Va spun sincer ca nu sunt suparat pe Dumnezeu, nici nu indraznesc asa ceva; pe duhovnic in nici un caz, este un om extraordinar si-mi pare rau ca l-am intalnit atat de tarziu

. Doar de mine sunt dezamagit ca a trebuit sa pierd ca sa apreciez cu adevarat ce inseamna sa ai o familie, un copil extraordinar, sa ai la cine sa te intorci seara acasa...
In legatura cu mersul la biserica nu stiu ce sa zic. Intrebarea care ma framanta acum este Daca si pe viitor o sa primesc acelasi raspuns la necazurile mele atunci ce rost are ? Am inteles, eu sunt de vina pentru raspunsul primit din diferite motive, m-am indreptat tarziu spre Dumnezeu, nu ma rog din toata inima (nu pot desi mi-as dori asta), sunt pacatos etc..
In fine framantarile mele sunt mai multe dar nu ma pricep atat de bine sa le exprim.