Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

Un raspuns de nota 10.
Pentru prietenul osutafaraunu:
În Romani 14:9 se afirmă: „Fiindcă Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să domnească, şi peste morţi şi peste vii.” Oare cum domneşte Iisus „peste morţi” dacă ei nu mai există?

Pentru Dumnezeu nu sunt valabile propoziţiile "nu există", "nu ştiu unde l-am pus", "nu ştiu ce s-a ales de el", "nu ştiu cum să-l mai asamblez la loc".

Chiar şi în moarte, creştinul aparţine lui Hristos, deoarece atunci când moare, el adoarme „în Iisus” (1Tes. 4:14; Apoc. 14:13). la înviere „vor învia cei morţi în Hristos” şi, în felul acesta, şi de atunci înainte „vor fi totdeauna cu Domnul” (1Tes. 4,16.17).

Chiar şi cei care resping pe Hristos nu pot să scape de răspunderea lor faţă de El, prin moarte, deoarece toţi morţii vor învia, fie că „vor învia pentru viaţă”, fie că „vor învia pentru judecată” (Ioan 5,29; Apoc. 20,12.13). În ziua aceea „fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu” cum zice câteva versete mai jos (Rom. 14,12).

În prealabil postat de stefan florin

Iisus Hristos a experimentat şi starea de moarte, fiind ca suflet (spirit) în Haides sau Sheol

În Sheol/Hades, adică în locuinţa morţilor, în groapă nu sunt suflete sau spirite. Apoi nu înţeleg de ce ai pus paranteza aceea, sufletul nefiind totuna cu spiritul (duhul, suflarea de viaţă). Eşti confuz, blocat într-o dogmă confuză. Vezi postarea de mai sus.