Cand suntem in lume?

În prealabil postat de windorin

Macar teoria sa o stim, caci prin teorie putem mai usor sa ajungem la practica.
Cand omul stie, constiinta incepe sa lucreze. Nu te intrista, asa incepem.

Au americanii astia nesuferiti o vorba pentru care ii admir: "Cea mai buna practica e o teorie buna."
Ma rog, lor nu le-o folosi mereu, dar poate ne folosim noi de ea, uneori.

[lavinia40]

Cand uitam de Dumnezeu.

În prealabil postat de lavinia40

Cand uitam de Dumnezeu.

Draga Lavinia, nu crezi ca Invatatura Domnului e o teorie buna?
Si nu tocmai din acest motiv avem incredere si in practica?
Si nu arata practica (vezi de pilda marturiile sfintilor si ale Bisericii in general) tocmai acest lucru: ca teoria a fost si este buna?
Sunt mirat ca mai sunt dubii in sensul asta, sau poate nu am inteles eu ce ai vrut sa spui, iarta-ma daca am priceput altceva.

[lavinia40]

În prealabil postat de ioan cezar

Draga Lavinia, nu crezi ca Invatatura Domnului e o teorie buna?
Si nu tocmai din acest motiv avem incredere si in practica?
Si nu arata practica (vezi de pilda marturiile sfintilor si ale Bisericii in general) tocmai acest lucru: ca teoria a fost si este buna?
Sunt mirat ca mai sunt dubii in sensul asta, sau poate nu am inteles eu ce ai vrut sa spui, iarta-ma daca am priceput altceva.

Din pacate un 'stil' mai simplu poate fi si alambicat.Poate asa sunt si eu.
Da, m-ai inteles gresit.Am vrut sa spun ca 'suntem' in 'lume'..cand numai la cele lumesti ne este gandul, si zicem, si spunem, si facem..uitand de Dumnezeu.Cand totul se prezinta in fatza noastra..intr-o 'singura dimensiune'....

[George.m]

Suntem in lume cand nu ne aflam in Hristos, cand uitam ca, de fapt, in El traim, in El ne miscam si suntem.
In lume sunt cand aceasta imi e mai apropitata inimii decat Dumnezeu. Sau cand lumea mi se face dumnezeu.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de George.m

Suntem in lume cand nu ne aflam in Hristos, cand uitam ca, de fapt, in El traim, in El ne miscam si suntem.
In lume sunt cand aceasta imi e mai apropitata inimii decat Dumnezeu. Sau cand lumea mi se face dumnezeu.

Un raspuns frumos si cuprinzator.
Putine cuvinte pot spune mult.

Astfel crestinul tine votul celor patru puritati:
-mintea pura
-trupul pur
-vorbirea pura (inima curata)
-ambientul pur

În prealabil postat de florin.oltean75

Un raspuns frumos si cuprinzator.
Putine cuvinte pot spune mult.

Astfel crestinul tine votul celor patru puritati:
-mintea pura
-trupul pur
-vorbirea pura (inima curata)
-ambientul pur

Mie imi suna a puritanism, nu a crestinism. Nu cred ca crestinul e caracterizat de asta...
Poate in budhism sau in altele ...
Sfintii si-au deplins conditia impura toata viata si s-au considerat pururi pacatosi, din smerenie (adica din luciditate si neindraznind sa se compare cu Preasfanta Nascatoare si cu Iisus Hristos).
Him... Nu imi place zona asta, ma ispiteste la mandrie, imi pare rau...
Eu stiu ca sunt pururi pacatos si nadajduiesc doar la Mila Domnului. Alminteri, ce nevoie ar mai fi de Dumnezeu? (Doamne, iarta-ma...)

[dobrin7m]

Cand suntem in lume?

Noi oamenii traim in mijlocul lumii, suntem inconjurati de lume, vecinul de deasupra , de alaturi, din fata, colegul, prietenul, fratele, sora, mama, sotia , copiii, lumea.

Noi oamenii ne deplasam prin lume, pe strada in drum spre munca sau cumparaturi, pe coridorul cladirii unde muncim cand ne lovim cu umarul de semeni, in biserica alaturi de alta lume.

Noi oamenii vorbim cu lumea, ajutam lumea si suntem ajutati de lume.

Deci se poate spune ca suntem in lume.

Monahul este si el in lume, daca ne gandim ca este intre fratii sai, intre mirenii ce cauta la manastire ajutor.

Suntem in lume tot timpul. Atunci cum vine sa nu fim in lume? Cum vine asta?

Este vorba de mintea noastra. Despre ea e vorba. Este vorba de schimbarea mintii, de scoaterea mintii din mijlocul lumii.

Mintea are ganduri si idei ce vin din duhul lumii. Mintea are imagini ale duhului lumii. Astea trebuie sa le scoatem din minte si in locul lor sa il punem pe Hristos. Si atunci nu mai avem mintea in lume ci afara de lume.

Doi oameni mergeau cu masina intre primele doua brate ale peninsulei Khalkidiki. Si pe stalpii de iluminat erau din loc in loc afise cu o reclama la o discoteca. Unul vazuse afisele si stalpii dar nu vazuse ce contineau pe cand celalalt a vazut si continutul. Cand au ajuns la destinatie , cel ce vazuse a exclamat: vai , afise cu femei desfranate si invitatie la party, pana unde s-a ajuns! Celalalt a spus:nu am vazut nimic, doar ca idee de stalp si afis.

Unul avea mintea scoasa din lume pe cand celalalt nu.

Deci gandurile si mintea sa fie doar la Dumnezeu. Cand vorbesti cu cineva, te gandesti la Dumnezeu nu te gandesti ca omul e pacatos sau desfranat, nu te gandesti ca te minte sau nu te minte, nu te indoiesti de el cu neincredere, nu il judeci.

Mintea are capacitatea de a gandi una si de a spune in acelasi timp alta. Cati nu vorbesc cu oamenii si in minte gandesc cate si mai cate! Sa scoatem mintea din lume si sa gandim la Dumnezeu. Asta se face cu paza mintii. Va trebui sa fim paznicii mintii noastre.

Daca reusim sa avem mintea la Dumnezeu, sa vorbim cu Dumnezeu, sa ii spunem toate durerile si bucuriile, atunci Dumnezeu ne va ajuta sa nu mai vedem raul din jur. Atunci Dumnezeu ne va scoate mintea din lume, si ne va ajuta sa vedem doar ceea ce e bun.

In concluzie: cum reusim sa fim in lume si totusi sa fin afara de lume? Tinand paza mintii; atunci vom fi in lume si vom reactiona cu lumea insa mintea va fi cu Dumnezeu.

În prealabil postat de George.m

In lume sunt cand aceasta imi e mai apropitata inimii decat Dumnezeu. Sau cand lumea mi se face dumnezeu.

Excelent spus!