Cand suntem in lume?

[dobrin7m]

Cand suntem in lume?

Noi oamenii traim in mijlocul lumii, suntem inconjurati de lume, vecinul de deasupra , de alaturi, din fata, colegul, prietenul, fratele, sora, mama, sotia , copiii, lumea.

Noi oamenii ne deplasam prin lume, pe strada in drum spre munca sau cumparaturi, pe coridorul cladirii unde muncim cand ne lovim cu umarul de semeni, in biserica alaturi de alta lume.

Noi oamenii vorbim cu lumea, ajutam lumea si suntem ajutati de lume.

Deci se poate spune ca suntem in lume.

Monahul este si el in lume, daca ne gandim ca este intre fratii sai, intre mirenii ce cauta la manastire ajutor.

Suntem in lume tot timpul. Atunci cum vine sa nu fim in lume? Cum vine asta?

Este vorba de mintea noastra. Despre ea e vorba. Este vorba de schimbarea mintii, de scoaterea mintii din mijlocul lumii.

Mintea are ganduri si idei ce vin din duhul lumii. Mintea are imagini ale duhului lumii. Astea trebuie sa le scoatem din minte si in locul lor sa il punem pe Hristos. Si atunci nu mai avem mintea in lume ci afara de lume.

Doi oameni mergeau cu masina intre primele doua brate ale peninsulei Khalkidiki. Si pe stalpii de iluminat erau din loc in loc afise cu o reclama la o discoteca. Unul vazuse afisele si stalpii dar nu vazuse ce contineau pe cand celalalt a vazut si continutul. Cand au ajuns la destinatie , cel ce vazuse a exclamat: vai , afise cu femei desfranate si invitatie la party, pana unde s-a ajuns! Celalalt a spus:nu am vazut nimic, doar ca idee de stalp si afis.

Unul avea mintea scoasa din lume pe cand celalalt nu.

Deci gandurile si mintea sa fie doar la Dumnezeu. Cand vorbesti cu cineva, te gandesti la Dumnezeu nu te gandesti ca omul e pacatos sau desfranat, nu te gandesti ca te minte sau nu te minte, nu te indoiesti de el cu neincredere, nu il judeci.

Mintea are capacitatea de a gandi una si de a spune in acelasi timp alta. Cati nu vorbesc cu oamenii si in minte gandesc cate si mai cate! Sa scoatem mintea din lume si sa gandim la Dumnezeu. Asta se face cu paza mintii. Va trebui sa fim paznicii mintii noastre.

Daca reusim sa avem mintea la Dumnezeu, sa vorbim cu Dumnezeu, sa ii spunem toate durerile si bucuriile, atunci Dumnezeu ne va ajuta sa nu mai vedem raul din jur. Atunci Dumnezeu ne va scoate mintea din lume, si ne va ajuta sa vedem doar ceea ce e bun.

In concluzie: cum reusim sa fim in lume si totusi sa fin afara de lume? Tinand paza mintii; atunci vom fi in lume si vom reactiona cu lumea insa mintea va fi cu Dumnezeu.