Destinatia posibila a celor ce parasesc ortodoxia e iadul

În prealabil postat de Dumitru73

asadar, ce este o scriere apocrifa?

apokripto = a ascunde, ; — apokrifos = ascuns, nesigur, secret.

(despre scrieri) care este atribuit altui autor decât celui adevărat; a cărui autenticitate este îndoielnică.

Criteriile dupa care se iau decizia de a nu recunoaste autenticitatea acelei scrieri, nu sunt infailibile , afara de cazul in care , cel in cauza (responsabil cu canonizarea) traieste prezenta lui Dumnezeu. Doar Harul sau, poate cunoaste adevarul si deci prin El, si cel in cauza.
Ratiunea, fie ea si perfecta, are un punct de limita. Nu este instumentul , destinat cunoasterii spirituale, ultime.

[Dumitru73]

În prealabil postat de sunsray

apokripto = a ascunde, ; — apokrifos = ascuns, nesigur, secret.

(despre scrieri) care este atribuit altui autor decât celui adevărat; a cărui autenticitate este îndoielnică.

Criteriile dupa care se iau decizia de a nu recunoaste autenticitatea acelei scrieri, nu sunt infailibile , afara de cazul in care , cel in cauza (responsabil cu canonizarea) traieste prezenta lui Dumnezeu. Doar Harul sau, poate cunoaste adevarul si deci prin El, si cel in cauza.
Ratiunea, fie ea si perfecta, are un punct de limita. Nu este instumentul , destinat cunoasterii spirituale, ultime.

in concluzie, credem doar ce ne convine din apocrife.

În prealabil postat de Dumitru73

in concluzie, credem doar ce ne convine din apocrife.

Adevarul este adevar si daca ne convine noua[egoului nostru] sau nu.
Insa cine ne-a facut, sigur s-a gandit dinainte ca nu vom putea fi fericiti fara a cunoaste vreodata adevarul [caci tocmai in asta consta, si atunci vine, fericirea, cand fiinta creata cunoaste adevarul]. si deci a si pus in noi posibilitatea[si capacitatea] de a-l (re)cunoaste.

Credinta [autentica] , pe care o doreste si Dumnezeu, Tatal , de la noi , este una libera, izvorata din prorpia noastra intelgere interioara, a ceea ce initial am acceptat ca fiind bun si adevarat [datorita faptului] ca am fost incredintati launtric de dragostea- dincolo de cuvinte.
Este asa precum un copil , mic, simte si este incredintat launtric de dragostea mamei, sau a tatalui sau , atunci cand acestia ii vorbeste sau ii promit, si accepta tot ce ii se spune cu bucurie si incredere, fara sa cerceteze [cu mintea] daca este adevarat sau corect,( caci nici nu poate inca).
Apoi, mai tarziu, cand este mare, vede [si cu mintea] ca a fost bun si adevarat ce a acceptat initial [cu inima].
Nici un parinte adevarat, nu ar avea vreo placere daca vreunul [sau mai multi] din copii sai , [il] acepta ca el este parintele lor, pentru ca au auzit de la ceilalti, sau ca asa scrie in cutare document, deci intrun mod mecanic, formal, fara participarea intelegerii sentimentale, a inimii.
Un parinte adevarat, isi doreste ca ceilalti sa il recunoasca ca atare, nu pentru el insusi - el personal nu are nevoie de aceasta recunoastere - ci pentru ei, caci recunoscand si acceptand asta [pe el ca parinte], ei isi pun toata atentia si increderea, - in rezolvarea lipsurilor si problemelor lor, in implinirea deplina - in el .
Dumnezeu a dat legiele acelea [prin Moise] , nu ca un om [conducator]caruia ii este frica ca populatia sa nu scape de sub control, deci pentru pastrarea ordinii lumesti . Ci le-a dat ca un dar, - ele reveland ordinea - in veci neschimbabila- care a fost implementata in tot universul, ca el sa poata exista. Ele au fost data ca tot cel care doreste sa traiasca in armonie cu legile spirituale, ca astfel sa aiba o viata interioara deplina, sa aiba si drumul de urmat.

O simpla acceptare a unei scriei ca fiind adevarata, si ramanerea in acest stadiu, nu are valoare pentru nimeni.

Doar actiunea [faptuirea] este cea care poate revela miezul unei invataturi.

[Dumitru73]

În prealabil postat de sunsray

Adevarul este adevar si daca ne convine noua[egoului nostru] sau nu.
Insa cine ne-a facut, sigur s-a gandit dinainte ca nu vom putea fi fericiti fara a cunoaste vreodata adevarul [caci tocmai in asta consta, si atunci vine, fericirea, cand fiinta creata cunoaste adevarul]. si deci a si pus in noi posibilitatea[si capacitatea] de a-l (re)cunoaste.

Credinta [autentica] , pe care o doreste si Dumnezeu, Tatal , de la noi , este una libera, izvorata din prorpia noastra intelgere interioara, a ceea ce initial am acceptat ca fiind bun si adevarat [datorita faptului] ca am fost incredintati launtric de dragostea- dincolo de cuvinte.
Este asa precum un copil , mic, simte si este incredintat launtric de dragostea mamei, sau a tatalui sau , atunci cand acestia ii vorbeste sau ii promit, si accepta tot ce ii se spune cu bucurie si incredere, fara sa cerceteze [cu mintea] daca este adevarat sau corect,( caci nici nu poate inca).
Apoi, mai tarziu, cand este mare, vede [si cu mintea] ca a fost bun si adevarat ce a acceptat initial [cu inima].
Nici un parinte adevarat, nu ar avea vreo placere daca vreunul [sau mai multi] din copii sai , [il] acepta ca el este parintele lor, pentru ca au auzit de la ceilalti, sau ca asa scrie in cutare document, deci intrun mod mecanic, formal, fara participarea intelegerii sentimentale, a inimii.
Un parinte adevarat, isi doreste ca ceilalti sa il recunoasca ca atare, nu pentru el insusi - el personal nu are nevoie de aceasta recunoastere - ci pentru ei, caci recunoscand si acceptand asta [pe el ca parinte], ei isi pun toata atentia si increderea, - in rezolvarea lipsurilor si problemelor lor, in implinirea deplina - in el .
Dumnezeu a dat legiele acelea [prin Moise] , nu ca un om [conducator]caruia ii este frica ca populatia sa nu scape de sub control, deci pentru pastrarea ordinii lumesti . Ci le-a dat ca un dar, - ele reveland ordinea - in veci neschimbabila- care a fost implementata in tot universul, ca el sa poata exista. Ele au fost data ca tot cel care doreste sa traiasca in armonie cu legile spirituale, ca astfel sa aiba o viata interioara deplina, sa aiba si drumul de urmat.

O simpla acceptare a unei scriei ca fiind adevarata, si ramanerea in acest stadiu, nu are valoare pentru nimeni.

Doar actiunea [faptuirea] este cea care poate revela miezul unei invataturi.

Adevarul ... Adevarat ...
exista si Adevar fals? sau mai putin Adevarat?
aici intervine subiectivismul nostru.

"Credinta [autentica] , pe care o doreste si Dumnezeu, Tatal , de la noi , este una libera, izvorata din prorpia noastra intelgere interioara"
pare o idee corecta. dar cand propria intelegere nu este conforma cu dogma? care, culmea, este scrisa de oameni.

[catalin2]

Nu am citit toate mesajele, nu stiu daca s-a mai spus.
Pacatul apostaziei este considerat cel mai mare pacat, il au doar cei ce au fost ortodocsi si s-au convertit la altceva. Cel ce s-a nascut in acel cult sau in alte religii nu au acest pacat, doar cei ce au fost botezati ortodocsi, este o lepadare.
In Pravila bisericeasca un canon al Sf. Vasile spune ca cel ce a cazut in apostazie si se reintoarce doar la sfarsitul vietii se mai poate impartasi (sfantul avea canoane mai dure si in cazul altor pacate, alti sfinti le au mai usoare). De asemena, se face deosebire intre apostazia din constrangere, sau ca s-a facut de buna voie.
Pravila bisericeasca: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...lui-81876.html

[stefan florin]

În prealabil postat de Dumitru73

in concluzie, credem doar ce ne convine din apocrife.

ramane la atitudinea dumneavoastra. Doamne ajuta!