemici confesionale.De aceea am si incercat,initial,sa deturnez discutia spre ceva mult mai folositor.

Va doresc,in acesta zi sfanta in calendarul ortodox,putere-n Credinta,dragoste pentru aproape si traire in Duh si Adevar.Asa sa va ajute Cel de Sus.

[dobrin7m]

Slavit fie Domnul!

Arhim. Teofan Novoezerski a fost intrebat care sunt doua patimi cu deosebire daunatoare pentru suflet. Acesta a raspuns asa: "toate patimile sunt daunatoare sufletului dar cele mai daunatoare sunt indreptatirea de sine si iubirea pentru certuri. Tocmai de aceea diavolul ne sileste sa ne indreptatim prin contraziceri, ca stie ca daca vom indura si nu ne vom indreptatii, atunci vom fi indreptatiti de Dumnezeu".

Cu toate ca dvs simtiti ca se va termina prost aceasta discutie, inecandu-se intr-o polemica, eu simt altceva.
"in discutii trebuie sa fim foarte precauti: in ce duh si in ce directie urmeaza sa vorbim, in ce moment, ce anume si in ce scop." - 1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca. Asadar depinde de noi sa nu se transforme in polemica.

Pentru ca subiectul acestui thread este "sa ramanem credinciosi pana la capat" am sa incerc sa fiu cat mai succinta in acest post urmand sa deschid un thread separat cu subiectul propus de dvs care este cu adevarat foarte interesant si vast.

Intru-cat mantuirea omului, in lumina ortodoxiei, depinde de credinta si faptele cele bune ale sale , acesta este motivul pentru care am combatut cuvantul pastorului baptist care sustinea mantuirea prin credinta si har nu prin fapte cu atat mai mult cu cat a fost postat de catre o crestina ortodoxa. de ce am amintit de predestinare? nu pentru polemica ci pentru ca sunt absolut convinsa ca predestinarea da, poate fi daca e inteleasa in felul urmator: toti sunt predestinati de Dumnezeu sa se mantuie dar intru-cat Dumnezeu ne-a lasat liberi sa alegem cum traim si in ce duh inseamna ca desi Dumnezeu ne vrea pe toti mantuiti, noi ne pecetluim mantuirea prin credinta si faptele noastre.
Daca e sa fac o analogie , Dumnezeu a creat ingerii pe toti buni, dar prin razvratirea unora acestia au devenit ingeri cazuti.

A fost o vreme in care si pe mine m-a preocupat ideea ca multi fac diverse fapte bune , sperand ca astfel il va cumpara pe Dumnezeu, fara sa aiba credinta sadita in suflet. Dar cu timpul am realizat ca indiferent de ce cred eu sau de ce crede cel in cauza Domnul ne stie pentru ca nu avem si firele parului din cap numarate? Asadar ce folos sa mai adaug o pata hainei sufletului meu? Stie Domnul starea sufletului fiecaruia. Si apoi nimic nu e intamplator. Poate pentru cel ajutat de un astfel de om, asa lucreaza Dumnezeu. Doar stim ca altele sunt judecatile oamenilor si altele judecatile lui Dumnezeu.

Multumesc pentru urare, Pacea Domnului sa fie cu dvs.

[cristiboss56]

" Sa alegem calea cea buna , sa primim credinta cea dreapta , sa tinem predaniile ortodoxe si atunci vom pune inceput bun tamaduirii sufletului nostru ".
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...ui-b1-p132.htm

În prealabil postat de cristiboss56

" Sa alegem calea cea buna , sa primim credinta cea dreapta , sa tinem predaniile ortodoxe si atunci vom pune inceput bun tamaduirii sufletului nostru ".
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...ui-b1-p132.htm

Mi-ai amintit....
Un pasaj care mi-a placut la predica IPS Antonie Plamadeala....
In "Faptelor Apostolilor" atunci cand, dupa ce Petru le-a vorbit multimilor in graiul fiecarei natiuni si i-a convins ca Hristos a inviat, ei i-au pus o singura intrebare: "Ce sa facem?" (F. Ap. 2, 37).

Si evanghelistul Matei, cand lamureste cum va fi Judecata cea din urma, spune ca Judecatorul va pune o singura intrebare sau, chiar de vor fi mai multe, toate vor fi alcatuite cu verbul a face. Ce ati facut cu saracii, ce ati facut cu cei care nu aveau ce manca, cu cei care nu aveau apa sa bea, ce ati facut cu cei care nu aveau cu ce sa se imbrace, ce ati facut cu strainul care v-a batut la usa fiindca nu avea unde sa-si petreaca noaptea, ce ati facut cu cel care a venit sa va ceara un sfat, ce ati facut cu cel care era in nevoie si a venit sa va ceara ajutorul?

Toate intrebarile Judecatii vor fi alcatuite cu verbul a face. De aceea, probabil, cea mai potrivita intrebare care s-ar pune unui om venit de Dincolo, ar fi aceasta: Ce sa fac ca sa mostenesc si viata de aici, sa-mi rezolv si viata de aici, dar sa mostenesc si viata de dincolo? Sa nu ma duc la durere si suspin, ci la bucurie si fericire. Ce sa fac? Ce e de facut?

Aceasta este intrebarea! Shakespeare ne-a lasat celebra dilema: "A fi sau a nu fi: aceasta e intrebarea!", se intreba Hamlet! Are mult si adanc adevar in ea. Dar noi suntem. Si Dumnezeu e "Cel ce este". Intrebarea noastra e cum ne aranjam cu El? Ce avem de facut? Ca de schimbat, nu ne putem schimba. Nu putem sa nu mai fim. Nu putem sa nu fi fost.
mijloacele cu care se poate obtine mantuirea. Acestea sunt trei: credinta, faptele bune si harul lui Dumnezeu. Asadar, trebuie sa credem drept, asa cum ne invata Biserica, in Dumnezeu Creatorul, Proniaiorul si Judecatorul nostru. Trebuie sa credem ca Dumnezeu a facut lumea, ca Dumnezu ne-a facut pe noi, ca Dumnezeu ne poarta de grija, ca Dumnezeu ii da lumii un sens, si ca Dumnezeu ne va cere socotala despre felul cum ne-am trait aceasta viata in lumina poruncilor Lui. Credinta noastra insa, trebuie sa o aratam prin fapte, pentru ca "credinta fara fapte, spune Sfantul Apostol Iacov, este moarta”. Degeaba zici: "Doamne, Doamne!" ,,Nu tot cel ce zice Doamne, Doamne, - adica nu tot cel ce marturiseste credinta in Dumnezeu - mosteneste imparatia Cerurilor, "ci cel ce face voia Mea", adica acela care indeplineste poruncile.

Dar omul singur, numai cu puterile lui, nu poate sa ajunga sus - aceasta vrea sa spuna Mantuitorul. Ceea ce este insa cu neputinta la oameni e cu putinta la Dumnezeu, fiindca la credinta si la faptele noastre bune, se adauga harul, se adauga ajutorul lui Dumnezeu. Cand noi pornim, si Dumnezeu porneste. De aceea spune Sfantul Apostol Pavel ca "suntem impreuna-lucratori cu Dumnezeu" (1 Cor. 3, 9). De fapt porneste Dumnezeu inaintea noastra. Ne deschide El drumul, ne deschide El ochii incotro trebuie sa mergem, si noi trebuie sa mergem pe calea deschisa de El, caci asa spune Sfantul Iacov ca "toata darea cea buna si tot darul cel desavarsit de sus este, pogorand de la Tine, Parintele luminilor" (Iacov 1, 17).

Aceasta vrea sa spuna Iisus atunci zand zice: "Ceea ce e cu neputinta la oameni, e cu putinta la Dumnezeu". Voi singuri nu puteti, dar e de ajuns sa vreti, e de ajuns sa incepeti, e de ajuns sa faceti un pas. Pentru urmatorul va va ajuta Dumnezeu, caci zice: "Eu sunt cu voi in toate zilele vietii voastre" (Matei 28. 20) si "Fara de Mine nu puteti face nimic" (loan 15, 5).

La oameni e cu putinta sa nu cada in mrejele egoismului si ale indiferentei fata de cei in nevoie, ale mandriei si ale duhului stapanirii, cand ii prinde grija strangerii de bogatii. Unii se mai trezesc, si cand se trezesc, ii ajuta Dumnezeu sa foloseasca bogatia pentru altii. Pe altii ii trezeste Dumnezeu. Convorbirea cu tanarul bogat, stapanit de bogatiile lui agonisite cine stie cum, s-a incheiat pentru tanar in tristete. Convorbirea care a urmat, cu apostolii, dupa plecarea tanarului, fiind vorba de bunuri agonisite de ei cinstit, prin munca, si desigur, destul de putine, s-a incheiat in speranta.

Daca poti da si din "neavutul" tau, ca vaduva care a dat cei doi banuti, poate unicii, si care a fost pretuita mai mult decat orice bogat (Marcu 12, 43), atunci e cu atat mai bine! O faci? Cat o faci? La aceasta fiecare poate medita, si asa isi va pune la examen credinta si ucenicia fata de Mantuitorul. Va ramane trist, sau se va bucura intru speranta?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Scotland The Brave

As dori sa mai mentionez ca nu imi aduc aminte sa fi sustinut vreodata credinta fara fapte,o credinta oarba,fanatica si fara nici un corespondent real,fara nici un efect al Duhului.S-ar putea ca prin fapte sa intelegem lucruri diferite dar si aici ma intreb cat de diferit intelegem pana la urma.La fel nu sustin si nu voi sustine niciodata acele fapte habotnice,fara suport real al Credintei,prin care omul crede ca il va cumpara pe Cel de Sus prin bani sau alte valori,fara a trai insa credinta la modul real.Acest lucru ar fi complet impotriva invataurii Scripturii.

Citind cele scrise de tine , mi-a venit in minte un pasaj scris de Parintele Rafael Noica care spunea printre altele ca Dumnezeu ia pe om in serios , orisiunde si oricine ar fi el . Inca un lucru , Dumnezeu il ia pe om de acolo de unde este . Sectele si celelalte confesiuni crestine in Apus nu sunt asa cum se adeveresc de multe ori aici , in Romania . Omul acolo n-a cunoscut altceva , el de multe ori in nestiinta lui , in nevinovatia lui, este ceea ce este , nu este protestant sau catolic printr-o opozitie la Ortodoxie ; cand intalneste Ortodoxia , atunci incepe sa se vada daca trairea lui este nevinovata sau se afla in erezie . Multi vin la Ortodoxie si recunosc in ea adevarul , dar chiar si din cei ce nu gasesc Ortodoxia , multi sunt simpatizanti sinceri , chiar daca altii din intalnirea cu Ortodoxia se arata mai putin simpatizanti . . . Dar chiar si ceilalti , care macar potential sunt ortodocsi , inainte de orice sunt oameni , si ca oameni trebuie sa-i luam si noi in serios cu atentie , dar in masura in care si ei ne ingaduie , ca intalnirea noastra sa fie in adevar si , prin rugaciunea noastra , in duh .

Ai tu inima buna Cristi,intr-o lume nebuna si rea,ca sa spui ceva asa de frumos despre mine,unul cu multe pacate.Si grele.Tu insa din prisosul inimii vorbesti si ai adus un strop de caldura rasaritean.Cel mai dureros lucru este cand oamenii se ranesc unii pe altii si cand dragostea lor moare.Devenim umbre,nu mai exista atunci nici viata si nici lumina in noi.Cel mai rau este sa simti cum moare dragostea-n tine.Mori si tu odata cu ea chiar daca,in mod inutil,mai respiri.Apostolul Pavel a stiut de ce a spus ca dragostea este mai mare decat orice.Creatia si Jertfa au fost facute ambele din dragostea Lui.Daca esti copil a Luminii si omori dragostea-n tine atunci ,,daca lumina care este in tine este intuneric, cat de mare trebuie sa fie intunericul acesta!"

Eu iti doresc cu drag si inima deschisa ca atat tu cat si toti cei dragi tie,la final, sa puteti spune precum a spus Apostolul Pavel: ,,M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da in "ziua aceea" Domnul, Judecatorul cel drept. Si nu numai mie, ci si tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui".
Pe mine mereu m-a impresionat profund Intaia epistola a Apostolului Ioan.Mereu le spune credinciosilor de atunci ,,Copilasilor",ca un tata batrin,sau un bunic,catre copii Credintei.Noi avem,la fel cum au si restul crestinilor,un model de a ne ruga zilnic,de trei ori pe zi.Eu insa,cand am un moment mai greu,sau trec prin clipe dificile,ma izolez cumva de tot,imi iau Biblia mea si citesc acesta epistola fara graba.

De fiecare data m-a facut sa ma ridic.Este atata bucurie,speranta,dragoste si Credinta-n ea.Nici macar nu mai sta Apostolul sa faca o introducere,trece direct la subiect si apoi spune motivul ,,Si va scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastra sa fie deplina."

Intrucat nu stiu,nu am stiut niciodata,ce sa spun in acest gen de momente,cuvintele sunt sarace,eu iti transmit din inima tot ce este scris acolo.Dumnezeu sa te apere om bun,suflet mare si nadejde vie.

[cristiboss56]

Maine in toate Bisericile Ortodoxe se va aduce Slava lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a daruit in anul care a trecut si il roaga sa binecuvanteze anul care sta sa inceapa .
Dumnezeu este Creatorul timpului si al lumii , Care binecuvanteaza cununa anului bunatatii Sale . Orice an , orice timp este darul lui Dumnezeu pentru noi . Atat sfarsitul anului bisericesc cat si inceputul lui stau sub ocrotirea Maicii Domnului :
" A toata faptura , Ziditorule , Cel ce vremile si anii ai pus intru puterea Ta , binecuvanteaza cununa anului bunatatii Tale , Doamne , pazind in pace poporul si tara aceasta , pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu , si ne Mantuieste pe noi . Amin !"