Despre viclenia sectantilor

[valentin.viliga]

În prealabil postat de osutafaraunu

Apostolul Iacob nu scrie că prezbiterii/bătrânii/(în niciun caz preoţii), iartă păcatele bolnavului, ci Dumnezeu (Iacov 5,15).

Domnule Ştefan, dumneata arunci la gunoi textul sacru al Scripturii ("unul altuia" Iacov 5,16) în favoarea unui text nebiblic ce promovează o învăţătură străină Bibliei. Se poate aşa ceva?

Citatul adus de Stefan nu a arunca la gunoi deloc textul sacru al Scripturii, "unul - altuia" nu exclude prezenta Episcopului/presbiterului(preot) din actul marturisirii, doar ca atunci era un act public, adica marturisirea era facuta in fata ekklesiei/Bisericii/comunitatii, iar iertarea era acordata de catre episcop/presbiter(preot) dar nu in sensul ca faceau aceasta cu de la sine putere ci in virtutea Harul primit prin punerea mainilor apostolilor si a Ioan 20,23, ca doar Sf. Pavel ii spunea lui Timotei "nu fii nepasator fata de Harul care se afla in tine".
Iertarea mai degraba este acceptul dat de catre autoritatea competenta, ca cel ce se marturiseste sa primeasca Trupul si Sangele Domnului, ca nu toti primeau acest accept sta dovada categoria penitentilor care exista in Biserica primelor veacuri.