Despre viclenia sectantilor

[Adriana3]

"Şi a venit de cealaltă parte a mării în ţinutul Gadarenilor. .Iar după ce a ieşit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat,.Care îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri, .Pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi lanţuri, el rupea lanţurile, şi obezile le sfărâma, şi nimeni nu putea să-l potolească; Şi neîncetat noaptea şi ziua era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre. Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi s-a închinat Lui. Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti. Căci îi zicea: Ieşi duh necurat din omul acesta. .Şi l-a întrebat: Care îţi este numele? Şi I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulţi. Şi Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel ţinut. 11.Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păştea. .Şi L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei. Şi El le-a dat voie. Atunci, ieşind, duhurile necurate au intrat în porci şi turma s-a aruncat de pe ţărmul înalt, în mare. Şi erau ca la două mii şi s-au înecat în mare.

Cine marturiseste ca Iisus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramane intru el si el in Dumnezeu.

Iata ca duhul necurat L-a "marturisit" pe Iisus ca Fiul al lui Dumnezeu. Asta inseamna ca Dumnezeu a ramas in el si el in Dumnezeu? Sau inseamna ca minte Biblia? Sau inseamna doar ca unii se ratacesc rau de tot cu Biblia in maini pentru simplul fapt ca nu stiu ce inseamna cuvantul "a marturisi"? Nu stiu ce inseamna cuvintele "prooroci mincinosi" si asa mai departe?

A-L marturisi pe Hristos nu inseamna a face raul in viata noastra si a zice din buze "Iisuse Fiule al lui Dumnezeu" atunci cand Dumnezeu ne strange cu usa, pentru a ne intoarce la cele rele imediat dupa aceea, acestia dimpotriva, sunt proorocii mincinosi care il au toata ziua pe buze pe Iisus si fac si minuni mari in numele Lui, dar prin fapte arata ca de fapt slujesc diavolului. A-L marturisi pe Iisus inseamna a spune in cuvinte Iisus este Fiul lui Dumnezeu dar mai ales a lucra in fapte poruncile Lui. De aceea nu numai toti crestinii (si crestin este doar cel care il urmeaza pe Hristos in fapte, crestin=discipol al lui Cristos), deci nu numai toti crestinii il marturisesc pe Hristos, dar si toti cei care inca nu cunosc numele lui Iisus insa din firea lor fac poruncile lui Iisus.

Deci exista doua categorii de oameni si duhuri:
- unii care il marturisesc pe Domnul Hristos in vorba si fapta - toti acestia sunt de la Dumnezeu asa cum zice Ap. Ioan care nu minte
- si unii care il neaga pe Hristos fie in vorbe spunand ca Iisus nu ar fi Fiul lui Dumnezeu, fie in fapte facand faptele satanei in loc sa faca faptele Domnului. Toti acestia sunt antihristii.

" Si intru aceasta stim ca L-am cunoscut, daca pazim poruncile Lui . Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le pazeste, mincinos este si intru el adevarul nu se afla. "

Ca atare trebuie stiut bine care sunt faptele cerute de Domnul si acelea trebuie facute. Deci sa vedem, ce ne porunceste Domnul sa facem?

"Şi când ieşea El în drum, alergând la El unul şi îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? [b] Iisus i-a răspuns [b/]: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu. .Ştii poruncile: Să nu ucizi , să nu săvârşeşti adulter , să nu furi , să nu mărturiseşti strâmb , să nu înşeli pe nimeni , cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el I-a zis: Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele"

De aici unii au tras concluzia ca toate nu se refera la toate poruncile decalogului ci doar la cele enumerate. Tipic interpretarilor scoase din context, interpretarilor "verset dupa verset" in loc sa interpreteze Cuvantul si Opera Domnului in integralitatea ei. Deci sa vedem mai departe, ce lipseste din enumerarea de mai sus? Lipseste porunca iubirii de Dumnezeu, primele porunci ale Decalogului. Sa insemne asta ca Domnul ne-a cerut sa renuntam la iubirea de Dumnezeu, si tot ce avem acum de facut este sa respectam insiruirea de mai sus si gata, ne-am achitat de treaba? Nici poveste, caci iata ce zice Domnul:

"Unul dintre ei, invatator de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a intrebat: Invatatorule, care porunca este mai mare in Lege? El i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si proorocii..

Pai se contrazice Domnul? La unul i-a dat o insiruire de 6 porunci si la altul doar doua, si nici macar doua din cele 6 ci cu totul altceva? Nicidecum, numai cei care interpreteaza litera Cuvantului si nu Duhul Cuvantului pot interpreta asa. Ci Domnul arata ca singura Lege data noua de Dumnezeu este exact Decalogul care contine in prima parte poruncile de iubire fata de Dumnezeu si in a doua parte poruncile de iubire fata de aproapele. Iar aceasta a doua parte incepe exact cu cinstirea parintilor, care fac legatura intre Dumnezeu si noi. Aceasta Lege data noua a implinit-o si Domnul la sange, insa nu la litera legii asa cum faceau evreii, ci in duhul legii asa cum cere Dumnezeu Tatal, pentru ca Dumnezeu Tatal este un Duh de iubire, ca atare doar cine indeplineste Legea in acest Duh de iubire ramane in El si El ramane in om. Domnul nu a venit sa strice Legea decalogului scrisa de Dumnezeu pe piatra ci dimpotriva, este TOATA legea data noua si pe care El a implinit-o la sange tocmai pentru a ne arata si noua cum anume trebuie facut pentru a o implini. De aceea noi suntem discipoli. Ca atare, crestini cu Duh de Adevar sunt doar cei care il marturisesc pe Hristos, asta insemnand cei care prin fapte il imita pe Hristos. Si ca atare orice Duh care il marturiseste astfel pe Hristos este de la Dumnezeu, cine insa il tagaduieste este de la cel rau, este antihristul. Si multi antihristi s-au aratat inca de pe vremea apostolilor, negandu-L pe Domnul sau schimband Legea lasata de El, adica Legea iubirii cuprinsa in Decalogul lasat oamenilor pe lespezi de piatra tocmai pentru a nu mai intelege gresit cuvantul lui Dumnezeu adresat lor. Iar cine modifica chiar si o iota din aceasta Lege si invata si pe altii sa faca asa, mic va fi numit in Imparatia Cerurilor, cine insa o respecta pe toata si asa invata si pe altii sa faca, mare se va numi in Imparatia Cerurilor.

[Adriana3]

"[b] Botezul lui Ioan din cer a fost , sau de la oameni ? Răspundeţi-Mi! Si ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: Din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-aţi crezut în el? Iar de vom zice: De la oameni - se temeau de mulţime, căci toţi îl socoteau că Ioan era într-adevăr prooroc."

"In zilele acelea, a venit Ioan Botezatorul si propovaduia in pustia Iudeii,
Spunand: Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor.
El este acela despre care a zis proorocul Isaia: “Glasul celui ce striga in pustie: Pregatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui” .
Iar Ioan avea imbracamintea lui din par de camila, si cingatoare de piele imprejurul mijlocului, iar hrana era lacuste si miere salbatica.
Atunci a iesit la el Ierusalimul si toata Iudeea si toata imprejurimea Iordanului.
Si erau botezati de catre el in raul Iordan, marturisindu-si pacatele ."

Cu siguranta isi marturiseau pacatele proprii si nicidecum pacatul lui Adam si al Evei. Iar Botezul pocaintei pregatea Calea Domnului pentru iertarea acestor pacate. Pentru ca Ioan zice apoi:

"Eu unul va botez cu apa spre pocainta , dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine ; Lui nu sunt vrednic sa-I duc incaltamintea; Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc .

Ca atare este foarte limpede, Botezul cu apa este doar cel al pocaintei, al lacrimilor. Dar pocainta noastra, lacrimile noastre, nu pot sterge pacatele noastre, ci cel care le sterge este focul Duhului Sfant primit prin Botezul Domnului. Cu siguranta oamenii nu se pocaiau pentru pacatele stramosilor ci doar pentru pacatele lor personale. Si aceste pacate urmau sa fie curatate in mod concret prin sangele Domnului. Nu putea veni Duhul Sfant sa le curete pana Domnul nu le platea cu sangele Sau, de aceea Botezul cu Duh Sfant al primilor crestini s-a facut abia la Cincizecime:

"Daca zicem ca avem impartasire cu El si umblam in intuneric, mintim si nu savarsim adevarul. Iar daca umblam intru lumina, precum El este in lumina, atunci avem impartasire unul cu altul si sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat. "

Dumnezeu este mult iubitor dar este si drept , ca atare iubirea cerea sa ne ierte pacatele, dreptatea insa cerea ca pacatele sa fie platite. De aceea nu a putut sa ne ierte pur si simplu pacatele prin Duhul Sfant, ci a trebuit ca cineva sa plateasca. Din iubire pentru noi, ne-a scutit pe noi de plata, ca si asa nu puteam plati, ca atare a venit Fiul Sau sa plateasca in locul nostru prin sangele Sau. Prin acest sange a platit pacatele nu numai ai celor care fusesera inaintea lor, dar si ai celor care urmau dupa El, a platit pacatele omenirii intregi:

"Copiii mei, acestea vi le scriu, ca sa nu pacatuiti, si daca va pacatui cineva, avem mijlocitor catre Tatal, pe Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre, dar nu numai pentru pacatele noastre, ci si pentru ale lumii intregi.

Ca atare, singurul lucru pe care il avem noi de facut este sa acceptam aceasta plata si sa ne intoarcem fata catre Dumnezeu renuntand la rele, sau sa refuzam aceasta plata continuand sa lucram cele ale mamonei. Cei care decid sa-si intoarca fata spre Dumnezeu, prin Duhul Sfant li se curata pacatele deja platite de sangele Domnului, este Botezul Domnului care nu este niciodata disociat in sufletul omunului de botezul lacrimilor pocaintei, adica botezul cu apa al Sf. Ioan Botezatorul, cei care insa nu vor sa isi intoarca fata la Dumnezeu, nu vor sa accepte plata Domnului pentru pacatele lor, raman cu povara propriilor pacate si continua sa faca raul. De aceea apostolilor nu li s-a spus decat sa duca aceasta Buna veste oamenilor iar pe cei care vor crede, sa ii Boteze in numele Sfintei Treimi. Tocmai pentru ca Duhul Sfant se revarsase peste omenire, asa ca cei care au acceptat acest Duh, l-au marturisit imediat pe Hristos in faptele lor iar cand vestea cu numle Lui a ajuns la urechile lor L-au recunoscut de indata ca Fiu al lui Dumnezeu si s-au botezat. La ceilalti nici un folos sa se insiste tocmai pentru ca au refuzat Duhul Sfant cu mult inainte ca vestea cea buna sa ajunga la urechile lor.

Ca atare, marturisirea si iertarea pacatelor cu care au fost trimisi apostolii in lume nu era altceva decat Botezul pocaintei si a iertarii pacatelor in numele Sfintei Treimi. Pentru ca apoi ei erau convinsi ca cei care renasc astfel in Dumnezeu, nu mai pacatuiesc:

Oricine este nascut din Dumnezeu nu savarseste pacat, pentru ca samanta lui Dumnezeu ramane in acesta; si nu poate sa pacatuiasca, fiindca este nascut din Dumnezeu.

Dupa care imediat spune ce inseamna a fi nascut din Dumnezeu, ce inseamna a fi Fiu al lui Dumnzeu:

Prin aceasta cunoastem pe fiii lui Dumnezeu si pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu , nici cel ce nu iubeste pe fratele sau.
Pentru ca aceasta este vestea pe care ati auzit-o de la inceput, ca sa ne iubim unul pe altul,"

Deci se cere dreptate si iubire . Sunt unii insa care cred ca frate este doar cel de o convingere cu el, sau de un neam cu el, asa cum era in trecut, insa Domnul arata atat prin pilde (vezi Samariteanul milostiv) cat si direct prin cuvinte, ca de fapt iubirea fratelui nu mai este doar cea fata de cei din acelasi neam, credinta etc, ci dimpotriva, este iubirea fata de toti oamenii, este iubirea aproapelui, iar aproapele este inclusiv vrajmasul, toti acestia fiind acum frati de sange, tocmai pentru ca, fiind toti iubiti de Dumnezeu Tatal, pentru toti si-a varsat Fiul Sau sangele iar prin acest sange varsat pentru intreaga omenire am devenit cu totii frati. Oamenii credeau ca unii sunt buni iar altii rai, insa Domnul arata ca bun este doar Dumnezeu, deci oamenii sunt cu totii rai, mai mult sau mai putin bine-nteles. Dar la toti li s-a iertat o datorie foarte mare, asa ca datori sunt si ei sa ierte celorlalti datorii cu mult mai mici, asa cum o arata o alta parabola. Ca atare iubirea fratelui-de-sange (sangele fiind al lui Hristos de pe cruce) ca pe noi insine este desavarsirea ceruta de Domnul, iubirea mergand pana la a-ti da viata pentru cel iubit. Pentru ca este scris ca nu este iubire mai mare decat a da viata pentru cel iubit iar cel iubit sunt acum toti oamenii, inclusiv vrajmasii :

"Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,
Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.
Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea ? Au nu fac si vamesii acelasi lucru? Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si neamurile acelasi lucru? Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este. "

Ca atare "acesta este sangele Meu care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor este intreg Sangele Domnului varsat pentru omenirea intreaga. Faptul ca doar unii il beau nu ii face frati doar intre ei, asa cum cred unii, ci ii infrateste cu omenirea intreaga pentru care acel sange a fost varsat si tocmai ca cei care il beau sunt chemati mai mult ca oricare altul sa isi dea la randului lui sangele pentru toti ceilalti asa cum a facut Hristos. Sangele Euharistic este un dar mare facut crestinilor dar si o raspundere mare in fata lui Dumnezeu pentru ca sunt chemati sa il imite intru toate pe Domnul in viata lor. Ca atare, sangele Domnului varsat pentru intreaga omenire ce curge in venele crestinilor Impartasiti, ii infrateste mai mult decat pe oricine altul cu intreaga umanitate. Iubirea la care sunt chemati astfel, nu este datul din gura "multa iubire" ci iubirea se demonstreaza in fapte, altfel cel ce da din gura nu este decat un mincinos, adica un anticrist.

"Fiii mei, sa nu iubim cu vorba, numai din gura , ci cu fapta si cu adevarul . In aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar si in fata lui Dumnezeu vom afla odihna inimii noastre."

Deci marturisirea inseamna cuvinte + fapte , una fara alta fiind minciuna. De aceea pomul dupa roade se cunoaste. Cine zice "multa iubire" dar prin celelalte cuvinte si fapte isi bate joc de celalalt si isi rade de el, il umileste etc., se afla in minciuna. "Nu ucide" nu se refera doar la a lua viata cuiva, ci si la orice act lipsit de iubire si plin de dispret la adresa lui, orice lipsa de respect pentru chipul lui Dumnezeu sadit in El, indiferent cat de prafuit este acest chip. Celui caruia i s-a iertat o datorie atat de mare de catre Dumnezeu are obligatia morala sa ierte si el datorii mult mai mici celorlalti, cu atat mai mult cu cat nu el l-a creat pe celalalt, nu el l-a crescut, nu el ii sta aproape cand este trist si amarat, cand cauta si asa mai departe. Ci doar Dumnezeu este prezent mereu si mereu langa fiecare in parte.

În prealabil postat de Adriana3

Botezul lui Ioan din cer a fost , sau de la oameni ? Răspundeţi-Mi! 31.Şi ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: Din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-aţi crezut în el? 32.Iar de vom zice: De la oameni - se temeau de mulţime, căci toţi îl socoteau că Ioan era într-adevăr prooroc.


In zilele acelea, a venit Ioan Botezatorul si propovaduia in pustia Iudeii,
Spunand: Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor.
El este acela despre care a zis proorocul Isaia: “Glasul celui ce striga in pustie: Pregatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui” .
Iar Ioan avea imbracamintea lui din par de camila, si cingatoare de piele imprejurul mijlocului, iar hrana era lacuste si miere salbatica.
Atunci a iesit la el Ierusalimul si toata Iudeea si toata imprejurimea Iordanului.
Si erau botezati de catre el in raul Iordan, * marturisindu-si pacatele .

Cu siguranta isi marturiseau pacatele proprii si nicidecum pacatul lui Adam si Eva. Iar Botezul pocaintei pregatea Calea Domnului pentru iertarea acestor pacate. Pentru ca Ioan zice apoi:

"Eu unul va botez cu apa spre pocainta , dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine ; Lui nu sunt vrednic sa-I duc incaltamintea; Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc .

Ca atare este foarte limpede, Botezul cu apa este doar cel al pocaintei, al lacrimilor. Dar pocainta noastra, lacrimile noastre, nu pot sterge pacatele noastre, ci cel care le sterge este focul Duhului Sfant primit prin Botezul Domnului. Cu siguranta oamenii nu se pocaiau pentru pacatele stramosilor ci doar pentru pacatele lor personale. Si aceste pacate urmau sa fie curatate in mod concret prin sangele Domnului. Nu putea veni Duhul Sfant sa le curete pana Domnul nu le platea cu sangele Sau, de aceea Botezul cu Duh Sfant al primilor crestini s-a facut abia la Cincizecime:

"Daca zicem ca avem impartasire cu El si umblam in intuneric, mintim si nu savarsim adevarul. Iar daca umblam intru lumina, precum El este in lumina, atunci avem impartasire unul cu altul si sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat. "

Dumnezeu este mult iubitor dar este si drept , ca atare iubirea cerea sa ne ierte pacatele, dreptatea insa cerea ca pacatele sa fie platite. De aceea nu a putut sa ne ierte pur si simplu pacatele prin Duhul Sfant, ci a trebuit ca cineva sa plateasca. Din iubire pentru noi, ne-a scutit pe noi de plata, ca si asa nu puteam plati, ca atare a venit Fiul Sau sa plateasca in locul nostru prin sangele Sau. Prin acest sange a platit pacatele nu numai ai celor care fusesera inaintea lor, dar si ai celor care urmau dupa El, a platit pacatele omenirii intregi:

"Copiii mei, acestea vi le scriu, ca sa nu pacatuiti, si daca va pacatui cineva, avem mijlocitor catre Tatal, pe Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre, dar nu numai pentru pacatele noastre, ci si pentru ale lumii intregi.

Ca atare, singurul lucru pe care il avem noi de facut este sa acceptam aceasta plata si sa ne intoarcem fata catre Dumnezeu renuntand la rele, sau sa refuzam aceasta plata continuand sa lucram cele ale mamonei. Cei care decid sa-si intoarca fata spre Dumnezeu, prin Duhul Sfant li se curata pacatele deja platite de sangele Domnului, este Botezul Domnului care nu este niciodata disociat in sufletul omunului de botezul lacrimilor pocaintei, adica botezul cu apa al Sf. Ioan Botezatorul, cei care insa nu vor sa isi intoarca fata la Dumnezeu, nu vor sa accepte plata Domnului pentru pacatele lor, raman cu povara propriilor pacate si continua sa faca raul. De aceea apostolilor nu li s-a spus decat sa duca aceasta Buna veste oamenilor iar pe cei care vor crede, sa ii Boteze in numele Sfintei Treimi. Tocmai pentru ca Duhul Sfant se revarsase peste omenire, asa ca cei care au acceptat acest Duh, l-au marturisit imediat pe Hristos in faptele lor iar cand vestea cu numle Lui a ajuns la urechile lor L-au recunoscut de indata ca Fiu al lui Dumnezeu si s-au botezat. La ceilalti nici un folos sa se insiste tocmai pentru ca au refuzat Duhul Sfant cu mult inainte ca vestea cea buna sa ajunga la urechile lor.

Ca atare, marturisirea si iertarea pacatelor cu care au fost trimisi apostolii in lume nu era altceva decat Botezul pocaintei si a iertarii pacatelor in numele Sfintei Treimi. Pentru ca apoi ei erau convinsi ca cei care renasc astfel in Dumnezeu, nu mai pacatuiesc:

Oricine este nascut din Dumnezeu nu savarseste pacat, pentru ca samanta lui Dumnezeu ramane in acesta; si nu poate sa pacatuiasca, fiindca este nascut din Dumnezeu.

Dupa care imediat spune ce inseamna a fi nascut din Dumnezeu, ce inseamna a fi Fiu al lui Dumnzeu:

Prin aceasta cunoastem pe fiii lui Dumnezeu si pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu , nici cel ce nu iubeste pe fratele sau.
Pentru ca aceasta este vestea pe care ati auzit-o de la inceput, ca sa ne iubim unul pe altul,"

Deci se cere dreptate si iubire. Sunt unii insa care cred ca frate este doar cel de o convingere cu el, sau de un neam cu el, asa cum era in trecut,*insa Domnul arata atat prin pilde (vezi Samariteanul milostiv) cat si direct prin cuvinte, ca de fapt iubirea fratelui nu mai este doar cea fata de cei din acelasi neam, credinta etc, ci dimpotriva, este iubirea fata de toti oamenii, este iubirea aproapelui, iar aproapele este inclusiv*vrajmasul, toti acestia fiind acum frati de sange, tocmai pentru ca, fiind*toti*iubiti de Dumnezeu Tatal, pentru toti si-a varsat Fiul Sau sangele iar prin acest sange varsat pentru intreaga omenire am devenit cu totii frati. Oamenii credeau ca unii sunt buni iar altii rai, insa bun este doar Dumnezeu, oamenii sunt cu totii rai. La toti li s-a iertat o datorie foarte*mare, asa ca datori sunt si ei sa ierte celorlalti datorii cu*mult*mai*mici, asa cum o arata o alta parabola.*Ca atare**iubirea fratelui de sange ca pe noi insine este desavarsirea ceruta de Domnul, iubirea*mergand pana la a-ti da viata pentru cel iubit. Pentru ca este scris ca nu este iubire mai mare decat a da viata pentru cel iubit iar cel iubit sunt acum toti oamenii, inclusiv vrajmasii :

"Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,
Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.
Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea ? Au nu fac si vamesii acelasi lucru? Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si neamurile acelasi lucru? Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este. "


Iar iubirea nu este datul din gura "multa iubire" ci iubirea se demonstreaza in fapte, altfel cel ce da din gura nu este decat un mincinos, adica un anticrist.

"Fiii mei, sa nu iubim cu vorba, numai din gura , ci cu fapta si cu adevarul . In aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar si in fata lui Dumnezeu vom afla odihna inimii noastre."

Deci marturisirea inseamna cuvinte + fapte , una fara alta fiind*minciuna. De aceea pomul dupa roade se cunoaste. Cine zice "multa iubire" dar prin celelalte cuvinte si fapte isi bate joc de celalalt si isi rade de el, il umileste etc., se afla in minciuna. "Nu ucide" nu se refera doar la a lua viata cuiva, ci si la orice act lipsit de iubire la adresa lui.

[b]4.Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. 5.Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.

multa iubire

[Adriana3]

Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Si ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.

Asa este, pocainta este spre iertarea pacatelor. Deci sunt doua etape: pocainta facuta spre a fi iertate pacatele si apoi iertarea propriu-zisa. Ioan facea prima parte, Botezul pocaintei, pocainta care era in vederea iertarii pacatelor. Iar etapa a doua, iertarea propriu-zisa urma sa o faca cel ce venea dupa el si care era mai mare decat el, adica Domnul Iisus, care boteza cu Duh Sfant si cu foc. Focul este cel ce mistuie pacatele. Insa Duhul Sfant nu putea fi trimis sa mistuie prin foc pacatele decat dupa ca aceste pacate erau platite de catre cineva pentru ca dreptatea lui Dumnezeu trebuia implinita. Animalele sacrificate de evrei in acest scop nu au avut puterea sa plateasca pacatele ca atare a fost nevoie de Jertfa de sange a Domnului. De ce sacrificiul animal nu a avut putere ci doar cel uman consfintit de buna-voie? Pentru ca singurul sacrificiu care are aceasta putere este sacrificiul pe Altarul iubirii din cauza ca nedreptatile care trebuiau platite erau nelegiuiri impotriva iubirii. Si cum doar Dumnezeu este bun, nu s-a gasit nici un om capabil de o asemenea iubire, asa ca a fost necesar sa vina in persoana Fiul lui Dumnezeu sa plateasca pentru noi. Si dupa ce a platit, Focul curatitor al Duhului Sfant trimis de Domul la Cincizecime a putut sa se reverse peste oameni. Dar nu peste oricare, ci doar peste cei care aveau deja lacrimile pocaintei, adica botezul pocaintei spre iertarea pacatelor cerut de Sf. Ioan Botezatorul. Atunci au primit Botezul cu Foc si Duh Sfant fii si fiice, slujitori si slujitoare. Consecinta a fost marturisirea Domnului in cuvinte si fapte.

Asa cum scrie despre Sf. Ioan Botezatorul ca il vestea pe Mesia dar nu era el Mesia, tot asa sfantul anunta iertarea pacatelor dar nu el dadea iertarea acestor pacate, ci Unul mai mare care venea dupa el, adica Mesia pe care il vestea.

În prealabil postat de Adriana3

Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Si ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.

Asa este, pocainta este spre iertarea pacatelor. Deci sunt doua etape: pocainta facuta spre a fi iertate pacatele si apoi iertarea propriu-zisa. Ioan facea prima parte, Botezul pocaintei, pocainta care era in vederea iertarii pacatelor. Iar etapa a doua, iertarea propriu-zisa urma sa o faca cel ce venea dupa el si care era mai mare decat el, adica Domnul Iisus, care boteza cu Duh Sfant si cu foc. Focul este cel ce mistuie pacatele. Insa Duhul Sfant nu putea fi trimis sa mistuie prin foc pacatele decat dupa ca aceste pacate erau platite de catre cineva pentru ca dreptatea lui Dumnezeu trebuia implinita. Animalele sacrificate de evrei in acest scop nu au avut puterea sa plateasca pacatele ca atare a fost nevoie de Jertfa de sange a Domnului. De ce sacrificiul animal nu a avut putere ci doar cel uman consfintit de buna-voie? Pentru ca singurul sacrificiu care are aceasta putere este sacrificiul pe Altarul iubirii din cauza ca nedreptatile care trebuiau platite erau nelegiuiri impotriva iubirii. Si cum doar Dumnezeu este bun, nu s-a gasit nici un om capabil de o asemenea iubire, asa ca a fost necesar sa vina in persoana Fiul lui Dumnezeu sa plateasca pentru noi. Si dupa ce a platit, Focul curatitor al Duhului Sfant a putut sa se reverse peste oameni. Dar nu oricare, ci doar peste cei care aveau deja lacrimile pocaintei, adica botezul pocaintei spre iertarea pacatelor cerut de Sf. Ioan Botezatorul.

.

9.Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s-a botezat în Iordan, de către Ioan. 10.Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El.

multa iubire

[Adriana3]

Un Tata avea doi fii.

Deci Dumnezeu Tatal avea doi fii, fiii nefiind in acest context, Domnul Iisus (Fiul lui Dumnezeu) si inca un fiu necunoscut noua, ci cei doi fii erau doi oameni care aveau calitatea de fii ai lui Dumnezeu, deci erau nascuti din Dumnezeu, aveau Botezul cu Duh Sfant prin care il cunoasteau pe Tata. Stiau cine este Tatal, stiau ca le este Tatal, stiau ce trebuiau sa faca in calitate de Fii ai Tatalui si mai stiau ca aceasta calitate le dadea dreptul la mostenirea a tot ceea ce avea Tatal . Si ce se intampla? Conform cuvintelor Sf. Ioan, acesti Fii trebuiau sa fie in Dumnezeu si Dumnezeu in ei si ca atare sa nu mai greseasca. Si asa a si fost pana intr-o buna zi cand unul din fii s-a hotarat ca nu mai vrea sa ramana in Tatal asa ca isi cere partea de mostenire ca sa plece din casa Tatalui. Ce face Tatal in fata acestei situatii? Il mustra? Nu!! Ii spune ca cere tampenii si ca-i un prost? Nu!! Pune mana pe nuia sa ii dea doua? Nu!!! Nimic din toate acestea pe care un tata uman le-ar fi facut! Intr-un mod cu totul neasteptat, Tatal Ceresc se executa, respecta decizia Fiului de a pleca, ba inca ii mai si da partea lui de mostenire !! si flacaul nostru pleaca. Ce inseamna a pleca de la Tatal? Pai nimic altceva decat a incalca poruncile date omului de Dumnezeu , ca atare il vedem pe flacaul nostru consumandu-si viata in placeri si desfrau pana ajunge la capatul sacului, la fundulnsufletului sau dandu-si seama ca de fapt, departe de Tatal ii este atat de rau. Si ce face in continuare? Se caieste de faptele sale si se intoarce in chip de sluga la Tatal ca sa-i spuna ca a gresit . Cui ii spune ca a gresit? Cumva Fratelui cel bun care ramasese acasa facand voia Tatalui? Nicidecum, ci ii spune Tatalui. Si ce facea Tatal? Era suparat foc si de la plecarea fiului rumega in sinea lui niste cuvinte de genul: "Ei lasa ca o sa dea el de greu si o sa vezi cum se intoarce cu coada intre picioare si sa vezi ce-i dau vreo doua!" ? Asta facea Tatal? Nici poveste! Ci Tatal il astepta cu o iubire infinita sa se intoarca . Si ce a facut cand s-a intors? I-a tinut o lectie strasnica de morala sau a facut ceea ce scrie in VT, inima smerita Dumnezeu nu o urgiseste? Ca atare i-a aratat mare cinste fiului Sau, i-a redat haina cea dintai, adica haina alba a Botezului, intr-un cuvant, i-a sters greseala si l-a repus in drepturile de Fiu al Sau. Si ce s-a intamplat cu fratele cel "bun"? Ei iata ca bun era numai Dumnezeu pentru ca fratele s-a amarat pentru o cinste atat de mare aratata fratelui "cel rau", cinste mult mai mare decat cea primita de el vreodata. El nu a inteles ca Tatal ii iubea pe amandoi la fel, dar fratele "cel rau" suferise mult departe de Tatal si aceasta suferinta o alina Tatal prin toata acea cinste aratata lui. Tatal Ceresc este un Tata iubitor si mangaietor care nu are nimic de a face cu tatii pamantesti si imaginea construita astfel de oameni despre Tatal Ceresc. El nu mai judeca pe nimeni ci Judecata Sa a dat-o Fiului Iisus dupa cum scrie in Evanghelie, iar judecata Fiului spune ca nici El nu a venit sa Judece lumea ci sa o mantuiasca. Si mai zice ca, chiar si de o judeca, judecata Lui este dreapta. Tocmai pentru ca este aceeasi judecata a iubirii invatata de la Tatal.

Asa procedeaza Dumnezeu si aceasta este adevarata Taina a caintei si spovedaniei.

[Adriana3]

Intr-adevar, porunca este sa nu inseli pe nimeni. Ca atare iubirea de Dumnezeu si de aproapele nu trebuie ciuntita, ci TOATA LEGEA SI PROOROCII trebuie lasata asa cum a fost data si implinita de Dumnezeu, caci cine inseala si schimba chiar si numai o iota si invata si pe altii sa faca astfel, mic se va numi in Imparatia Cerurilor.

[Adriana3]

Int-adevar, Domnul Iisus s-a botezat in apa de catre Ioan iar Duhul Sfant a dat marturie despre El, in acel moment, ca Iisus era Hristosul. Doar Martorii lui Iehova interpreteaza momentul ca un Botez al Domnului cu Duh Sfant din cauza ca ei nu il considera pe Iisus Dumnezeu ci doar un spirit creat de Dumnezeu la inceputul lumii noastre vazute, cu putin inainte de a crea lumea vazuta, si ca atare, in conceptia lor, si Iisus trebuia sa se boteze cu Duh Sfant ca si noi, oamenii. Iisus insa nu avea nevoie de nici un Botez cu Duh Sfant tocmai pentru ca este Dumnezeu, si nici de pocainta spre iertarea pacatelor nu avea nevoie El fiind fara de pacat, ca atare Botezul Lui a fost pentru a fi marturisit de Tatal prin Duhul Sau Sfant ca El era Mesia, Fiul Sau mult iubit prin care a binevoit sa ne curete noua pacatele.

În prealabil postat de Adriana3

Intr-adevar, porunca este sa nu inseli pe nimeni. Ca atare iubirea de Dumnezeu si de aproapele nu trebuie ciuntita, ci TOATA LEGEA SI PROOROCII trebuie lasata asa cum a fost data si implinita de Dumnezeu, caci cine inseala si schimba chiar si numai o iota si invata si pe altii sa faca astfel, mic se va numi in Imparatia Cerurilor.

Capitolul 1
1.Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos şi prin Dumnezeu-Tatăl, Care L-a înviat pe El din morţi. 2.Şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine - Bisericilor Galatiei: 3.Har vouă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos, 4.Cel ce S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoată pe noi din acest veac rău de acum, după voia lui Dumnezeu şi a Tatălui nostru, 5.Căruia fie slava în vecii vecilor. Amin! 6.Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie, 7.Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. 8.Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! 9.Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - să fie anatema! 10.Căci acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş plăcea însă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos. 11.Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; 12.Pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos. 13.Căci aţi auzit despre purtarea mea de altădată întru iudaism, că prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi o pustiiam. 14.Şi spoream în iudaism mai mult decât mulţi dintre cei care erau de vârsta mea în neamul meu, fiind mult râvnitor al datinilor mele părinteşti. 15.Dar când a binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său,

multa iubire

În prealabil postat de Adriana3

............, ................, ................., ...............
. ................

11.Şi a zis: Un om avea doi fii. 12.Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. 13.Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. 14.Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. 15.Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. 16.Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. 17.Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! 18.Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; 19.Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. 20.Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. 21.Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. 22.Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; 23.Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; 24.Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. 25.Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. 26.Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. 27.Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. 28.Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. 29.Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. 30.Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. .31.Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt
[b]32.Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.

multa iubire