Fetele cuminti nu mai sunt la moda?

[AlinB]

Din pacate cei care nu vin dintr-o familie autentic crestina le este greu sa inteleaga ca fuga dupa placere sfarste in durere.

Si ceea ce poate fi dulce la inceput lasa pana la urma un gust amar.

Si cum toate se intampla cu un motiv, exista multa logica in spatele abstinentei dar asa cum se intampla de obicei, patima sfideaza ratiunea iar cand vine si rasplata se intreaba "nevinovata": "cum de a fost posibil asa ceva?".

Si o observatie "on topic": nu toate fetele virgine (fizic) sunt neaparat si fete cuminti.

Sunt cred destule care au facut sau ar face compromisuri pentru promisiunea unei iubiri/casatorii si poate faptul ca nu-si gasesc perechea nici dintr-o parte a acestei lumi nici din cealalta (la fel si locul) poate fi tocmai din cauza faptului ca nu se afla cu adevarat nici intr-o parte nici in cealalta.

[Mihnea Dragomir]

Că fetele cuminţi nu mai sunt la modă, asta ştim. Când s-a produs ruptura ? Probabil că ruptura masivă s-a produs în schimbarea de mentalitate din anii 60. "Make love, not war", vă amintiţi? Nu vrem război, doar sex şi droguri! pare a fi spus generaţia hippie.
Pe de altă parte, se pare că o miniruptură a existat şi după Prima Aiureală Mondială. Atunci, puterile conservatoare au fost înfrânte de o masonerie ce nu a mai întâmpinat nicio rezistenţă serioasă în afară de cea a Bisericii, care a început a fi tot mai exclusă din lume. Regina Victoria murise deja. Acel război din care românii au ieşit, aparent, învingători a înseamnat sfârşitul unei epoci. Nu întâmplător, numită Epoca Frumoasă (La Belle Epoque).

În orice caz, schimbarea de paradigmă, fie că s-a produs în anii 20, fie în anii 60, este cumva identificabilă şi ştim că s-a produs relativ recent. Cu totul altfel stau lucrurile în privinţa cuminţeniei băieţilor. M-am gândit să fac un topic în oglindă cu acesta: "Băieţii cuminţi nu mai sunt la modă?" Dar, apoi, mi-am spus: qui prodest? Băieţii cuminţi nu mai sunt DE MULT la modă. Din vremuri imemoriale. Atât de vechi, încât ajungi să te întrebi dacă băieţii cuminţi au fost vreodată la modă. Noroc cu cărţile foarte vechi (precum Biblia) care ne arată că a existat un astfel de timp.
Acuma, întrebarea e: de ce nu mai sunt, din vremuri imemoriale, băieţii cuminţi la modă? Oare doctrina despre neprihănirea trupului nu se aplică şi la fete, şi la băieţi? Nu am auzit de vreo enciclică prin care Biserica să fi declarat "Prin revelaţie divină, decretăm, definim şi profesăm că Porunca a Şasea se referă numai la fete şi femei, iar castitatea încetează de a mai fi o virtute pentru băieţi şi bărbaţi". Dimpotrivă, citind exact enunţul Decalogului, pare că Dumnezeu se adresează în primul rând bărbaţilor. Însuşi cuvântul "virtute" are evidentă legătură cu substantivul "vir, viri", carele se tălmăceşte "bărbat". Carevasăzică, sensul primar al termenului "virtute" ar fi "bărbăţie". Mda, numai că noi, astăzi, înţelegem cu totul altceva despre "bărbăţie" decât "curăţenie trupească". De fapt, înţelegem fix contrariul: bărbat adevărat este acela care se culcă cu un număr cât mai mare de fete şi femei. Acest atribut ocupă locul central dintr-un portret mai amplu, în care bărbaţii adevăraţi beau zdravăn, adică "bărbăteşte" şi vorbesc buruienos. Cam în aceeaşi logică, am auzit recent într-un comentariu fotbalistic expresia "intrare bărbătească" pentru oprirea violentă a adversarului în drum spre poartă. De fapt, din câte mi-am dat seama, singura diferenţă dintre "fault" şi "joc bărbătesc" este cine o comite. Dacă o fac ai noştri, vorbim despre "joc bărbătesc", pe când dacă o fac adversarii, atunci e fault. Bărbăţia ca sacrificiu ? S-avem pardon ! Isus, modelul de bărbat? Dar ce suntem noi, să întoarcem şi celălalt obraz, suntem cârpe ? A se scuti !
Dar nu numai bărbaţii nu mai valorizează în niciun fel propria lor curăţie trupească. Paradoxal, nici femeile nu pun vreun preţ pe ea. În timp ce curăţenia trupească a fetei mai este (tot mai pe alocuri) motiv de laudă, nu am auzit în viaţa mea vreun băiat lăudat pentru castitatea lui. Acuma, replica cea mai bună care mi s-ar putea da ar fi aceea că noi trebuie să trăim în castitate din alte motive decât acelea de a fi lăudaţi. OK, aşa e! Dar atunci întreb: cum se face că însăşi Biserica nu pare a lua prea în serios curăţia bărbătească? E calendarul plin de sfinte în dreptul căreia scrie "fecioară". Nu acelaşi lucru se întâmplă despre bărbaţi. Maica Domnului este mai cunoscută sub numele de "Sfânta Fecioară" (Sancta Virgina) decât sub numele ei adevărat, de "Maria". Ei bine, nu se întâmplă chestia asta cu Sf Iosif. " Da, fiindcă era văduv, nu era fecior!" parcă aud. Bine, bine, dar Sf Apostol Ioan, tot văduv era ? Şi totuşi, nu ştim din Sfânta Tradiţie că şi-a păstrat fecioria până la adânci bătrâneţe, fiind ultimul apostol care a trecut dintre vii ? Am auzit tot felul de supranume pentru acest mare sfânt: "Ioan Evanghelistul", "Ucenicul Iubit", "Ioan Teologul" etc, etc. Dar Ioan cel Cast nu am auzit pe nicăieri. Şi atunci, din ce motive un băiat al zilelor noastre, care nu e aşa de credincios încât să studieze sfânta învăţătură şi să afle că virtutea curăţiei este mult iubită de Domnul, iar relaţiile sexuale premaritale înseamnă curvie, ar alege să rămână curat ? Nu convine acest lucru nici cercului lui de prieteni, nici chiar propriilor părinţi. Ambii, mamă şi tată, socotesc ca bun lucru ca băiatul să aibă "experienţă". Nici miresei lui nu i-ar conveni, ea va dori mai degrabă să fie ultima, nu prima femeie din viaţa lui. Hotărât lucru: castitatea bărbătească este, astăzi, o virtute pe cât de rară pe atât de uluitoare şi cumva inexplicabilă. Ceea ce o face, cu atât mai mult, dumnezeiască.

[Mia Mia]

Sa ma ierte cei neinteresati, dar am o intrebare: se poate sa-ti fi "ratat" alesul inimii, adica sa fie o persoana cu care ai interactionat in trecut si sa realizaezi mai tarziu de fapt ca el era? nu de alta, dar cunosc multe fete care traiesc in curatie, inteligente, sociabile, frumoase, credincioase si desi se apropie ( sau au trecut) de pragul de 30 de ani sunt singure, isi doresc o familie, copii; da, stiu, Dumnezeu are un plan cu fiecare, dar cum ziceau si niste cunostinte de-ale mele, de ce nu mai apare alesul?:) exista si varianta farmecelor? ma indoiesc ca ar trebui sa mearga toate la manastire; m-ar interesa si parerea celor deja casatoriti cat au asteptat pana si-au gasit jumatatea? sau i-a gasit ea?
Multumesc pentru ingaduinta si iertare daca s-a mai discutat fix pe aceasta tema.
Doamne ajuta-ne pe toti!

[glykys]

În prealabil postat de Mia Mia

Sa ma ierte cei neinteresati, dar am o intrebare: se poate sa-ti fi "ratat" alesul inimii, adica sa fie o persoana cu care ai interactionat in trecut si sa realizaezi mai tarziu de fapt ca el era? nu de alta, dar cunosc multe fete care traiesc in curatie, inteligente, sociabile, frumoase, credincioase si desi se apropie ( sau au trecut) de pragul de 30 de ani sunt singure, isi doresc o familie, copii; da, stiu, Dumnezeu are un plan cu fiecare, dar cum ziceau si niste cunostinte de-ale mele, de ce nu mai apare alesul?:) exista si varianta farmecelor? ma indoiesc ca ar trebui sa mearga toate la manastire; m-ar interesa si parerea celor deja casatoriti cat au asteptat pana si-au gasit jumatatea? sau i-a gasit ea?
Multumesc pentru ingaduinta si iertare daca s-a mai discutat fix pe aceasta tema.
Doamne ajuta-ne pe toti!

Draga MiaMia, exista un topic "Suferinta fetei nemaritate", de nu cumva s-o fi inchis si acela.

[viviana]

În prealabil postat de Mia Mia

Sa ma ierte cei neinteresati, dar am o intrebare: se poate sa-ti fi "ratat" alesul inimii, adica sa fie o persoana cu care ai interactionat in trecut si sa realizaezi mai tarziu de fapt ca el era? nu de alta, dar cunosc multe fete care traiesc in curatie, inteligente, sociabile, frumoase, credincioase si desi se apropie ( sau au trecut) de pragul de 30 de ani sunt singure, isi doresc o familie, copii; da, stiu, Dumnezeu are un plan cu fiecare, dar cum ziceau si niste cunostinte de-ale mele, de ce nu mai apare alesul?:) exista si varianta farmecelor? ma indoiesc ca ar trebui sa mearga toate la manastire; m-ar interesa si parerea celor deja casatoriti cat au asteptat pana si-au gasit jumatatea? sau i-a gasit ea?
Multumesc pentru ingaduinta si iertare daca s-a mai discutat fix pe aceasta tema.
Doamne ajuta-ne pe toti!

Buna ziua, daca intereseaza o experienta a unei femei divortate , cu un copil...care ar dori pe cineva alaturi, dar nu pe oricine...
Eu de exemplu vreau sa cred ca merg pe calea cea stramta...il iubesc foarte mult de Dumnezeu si incerc sa respect Biserca , si eu si baiatul postim, ne rugam, luam Sfintele Taine, intr-un cuvant suntem crestini ortodocsi practicanti.Suntem bine acum desi am trecut prin momente grele...dar as dori as ma recasatoresc si sa am pe cineva langa mine cu care sa pot comunica si sa ne sprijinim reciproc...problema este ca nu mai sunt oameni care sa accepte relatii platonice pana la o eventuala casatorie...si socul vietii mele a foat atunci cand am cunoscut un barbat din biserica care era vicepresedintele asociatiei Pro Vita de la noi din oras, divortat si el cu un copil, si acre ...culmea ...cand a vazut ac ma mentin tare pe pozitie...si doresc sa ne cunoastem intai sufleteste, a facut cale intoarsa si si-a vazut de drumul lui...adica voia o relatie trupeasca , si sincer mi-a spus-o explicit...asa ca la ce sa ne asteptam de la restul care nici nu calca pe la biserica...mda...iar aceste fete cuminti si curate , care nu au mai fost casatorite nu stiu ce sanse au....decat sa astepte si poate Bunul Dumnezeu o sa le scoata in cale barbatii potriviti, si cum spunea cineva de pe acest forum, probabil ca Dumnezeu ne fereste de persoanele nepotrivite....cam asa stau lucrurile.Doamne Ajuta la toata lumea si sa avem ceea ce ne este de folos!

[stefan florin]

În prealabil postat de viviana

Buna ziua, daca intereseaza o experienta a unei femei divortate , cu un copil...care ar dori pe cineva alaturi, dar nu pe oricine...
Eu de exemplu vreau sa cred ca merg pe calea cea stramta...il iubesc foarte mult de Dumnezeu si incerc sa respect Biserca , si eu si baiatul postim, ne rugam, luam Sfintele Taine, intr-un cuvant suntem crestini ortodocsi practicanti.Suntem bine acum desi am trecut prin momente grele...dar as dori as ma recasatoresc si sa am pe cineva langa mine cu care sa pot comunica si sa ne sprijinim reciproc...problema este ca nu mai sunt oameni care sa accepte relatii platonice pana la o eventuala casatorie...si socul vietii mele a foat atunci cand am cunoscut un barbat din biserica care era vicepresedintele asociatiei Pro Vita de la noi din oras, divortat si el cu un copil, si acre ...culmea ...cand a vazut ac ma mentin tare pe pozitie...si doresc sa ne cunoastem intai sufleteste, a facut cale intoarsa si si-a vazut de drumul lui...adica voia o relatie trupeasca , si sincer mi-a spus-o explicit...asa ca la ce sa ne asteptam de la restul care nici nu calca pe la biserica...mda...iar aceste fete cuminti si curate , care nu au mai fost casatorite nu stiu ce sanse au....decat sa astepte si poate Bunul Dumnezeu o sa le scoata in cale barbatii potriviti, si cum spunea cineva de pe acest forum, probabil ca Dumnezeu ne fereste de persoanele nepotrivite....cam asa stau lucrurile.Doamne Ajuta la toata lumea si sa avem ceea ce ne este de folos!

doamna cu rabdare si incredere o sa-ti intalnesti jumatatea

[vasiu_c]

Fete cuminti si baieti cuminti?????
Sunt la tot pasul doar ca nu vor sa iasa in evidenta. Ii cauti cu "lupa" da, pentru ca asa au fost invatati in familie si in cercurile pe care le frecventeaza. Dar ceea ce e mai important e faptul ca fac asta din proprie vointa, si cred, din respect fata de ei si Dumnezeu. Frica in astfel de situatii este minima. cred ca mai mult e bun simt si respect.

Mă plângeam zilele trecute că ne-am sălbăticit cu toții și mi s-a răspuns „că mai sunt oameni buni printre noi...dar trebuie să fie secreți...așa cum faptele bune sunt secrete...ca să rămână duhul cald”