Pozitia parintelui Cleopa la Bisericile Ortodoxe pe stil vechi

[Mihailc]

Amice cz4000 (ăsta e un model de telefon mobil???), ne tot toci la creier cu canoane care cică ne-ar scoate în afara Bisericii pe toţi nestiliştii. Ia citeşte canoanele Sinodului Qinisext în Trullo (ditamai canon ecumenic din cele şapte dogmatice) şi vezi dacă mai găseşti după aceea un creştin prin lumea asta!

[cz4000]

În prealabil postat de Mihailc

Amice cz4000 (ăsta e un model de telefon mobil???), ne tot toci la creier cu canoane care cică ne-ar scoate în afara Bisericii pe toţi nestiliştii. Ia citeşte canoanele Sinodului Qinisext în Trullo (ditamai canon ecumenic din cele şapte dogmatice) şi vezi dacă mai găseşti după aceea un creştin prin lumea asta!

Le-am citit. Si ce vrei sa inteleg de-acolo? ca "preotii" vostri sint toti adulteri si tin crisme de a ajuns lumea voastra fara de crestini?!

[vivi88]

În prealabil postat de cz4000

Le-am citit. Si ce vrei sa inteleg de-acolo? ca "preotii" vostri sint toti adulteri si tin crisme de a ajuns lumea voastra fara de crestini?!

Vezi-ti bai gunoiul din ochii tai!!! Din ce secta faci parte? asta e marea curiozitate.

În prealabil postat de vivi88

Vezi-ti bai gunoiul din ochii tai!!! Din ce secta faci parte? asta e marea curiozitate.

Din BOSV, nu te-ai prins? Chestia aia ultraschismatica, un soi de afacere eclesioida a familiei Mogarzan.

[Mihailc]

În prealabil postat de cz4000

Le-am citit. Si ce vrei sa inteleg de-acolo? ca "preotii" vostri sint toti adulteri si tin crisme de a ajuns lumea voastra fara de crestini?!

Mă îndoiesc că le-ai citit. Altfel aveai atâta ruşine să taci, evitând să umpli forumul cu argumente expirate care proslăvesc un calendar care nu numai că e incorect astronomic, dar vine şi de la nişte păgâni care nici măcar la rubrica "preparatio evanghelica" nu intră.

[cz4000]

În prealabil postat de Mihailc

Mă îndoiesc că le-ai citit. Altfel aveai atâta ruşine să taci, evitând să umpli forumul cu argumente expirate care proslăvesc un calendar care nu numai că e incorect astronomic, dar vine şi de la nişte păgâni care nici măcar la rubrica "preparatio evanghelica" nu intră.

“Mă îndoiesc că le-ai citit” - Incearca-ma!

“Altfel aveai atâta ruşine să taci, evitând să umpli forumul cu argumente expirate care proslăvesc un calendar care nu numai că e incorect astronomic, dar vine şi de la nişte păgâni care nici măcar la rubrica "preparatio evanghelica" nu intră.” - Tocmai asta este problema: CA NU LE-A “EXPIRAT” NIMENI! De aceea toate anatemele si blestemele sint vii si lucreaza:

“Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar ei niciodată; să moştenească lepra lui Chiezi şi să se spânzure ca Iuda, să fie suspinând şi tremurând pre pământ ca şi Cain, mânia lui Dumnezeu să cadă pre capetele lor, să fie la un loc cu Iuda şi iudeii cei luptători de Dumnezeu, să crape pământul şi să-i înghită ca pre Datan şi Aviron. Ingerul Domnului să-i gonească pre ei cu sabia in toate zilele vieţii lor şi toate blestemele Patriarhilor şi ale Soboarelor să cadă peste dânşii, să fie veşnic sub anatemă şi în focul veşnic. Amin!” (Enciclica de la 1756 a Patriarhului Ecumenic Chiril al V-lea impotriva celor care au adoptat inovatiile papale de la 1582 - http://orthodoxwiki.org/Sigillion_of_1756)

Sa-ti mai aduc aminte ca tot ce-au legat acesti parinti ortodocsi pe Pamint a fost legat si in Cer (indiferent de ce crede Masoneria, argatii ei si sculele sale oarbe)?

[Mihailc]

În prealabil postat de cz4000

“Mă îndoiesc că le-ai citit” - Incearca-ma!

De acord, dar fără să-l ai pe vărul google sub nas. Văd că la un singur lucru te pricepi: la contabilizat blesteme şi anateme prin metoda copy /paste! În rest baliverne sectare bazate pe canoane scoase din context.

În viaţa Bisericii nici un factor nu a fost vreodată purtătorul "infailibilităţii": nici episcopul, nici poporul ca mărime numeric-cantitativă, nici sinodul ecumenic şi nici, desigur, vreo biserică locală. Nicăieri instinctul de autoasigurare al individului nu putea să identifice o autoritate obiectivă, de nicăieri individul nu putea extrage certitudini obiective pentru blindajul eului psihologic.
Adevărul şi autenticitatea evenimentului eclezial au fost şi sunt mereu o căutare comună, niciodată o cucerire definitivă - un intrument dinamic activat ce nu se supune unor localizări de tipul "iată aici sau iată acolo" (Luca 17:21): o desăvârşire nedesăvârşită, un ritual pre-final. Nici măcar hotărârile sinoadelor ecumenice nu transcriu adevărul Bisericii în coordonate codificate ideologic, ci pur şi simplu stabilesc, trasează limitele protecţiei semantice căutării empirice a comunităţii ecleziale.
Astfel, "strădania comună" ce constituie evenimentul eclezial şi autenticitatea ei este delimitată fără a fi stabilită: este delimitată prin verdictele sinoadelor, prin textele părinţilor-învăţătorilor corpului Bisericii, prin limbajul ritualului cultic şi prin manifestările artei, fără ca vreodată delimitarea să epuizeze adevărul şi autenticitatea ecleziastică.(...)

Pentru Biserică, erezie nu înseamnă părerile, convingerile, formulările greşite (în comparaţie cu unele oficiale), nu înseamnă încălcarea unui cod obiectiv de premise ale ortodoxiei. Erezie este socotire drept cale a vieţii, a modului morţii, încarcerarea în necesitatea morţii. Eretic devine nu cel care păcătuieşte în litera vreunei semantici dogmatice, ci cel ce se desparte de viaţă şi de realitate, care îşi creează o proprie lume fantezistă, un limbaj propriu şi certitudini neîmpărtăşite. În micul univers închis al ereziei, contradicţiile nu sunt remarcate, cuvintele mincinoase sunt realitatea, inconsecvenţa e regulă.
Tot erezie este şi să denaturezi administrarea semnificantelor în iluzie a puterii, în loc să slujeşti iluminarea semnificatelor. Să perverteşti în voluptate a stăpânirii conştiinţelor slujirea paternităţii, ce serveşte altoirea oamenilor pe trupul Bisericii. Să obiectivezi formulările experienţei ecleziastice în "adevăruri" idolatrizate, să venerezi litera formulărilor, înţelegerea lor izolată fără cea mai mică preocupare sau grijă pentru termenii participării la strădania comună pe care o presupun formulările. (...)

În bisericile ortodoxe un exemplu tipic de fundamentalism îl reprezintă schisma calendarului: este vorba despre grupuri de credincioşi ce au refuzat să renunţe în biserică la calendarul iulian vechi (şi cu totul inadecvat din punct de vedere astronomic) şi să-l adopte pe cel gregorian (oarecum mai corect). Doar din motivul stabilirii în calendar a sărbătorilor mobile (ciclul sărbătorilor pascale a rămas pentru toţi ortodocşii legat de calendarul iulian) "ortodocşii de rit vechi" au refuzat să participe la acelaşi corp euharistic cu "ortodocşii de rit nou". Au constituit propriile lor episcopii şi parohii ale "adevăraţilor ortodocşi", propriile lor sinoade - au alcătuit o biserică separată. Desigur, în câteva decenii şi-au făcut apariţia toate simptomele tipice ale unei secte: diviziune multiplă, marginalizare socială, fanatismul psihopatologic al obsesiei pentru unele amănunte cu totul neînsemnate ale "tradiţiilor".
Un creştin de rit vechi este absolut convins că mântuirea promisă de Evanghelie şi viaţa veşnică vor fi dăruite în exclusivitate celor foarte puţini "ortodocşi adevăraţi" din secta lui - toate celelalte miliarde de persoane din prezent sau din trecut au fost create de Dumnezeu pentru chinurile din iadul cel fără de sfârşit. Este vorba de o trăsătură caracteristică a fundamentalismului, o dovadă a puterii irezistibile a instinctului religios: sunt sacrificate logica, judecata, seriozitatea, pentru a fi satisfăcute nevoia de certitudine a individului că deţine mântuirea, nevoia de a găsi un antidot pentru teama de moarte. Pentru ei, mântuirea depinde de cele treisprezece zile ce separă celebrarea pe ritul vechi de cea pe ritul nou.
În orice formă de fundamentalism întâlnim aceeaşi abolutizare a relativului, ce atrage în mod inevitabil relativizarea absolutului. Elemente secundare şi amănunte neînsemnate dobândesc o importanţă uriasă pentru individ, devin centrul intereselor şi axa vieţii sale, îl preocupă cu prioritate absolută, îl pasionează în aşa măsură încât îi anulează gândirea logică şi judecata. Pentru fundamentalist, adevăratul creştin nu este cel ce are experienţa evenimentului eclezial, participantul la strădania comuniunii existenţei şi vieţii. El este ataşat orbeşte de forme şi formule ce deţin o valoare absolută, întrucât le-a lăsat moştenire trecutul şi contituie "tradiţia". Instinctul religios solicită imagini obiectivate ale certitudinilor, iar idolatrizarea izvoarelor credinţei oferă cel mai accesibil mod de satisfacere a acestei solicitări (Christos Yannaras - Contra religiei , editura Anastasia 2011)

[cz4000]

În prealabil postat de Mihailc

De acord, dar fără să-l ai pe vărul google sub nas. Văd că la un singur lucru te pricepi: la contabilizat blesteme şi anateme cu copy /paste! În rest baliverne sectare bazate pe canoane scoase din context.

Foarte bine. Pune-le tu atunci in contextul corect ca sa vad unde gresesc.

[Mihailc]

În prealabil postat de cz4000

Foarte bine. Pune-le tu atunci in contextul corect ca sa vad unde gresesc.

N-ai nici cea mai mică idee despre ce soliciţi. Asta-i o treabă foarte serioasă şi responsabilă, nu selecţie arbitrară de pe ortodoxwiki. Ai răbdare încă vreo doi, trei ani şi o să le găseşti într-o singură carte.

[cz4000]

În prealabil postat de Mihailc

...
În bisericile ortodoxe un exemplu tipic de fundamentalism îl reprezintă schisma calendarului: este vorba despre grupuri de credincioşi ce au refuzat să renunţe în biserică la calendarul iulian vechi (şi cu totul inadecvat din punct de vedere astronomic) şi să-l adopte pe cel gregorian (oarecum mai corect). Doar din motivul stabilirii în calendar a sărbătorilor mobile (ciclul sărbătorilor pascale a rămas pentru toţi ortodocşii legat de calendarul iulian) "ortodocşii de rit vechi" au refuzat să participe la acelaşi corp euharistic cu "ortodocşii de rit nou". Au constituit propriile lor episcopii şi parohii ale "adevăraţilor ortodocşi", propriile lor sinoade - au alcătuit o biserică separată. Desigur, în câteva decenii şi-au făcut apariţia toate simptomele tipice ale unei secte: diviziune multiplă, marginalizare socială, fanatismul psihopatologic al obsesiei pentru unele amănunte cu totul neînsemnate ale "tradiţiilor".
Un creştin de rit vechi este absolut convins că mântuirea promisă de Evanghelie şi viaţa veşnică vor fi dăruite în exclusivitate celor foarte puţini "ortodocşi adevăraţi" din secta lui - toate celelalte miliarde de persoane din prezent sau din trecut au fost create de Dumnezeu pentru chinurile din iadul cel fără de sfârşit. Este vorba de o trăsătură caracteristică a fundamentalismului, o dovadă a puterii irezistibile a instinctului religios: sunt sacrificate logica, judecata, seriozitatea, pentru a fi satisfăcute nevoia de certitudine a individului că deţine mântuirea, nevoia de a găsi un antidot pentru teama de moarte. Pentru ei, mântuirea depinde de cele treisprezece zile ce separă celebrarea pe ritul vechi de cea pe ritul nou.
(Christos Yannaras - Contra religiei , editura Anastasia 2011)

Acest Yannaras este ori prost informat, ori rau intentionat. Schisma nu s-a produs doar din motivul “stabilirii in calendar [nou] a sarbatorilor mobile”, ci pentru ca prin schimbarea calendarului a fost afectata Sfinta Traditie: postul Sfintilor Apostoli a fost scurtat permanent cu 2 saptamini, in unii ani avind chiar de durata necanonica din acest motiv, Kiriopasca (Sfintele Pasti odata cu Bunavestire) nu se mai intimpla niciodata dupa calendarul nou sau Bunavestire in Saptamina Luminata, etc, ca sa nu mai spun ca toata aceasta “nevoie” de schimbare nu a fost in nici un caz bazata pe argumente astronomice (acele aiureli au fost scornite mai tirziu din nevoia de justificare), ci din “dorinta de ambele parti [Stat si Biserica] de a introduce un singur calendar comun mediilor social si religios” si pentru ca “sa promovam unitatea crestina universala. Sintem cu totii chemati sa infaptuim aceasta in numele Domnului prin sarbatorirea impreuna a Nasterii si Invierii Sale.” (vezi documentele “congresului” pan – ortodox de la 1923) Deci motivatia a fost ecumenista si sub presiunea statului. Yannaras isi permite sa numeasca dragostea pentru Sfinta Traditie nici mai mult, nici mai putin decit “obsesie pentru unele amanunte cu totul neinsemnate ale “traditiilor””. Cine este, insa, acest Yannaras sa isi permita sa faca asemenea afirmatii in totala contradictie cu cele decise si intarite vreme de aproape 400 de ani de atitia patriarhi si episcopi ilustri adunati in sinoade ecumenice si locale?!

1583 Sinodul pan – ortodox din Constantinopol condamna si pune sub anatema noul calendar

1587 Sinodul pan – ortodox din Constantinopol condamna si pune sub anatema noul calendar

1593 Sinodul pan – ortodox din Constantinopol condamna si pune sub anatema noul calendar

1670 Patriarhul Dositheos si Sfintul Sinod al Ierusalimului condamna noul calendar

1827 Patriarhul Ecumenic Agathangelos si Sfintul Sinod condamna noul calendar

1895 Patriarhul Ecumenic Anthimos VII si Sfintul Sinod condamna noul calendar

1902 Patriarhul Ecumenic Joachim III si Sfintul Sinod condamna noul calendar

1903 Patriarhul Damianos si Sfintul Sinod al Ierusalimului condamna noul calendar

1903 Sfintul Sinod al Bisericii din Rusia condamna noul calendar

1903 Sfintul Sinod al Bisericii din Romania condamna noul calendar

1903 Sfintul Sinod al Bisericii din Grecia condamna noul calendar

1904 Patriarhul Ecumenic Joachim III si Sfintul Sinod condamna din nou noul calendar

1919 Sfintul Sinod al Bisericii din Grecia condamna iarasi noul calendar

Daca Sfinta Traditie ar fi fost “traditie”, iar sinaxarul si pascalia doar “amanunte cu totul neinsemnate” nu cred ca ele ar fi facut obiectul atitor sinoade si subiectul atitor anateme! Pentru niste lucruri de nimic Patriarhul Chiril al V-lea al Constantinopolului si Sfintul Sinod n-ar fi pus blesteme atit de infricosatoare asupra celor care au indraznit sa adopte calendarul Gregorian:

“Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar ei niciodată; să moştenească lepra lui Chiezi şi să se spânzure ca Iuda, să fie suspinând şi tremurând pre pământ ca şi Cain, mânia lui Dumnezeu să cadă pre capetele lor, să fie la un loc cu Iuda şi iudeii cei luptători de Dumnezeu, să crape pământul şi să-i înghită ca pre Datan şi Aviron. Ingerul Domnului să-i gonească pre ei cu sabia in toate zilele vieţii lor şi toate blestemele Patriarhilor şi ale Soboarelor să cadă peste dânşii, să fie veşnic sub anatemă şi în focul veşnic. Amin!” (Enciclica de la 1756 a Patriarhului Ecumenic Chiril al V-lea impotriva celor care au adoptat inovatiile papale de la 1582 -http://orthodoxwiki.org/Sigillion_of_1756)

Mai spune acest Yannaras “în câteva decenii şi-au făcut apariţia toate simptomele tipice ale unei secte: diviziune multiplă, marginalizare socială” din cauza ca pleaca de la premisa (intentionat) falsa ca Biserica (cea care pastreaza Sfinta Traditie, care nu marturiseste ecumenism si serghianism) este secta. Dar “diviziunea multipla” despre care vorbeste este in fapt erezie si schisma (de care a avut parte Biserica intotdeauna, chiar de la inceputuri), iar “marginalizarea sociala” nu este nici ea un fenomen nou, ci caracteristic perioadelor in care Biserica a fost violent persecutata (cum a fost cazul si dupa 1923, pina in 1953 in Grecia si 1990 in Romania si Rusia). Biserica astazi este asa cum a fost ea din totdeauna, doar “Una, Sfinta, Apostolica si Soborniceasca”, dar mult redusa numericeste fata de cum era in urma cu 100 de ani. Ciprianismul si Mateismul (dupa numele episcopilor care le-au generat, dar ai caror credinciosi sint si ei numiti “stilisti”, “traditionalisti”, “vechi calendaristi”, “ortodocsi adevarati” sau “veritabili”) nu sint Biserica, ci erezie si schisma.

In acelasi paragraf Yannaris reuseste sa strecoare direct si minciuni sfruntate: “Un creştin de rit vechi este absolut convins că mântuirea promisă de Evanghelie şi viaţa veşnică vor fi dăruite în exclusivitate celor foarte puţini "ortodocşi adevăraţi" din secta lui - toate celelalte miliarde de persoane din prezent sau din trecut au fost create de Dumnezeu pentru chinurile din iadul cel fără de sfârşit.”. Acest gen de predestinare pe care il descrie este insa Calvinist prin excelenta si total strain Bisericii Ortodoxe. Mai spune cu aceeasi gura mincinoasa "pentru ei, mântuirea depinde de cele treisprezece zile ce separă celebrarea pe ritul vechi de cea pe ritul nou”, ceea ce nimeni n-a afirmat/marturisit vreodata. Pentru ortodox mintuirea depinde de prezenta sa in Biserica, Trupul lui Hristos, care este numai si numai acolo unde exista succesiune apostolica valida si unde Sfinta Scriptura este cinstita si traita in totalitatea si integralitatea invataturilor Sfintilor Parinti.