Lupta grea

Imi cer iertare daca am fost un pic cam exigent in sfatul meu despre Sf. Impartasanie. Sincer nu stiam nimic despre starea de boala. Acum lucrurile se schimba, din punctul nostru de vedere.
Foarte rar avem ocazia sa facem un bine celui care are mare nevoie. Cu atat mai mult cu cat el nu ne-o cere. In situatia lui poate fi oricare dintre noi, in orice clipa. Este nevoie si TREBUIE sa o facem cu atat mai mult acum cand inca suntem in post. Oricum, imi inchipui ca marea majoritate dintre cei care citesc (nu neaparat si scriu) se roaga in fiecare seara, iar cei din "grupul de odinioara", poate au ramas cu pravila pentru post oarecum neschimbata. Va rog deci pe toti, din tot sufletul, sa ne amintim la sfarsitul rugaciunilor noastre de bietul nostru coleg, care trece prin momente mai putin placute. Toti sfintii ne invata asta, cat despre Mantuitorul Hristos, nu e cazul sa mai vorbim. Acum avem ocazia. Daca n-o facem noi, atunci cine? Daca nu acum, cand are omu' nevoie, atunci cand? Un gand bun, chiar si din partea celor ce nu se roaga, oricum conteaza, dar cu atat mai mult din partea celor obisnuiti cu rugaciunea.
Ar mai fi nevoie de numele de botez, desi cred ca Dumnezeu stie exact pentru cine ne rugam. Totusi... bine-ar fi, dac-ar fi!...

La randul tau, dragul nostru coleg, daca-ti sta in putere, straduieste-te sa te rogi din adancul sufletului, cu smerenie si sa te caiesti sincer pentru pacatele trecutului tau, chiar daca tu crezi ca nu-s prea multe si in orice caz, nu nespovedite... Tu ar trebui sa stii cel mai bine anumite aspecte ale vietii tale. Si chiar daca nu le stii acum, cu siguranta Dumnezeu te va lumina intr-o zi si vei intelege mai bine. Oricum, oricare dintre noi, avem un milion de motive sa ne tocim genunchii si sa plangem pentru viata noastra irosita, cand scopul nostru aici a fost si este cu totul altul. Deci, nici tu nu faci exceptie!

Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa-ti aduca linistea de care ai atata nevoie!