Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

În prealabil postat de glykys

De aia am ajuns unde am ajuns, ca nu mai avem invatatori

Si ca sa fiu in sfarsit on topic, mi-am permis sa scriu ce am scris, in virtutea faptului ca ii cunosc toata familia lui Ioan Cezar

Uite, Ana-Maria, aici in cuvintele tale poti sa privesti un pic mai mult, daca voiesti.
Te rog cu tot gandul bun, sa cugeti un pic tocmai la vorbele tale.

Cum e, asadar, cu invatatorii?... Mi-ai devenit invatatoare? Si inca, in acest mod?...
Cum e, apoi, cu asazisa "cunoastere a intregii familii"? Mai, mai, mai... Si eu care am lucrat 3 ani cu o familie, in sedinte bisaptamanale, uneori mai des, pe bani multi si riscuri teribile... si nu am cunoscut mai nimic din "miezul" tainei ei... Mai, mai, mai...

Him... chiar asa de simplu sa fie? Oare?...
Ce este invatatorul? Ce este cunoasterea?...
Cum e invatatorul, Doamne? Ce fel de om e?...
Cum cunoastem noi oamenii, Doamne? ...
Cum suntem noi, atunci cand ne raportam unii la altii?

Domnul sa ne ocroteasca, fratilor si surorilor!
Iar pe mine sa ma iertati ca v-am necajit.

P.S. Ana Maria, te rog sa nu iti faci griji prea mari pentru mine. Mie imi foloseste tot ce experimentez aici pe forum. Absolut tot. Am toata bunavointa, deoarece sunt dornic sa slefuiesc mai departe la biata mea faptura. Poti da cu barda, daca zici ca te sparie diabetul...:) Voi zice "Au" si-mi trece. Insa, daca tot esti ruda cu glucoza si glucagonul, nu uita ca pancreasul e un organ hipersensibil iar creierul are mare nevoie de dulceata, mai ales cand e prins in oarecare efort.