Voi va rugati impreuna in familie?

[Raoul]

Sa sparg eu gheata. La mine nu se roaga nimeni,dapai sa ne mai rugam impreuna. Plus ca daca tin si eu post din nevrednicia mea o miercure sau o vinere,sau incerc sa mai tin acolo vreo saptamana dintr-un post,imediat mi se sare in cap,ca n-am de lucru,ca nu am ce manca,ca nu stiu ce etc. Plus ca nu vad cu ce as fi eu mai castigat daca s-ar ruga si altcineva cu mine,cand Hristos ne-a spus clar: cand ne rugam sa intram in odaia noastra si sa inchidem usa! Sa ne rugam in ascuns,ca Tatal nostru care vede in ascuns sa ne rasplateasca noua. Eu zic ca e destul de limpede.

Doamne-ajuta!


EDIT: cand copilul e mic si se roaga altcineva cu el,spre a-l invata,asta e alta poveste. Ca si eu am invatat de la mama prima oara sa ma rog.

In postul trecut s-a intamplat sa avem o vizita care s-a prelungit, astfel ca pravila pe care-o aveam fiecare din familie a ajuns la o ora foarte tarzie. Intr-o doara, i-am propus fiului sa ne facem pravila impreuna (el avea cativa psalmi, iar eu... nu conteaza). Spre uimirea mea, a raspuns bucuros. De-atunci, cand sunt acasa, ne rugam impreuna si nu pot sa spun, ca si parinte, ce-i in sufletul meu si cat de mult i-am multumit lui Dumnezeu pentru asta.

În prealabil postat de OmuBun

De-atunci, cand sunt acasa, ne rugam impreuna si nu pot sa spun, ca si parinte, ce-i in sufletul meu si cat de mult i-am multumit lui Dumnezeu pentru asta.

Adevarat, adevarat si in cazul meu!
Numai ca, pentru a spune tot adevarul, eu invat sa ma rog cu ajutorul lui Tudor. De multe ori invat... si in multe feluri, oricat ar parea de curios...

(Ce mi-am dorit insa mereu a fost sa ne rugam impreuna intreaga familie... Faca-Se Voia Domnului!)

În prealabil postat de ioan cezar

Adevarat, adevarat si in cazul meu!
Numai ca, pentru a spune tot adevarul, eu invat sa ma rog cu ajutorul lui Tudor. De multe ori invat... si in multe feluri, oricat ar parea de curios...

(Ce mi-am dorit insa mereu a fost sa ne rugam impreuna intreaga familie... Faca-Se Voia Domnului!)

Ce coincidenta... Si pe-al meu tot Teodor il cheama si cu adevarat simt ca e un "Dar de la Dumnezeu".
Spuneam pe un alt topic ca prin el, Dumnezeu a vrut sa ma scoata pe mine din mlastina pacatelor...
Si apropo de rugaciunea impreuna, ca si tine, am invatat de la el sa NU trec peste pasaje importante de rugaciune. Vazuse la Buciumeni de atatea ori cand ramanea acolo peste noapte, cum se roaga maiculele si ce rugaciuni de seara spun. Era atat de dornic sa citeasca neaparat acele fragmente ("Mainile tale m-au facut si m-au zidit..."), incat imi venea sa plang in acele momente, nu stiu daca de bucurie sau de pacatele trecutului meu fiindca nu meritam sa simt ceea ce simteam!...
Dar... daca in preajma lui sunt deschis, nu cred ca as fi in stare sa ma rog impreuna cu celalalt fiu sau cu sotia. Cu ei e altceva, si ei se roaga si nu se feresc atunci cand o fac, dar parca lipseste dorinta de a o face cu totii odata. La biserica e altceva!
Cu cel mic (Teodor) relatia noastre e ceva mai mult decat tata-fiu. Eu sunt si prietenul lui, si fratele lui, si confidentul lui si indrumatorul lui. Uneori trec ore cand ne "jucam", ne luptam, ne tachinam... Iar asta de cand era un ghemotoc mic. Daca il cert, o fac cu blandete, daca il mangai, o fac din privire... Si simt ca si-ar da totul pentru bucuria celorlalti... Iar asta nu e doar parerea mea de parinte... In Londra, i s-a inventat un premiu special pentru el: "Cel mai entuziast copil din scoala!" ...

[zaharia_2009]

Pravila individuala, ca de aceea se si cheama asa, bine este sa fie facuta de unul singur . Si chiar mai mult decit atit , sa te inchizi tainic in inima ta . Sa-ti cauti un colt unde este liniste , unde te poti linisti si tu , te poti aduna, concentra, si unde dupa rugaciunile consacrate (cele din orice carte de rugaciune) incepe defapt ,,statul tau de vorba" cu Dumnezeu si cu sfintii . Adica incepe sa curga rugaciunea cea din inima ta , cu cuvintele tale , despre starea ta cazuta si despre nevoile tale ca si despre preamarirea care o aducem Domului .
Rugaciunea colectiva in famile se face deobicei cu anumite scopuri dintre care cel mai insemnat este acela de a-i invata pe copii sa se roage. Dupa aceasta fiecare trebuie sa se roage separat deoarece altfel nu se poate spori in concentrare, in profunzime si mai ales in vorbirea ta intima si proprie cu dumnezeirea , plus ca mereu avem de luptat cu formalismul, cu ,,teatralismul", cu care ne ispiteste cel mai des vrasmasul... uneori ne bintuie poetica , dictia, mierlosenia(confundata adesea cu pietismul ) sau chiar pietismul formal si nu spiritual.
Daca nu ne incormoram sa credem ca cemai mare treaba facem noi si de ce seri de rugaciune in familie suntem noi in stare, atunci cind ne rugam colectiv ,putem degraba a intelege ca aceasta forma este musai didactica pt. prunci dar ca adevarata rugaciune este strict individuala.
Exemple pt. aceasta avem cit este lumea : monahii nici o data nu se aduna 2-3-4 ca sa faca rugaciuni in comun chiar daca stau cite 1-2-3 in aceiasi chilie . Ba mai mult , monahii care sunt mult rivnitori de Dumnezeu si care cunosc lupta cea din vazduhul inimii cauta si mai mult linistea si izolarea devenind incet-incet sihastrii.
Sa nu intelegem gresit cuvintele Mintuitorului care spun ca ,,...acolo unde sunt adunati doi sau trei in numele Meu , acolo sunt si Eu cu ei" ! Este valabil predominent pt. cultul public . In rest, ispita este atit de fina si de inselatoare incit mult mai tirziu vedem ce roade culegem . Rugaciunea in comun , familiala sau interfamiliala este insa aproape specifica zelotistilor exaltati : Oastea Domnului , Visarionistii, Fratii Ortodocsi care de enorm de multe ori seamana cu serile culturale si misionarorante cu scop bine definit !
Rugaciunea colectiva este cea de la biserica sau in mod exceptional in familie dar in ajunul unor sarbatori cind se face cite un acatist in comun dupa care fiecare se separa si isi continua pravila .
Pericolul mare , asa cum am spus deja, al rugaciunii colective este teatralismul ... ei , si desigur , nu cel de prost gust ci cel desavirsit , ca doar ispititorul nu vine sa ne insale cu ceva la care am putea sa ii rezistam ci ne ,,cumpara" cu ceva frumos, grozav, deosebit , tocmai ca sa nu ne putem da seama decit f. tirziu de timpul care l-am irosit si de cugetul nu tocmai bun avut.

Si daca si daca , avem indoieli despre rugaciunea individuala si ne suparam rau daca cumva incearca cineva sa ne contrazica ca nu am proceda bine rugindu-ne colectiv in familie (desi noi avem o parere, asa, calda, buna, tandra, mierosa, frateasca si ,,buba" de iubire) nu ne ramine decit sa recitim la Matei ,cap. VI, 5; 6;7. invatatura data noua de Hristos pt. modul in care sa ne rugam , indiferent ca suntem copii sau adulti, in familie sau singuri, la oras sau la tara, sanatosi sau bolnavi ,etc.
Noi, adulti fiind , cind cercetam calugarii pt. a spori duhovniceste (nestiind cum se fac anumite lucruri) acestia ne invata , de cele mai multe ori, teoretic, ne spun cum sa facem si nici decum ca ar incepe sa se roage cu noi ca sa vedem noi cam cum sta treaba si sa ,,invatam tare bine " .
Si exemplele si consideratiile pot continua mult de tot .

Asadar , asta este parerea mea , motivata , si asa si cred ca este cel mai potrivit . In rest fiecare poate face cum doreste : sa faca seri cultural religioase in care sa invita la rugaciune si 1-2 prieteni, vecini, cunoscuti sau frati de biserica mai evlaviosi ... sau cine stie cum ii mai vine in minte ca ar fi bine si nimerit . Omul este liber sa faca cum voieste , dar ma gindesc ca daca dupa o perioada de timp mai mare constati ca tot asa te rogi, ca si acum 7 ani, si ca nu ai sporit mai cu nimic sau altfel spus , ca de 7 ani bati pasul tot pe loc , probabil ca aceasta ar trebui sa te puna pe ginduri . Dar daca iarasi , nu te pune pe ginduri, insemneaza ca deja esti in rai si nu iti mai este de folos nici un spor duhovnicesc, sau nevointa si totul este bine !

[CelMandru]

Tare sunt curios ce-o face studentul care mai stă cu alţi colegi în cameră. Cum îi face cu linştea şi izolarea? Cum îi face cu teatralismul? N-are unde să stea în altă parte. De ce-i pasă lui mai întâi? De teatralism, de linişte, de rugăciune colectivă?.. Sau, nu mai bine, pune genunchii jos în faţa iconiţei lui, acolo în colţişorul lui, şi aprinde candela sau mai toarnă nişte untdelemn îngrijind-o?! Ce să facă altceva, că şi el are canon?! .. Să-i dea bătaie acolo, cu convingere, că Dumnezeu are grijă de linişte! Să privească flacăra căndeluţei lui, şi să rostească cu credinţa, preasfântul nume al Maicii Domnului! Să fie precum vameşul din Evanghelia de astăzi pentru o clipă, sau două, şi să lase totul în mâinile Domnului! Să se roage şi pentru fraţii lui!

Eu nu am fost în această situaţie, şi cred că ar fi mai de folos, să las pe altcineva să vorbească. Iertaţi-mă!

[glykys]

În prealabil postat de CelMandru

Tare sunt curios ce-o face studentul care mai stă cu alţi colegi în cameră. Cum îi face cu linştea şi izolarea? Cum îi face cu teatralismul? N-are unde să stea în altă parte. De ce-i pasă lui mai întâi? De teatralism, sau de linişte, de rugăciune colectivă?.. Sau, nu mai bine, pune genunchii jos în faţa iconiţei lui, acolo în colţişorul lui, şi aprinde candela sau mai toarnă nişte untdelemn îngrijind-o?! Ce să facă altceva, că şi el are canon?! .. Să-i dea bătaie acolo, cu convingere, că Dumnezeu are grijă de linişte! Să privească flacăra căndeluţei lui, şi să rostească cu credinţa, preasfântul nume al Maicii Domnului! Să fie precum vameşul din Evnaghelia de astăzi pentru o clipă, sau două, şi să lase totul în mâinile Domnului! Să se roage şi pentru fraţii lui!

Eu nu am fost în această situaţie, şi cred că ar fi mai de folos, să las pe altcineva să vorbească. Iertaţi-mă!

Sa stii ca si eu am stat odata, acum niste ani, intr-o excursie, intr-o camera de camin cu o colega care mi-a spus, cu destula retinere, ca si-ar dori sa isi faca pravila si m-a rugat sa o las singura vreo jumatate de ora. Si m-am executat :). Bine, pana la urma, nu mai stiu daca si-a continuat sau nu canonul, dar stiu ca a fost foarte curajoasa sa imi ceara asta, in conditiile in care ma vazuse doar facandu-mi o cruce dimineata si una seara. Imi aduc aminte ca am fost impreuna la niste vecernii la catedrala din Constanta... mi s-a parut o persoana foarte evlavioasa la acele slujbe, iar in afara foarte dezinvolta si sociabila. Marturisesc ca a fost unul dintre colegii care m-au facut, prin exemplul personal si micile discutii, sa patrund mai in profunzime credinta ortodoxa.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de CelMandru

Tare sunt curios ce-o face studentul care mai stă cu alţi colegi în cameră. Cum îi face cu linştea şi izolarea? Cum îi face cu teatralismul? N-are unde să stea în altă parte. De ce-i pasă lui mai întâi? De teatralism, sau de linişte, de rugăciune colectivă?.. Sau, nu mai bine, pune genunchii jos în faţa iconiţei lui, acolo în colţişorul lui, şi aprinde candela sau mai toarnă nişte untdelemn îngrijind-o?! Ce să facă altceva, că şi el are canon?! .. Să-i dea bătaie acolo, cu convingere, că Dumnezeu are grijă de linişte! Să privească flacăra căndeluţei lui, şi să rostească cu credinţa, preasfântul nume al Maicii Domnului! Să fie precum vameşul din Evnaghelia de astăzi pentru o clipă, sau două, şi să lase totul în mâinile Domnului! Să se roage şi pentru fraţii lui!

Eu nu am fost în această situaţie, şi cred că ar fi mai de folos, să las pe altcineva să vorbească. Iertaţi-mă!

Mda, ai o preocupare mai exista a exemplelor dar nu asta este pacat . Pacat ca pui problema pamfletar .
Eu insa iti dau un exemplu si mai serios decit al studentului tau care are multe locuri in camera lui de camin (in timpul zilei sau a noptii cind altii dorm sau sunt absenti) sau inafara caminului (te gindesti tu singur , ia sa vedem poti intui ?) pt. a se ruga . Pt. a fugi de formalism si de rugaciunea din buze si a cauta nu vorbe multe ,,precum neamurile" ci a scoate din inima rugaciunea sa .
Deci spuneam , oare cum s-or fi rugat studentii din puscaria Pitestiului a anilor '50-'52 care nu numai ca erau 40-50 cantonati in ,,Camera 4 spital" dar ca erau urmariti continuu pe durata unei zile tocmai pt. a nu-i lasa sa se roage si care macar atunci cind exista suspiciunea ca s-ar ruga erau luati la bataie .
Immm ? Si ce rugaciuni faceau ?
Dar parintele Arsenie Papacioc ,care in volumul ,, Imn pt. crucea purtata" este prezentat de Virgil Maxim ca era in celula Aiudului si se ruga in patul sau in timp ce in celula ceilalti discutau sau faceau rugaciunea ,,Candela vesnica" , se deschisese usa, la un moment dat, si intrase un gardian pt. un control, s.a.m.d. iar el cind a fost miscat de Maxim atunci a revenit din transa si s-a interesat ce s-a intimplat.
Dar cei 8 bolnavi de TBC izolati in zarca Aiudului, care au fost inspectati de catre Nikolscki si a constat ca erau emaciati , retine, emaciati, vlaguiti de putere (nu ca studentul) imbracati dor in zeghe in iarna si in infometare de 4 zile ... deci Nikolscki interesindu-se de ei ce fac de nu mor a poruncit sa li se taie si piinea si sa nu li se mai dea medicamente anti-TBC, a primit ca raspuns ca nu mai traiesc decit cu rugaciunea . Astfel, a poruncit sa fie impiedicati sa se mai roage, ca sa se termine odata cu ei !
Asadar, cum rauseau acesti morti in viata sa se mai roage ?
Deci acestia, si si altii asemenea lor, si in conditii exceptional diferite de ale studentului tau, cum crezi ca faceau rugaciunea adevarata , din inima si nu din gura ????
Ori despre rugaciunile lor stim f. bine din memorialistica inchisorilor comuniste, iar ca au ajuns sfinti cei mai multi dintre ei stim din existenta sfintelor moaste descoperite la Aiud in Ripa Robilor !

In esenta, conteaza daca vrei sa te rogi , ca de vrei , gasesti si locuri si timpuri si si concentrare si tot ce-ti trebuie . Daca nu, duci legata de gitul tau o traista de scuze .

[StefanDecebal]

Nu, si nu am facut-o niciodata, sincer, familia mea nu este religioasa.

În prealabil postat de zaharia_2009

Pravila individuala, ca de aceea se si cheama asa, bine este sa fie facuta de unul singur . Si chiar mai mult decit atit , sa te inchizi tainic in inima ta . Sa-ti cauti un colt unde este liniste , unde te poti linisti si tu , te poti aduna, concentra, si unde dupa rugaciunile consacrate (cele din orice carte de rugaciune) incepe defapt ,,statul tau de vorba" cu Dumnezeu si cu sfintii . Adica incepe sa curga rugaciunea cea din inima ta , cu cuvintele tale , despre starea ta cazuta si despre nevoile tale ca si despre preamarirea care o aducem Domului .
Rugaciunea colectiva in famile se face deobicei cu anumite scopuri dintre care cel mai insemnat este acela de a-i invata pe copii sa se roage. Dupa aceasta fiecare trebuie sa se roage separat deoarece altfel nu se poate spori in concentrare, in profunzime si mai ales in vorbirea ta intima si proprie cu dumnezeirea , plus ca mereu avem de luptat cu formalismul, cu ,,teatralismul", cu care ne ispiteste cel mai des vrasmasul... uneori ne bintuie poetica , dictia, mierlosenia(confundata adesea cu pietismul ) sau chiar pietismul formal si nu spiritual.
Daca nu ne incormoram sa credem ca cemai mare treaba facem noi si de ce seri de rugaciune in familie suntem noi in stare, atunci cind ne rugam colectiv ,putem degraba a intelege ca aceasta forma este musai didactica pt. prunci dar ca adevarata rugaciune este strict individuala.
Exemple pt. aceasta avem cit este lumea : monahii nici o data nu se aduna 2-3-4 ca sa faca rugaciuni in comun chiar daca stau cite 1-2-3 in aceiasi chilie . Ba mai mult , monahii care sunt mult rivnitori de Dumnezeu si care cunosc lupta cea din vazduhul inimii cauta si mai mult linistea si izolarea devenind incet-incet sihastrii.
Sa nu intelegem gresit cuvintele Mintuitorului care spun ca ,,...acolo unde sunt adunati doi sau trei in numele Meu , acolo sunt si Eu cu ei" ! Este valabil predominent pt. cultul public . In rest, ispita este atit de fina si de inselatoare incit mult mai tirziu vedem ce roade culegem . Rugaciunea in comun , familiala sau interfamiliala este insa aproape specifica zelotistilor exaltati : Oastea Domnului , Visarionistii, Fratii Ortodocsi care de enorm de multe ori seamana cu serile culturale si misionarorante cu scop bine definit !
Rugaciunea colectiva este cea de la biserica sau in mod exceptional in familie dar in ajunul unor sarbatori cind se face cite un acatist in comun dupa care fiecare se separa si isi continua pravila .
Pericolul mare , asa cum am spus deja, al rugaciunii colective este teatralismul ... ei , si desigur , nu cel de prost gust ci cel desavirsit , ca doar ispititorul nu vine sa ne insale cu ceva la care am putea sa ii rezistam ci ne ,,cumpara" cu ceva frumos, grozav, deosebit , tocmai ca sa nu ne putem da seama decit f. tirziu de timpul care l-am irosit si de cugetul nu tocmai bun avut.

Si daca si daca , avem indoieli despre rugaciunea individuala si ne suparam rau daca cumva incearca cineva sa ne contrazica ca nu am proceda bine rugindu-ne colectiv in familie (desi noi avem o parere, asa, calda, buna, tandra, mierosa, frateasca si ,,buba" de iubire) nu ne ramine decit sa recitim la Matei ,cap. VI, 5; 6;7. invatatura data noua de Hristos pt. modul in care sa ne rugam , indiferent ca suntem copii sau adulti, in familie sau singuri, la oras sau la tara, sanatosi sau bolnavi ,etc.
Noi, adulti fiind , cind cercetam calugarii pt. a spori duhovniceste (nestiind cum se fac anumite lucruri) acestia ne invata , de cele mai multe ori, teoretic, ne spun cum sa facem si nici decum ca ar incepe sa se roage cu noi ca sa vedem noi cam cum sta treaba si sa ,,invatam tare bine " .
Si exemplele si consideratiile pot continua mult de tot .

Asadar , asta este parerea mea , motivata , si asa si cred ca este cel mai potrivit . In rest fiecare poate face cum doreste : sa faca seri cultural religioase in care sa invita la rugaciune si 1-2 prieteni, vecini, cunoscuti sau frati de biserica mai evlaviosi ... sau cine stie cum ii mai vine in minte ca ar fi bine si nimerit . Omul este liber sa faca cum voieste , dar ma gindesc ca daca dupa o perioada de timp mai mare constati ca tot asa te rogi, ca si acum 7 ani, si ca nu ai sporit mai cu nimic sau altfel spus , ca de 7 ani bati pasul tot pe loc , probabil ca aceasta ar trebui sa te puna pe ginduri . Dar daca iarasi , nu te pune pe ginduri, insemneaza ca deja esti in rai si nu iti mai este de folos nici un spor duhovnicesc, sau nevointa si totul este bine !

Frate Zaharia, eu nu stiu exact ce ganduri te anima pe tine cand scrii un mesaj. Incerc sa adun cu bunavointa tot ce imi poate folosi. Pentru restul, Dumnezeu sa aiba mila de tine si de noi toti. Te-am rugat intr-o zi sa ma inveti cu blandete, dar din pacate tu esti foarte trist si chiar sa vrei, nu poti imparti din ceea ce nu ai: bucurie, blandete, caldura sufleteasca.
Nu vreau sa spun mai mult fiindca as deveni rautacios, asa cum esti tu in fiecare mesaj, nu conteaza cui te adresezi. Ma rog sa-mi dea Dumnezeu rabdare si sa reziste "vaccinul" mai departe, astfel incat sa nu fiu pus in situatia sa redevin intr-o zi cel ce-am fost odata, numai pentru a-ti da "o lectie"... Nici tu nu ti-ai dori asta. Dar te rog, omule, daca iubesti pacea, fii cu pace si folos in sfaturile tale!...