Sufletul dupa moarte

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Dar cine a spus că "rupe relaţia"? Când bebeluşul doarme, mama "rupe relaţia" cu el? Aşa şi Dumnezeu nu "rupe relaţia" cu sfinţii Lui adormiţi. Citiţi Evrei 11 şi vedeţi o întreagă galerie de sfinţi care au murit şi n-au primit [încă] ce le fusese făgăduit, căci aşteaptă momentul învierii, când împreună cu drepţii din toate timpurile vor primi răsplata veşnică.

______

Cum cine? Voi, adventistii si iehovistii, nu asta sustineti? Inconstienta, aneantizarea, anihilarea, trecerea in non-fiinta, extinctia, disparitia persoanei (cu toate trairile din timpul vietii), de pe fata universului vazut si nevazut.
Un non-sens, o stare nici de „a fi”, nici de „a nu fi”, echivalenta cu starea de dinainte de a fi existat.
Practic, mai mult sau mai putin voalat, sustineti absurditatea de a nu fi nici fiinta, nici nefiinta, starea de a fi in afara onticului. Or, cineva deja adus la existenta, cineva cu memorie si constiinta trairilor, nu mai are nicicum acces la non-fiinta de dinainte de a fi existat.

Cum se impaca afirmatia ca „sfintii asteapta ceva”, cu cealalta afirmatie a voastra cu inconstienta? Poti sa astepti ceva, fiind inconstient de aceasta asteptare?

Odata ce Dumnezeu a adus la existenta un om, iar acesta prin credinta, a ajuns la unirea cu El, ce motiv ar avea Dumnezeu sa doreasca El o perioada de non-relatie cu cei iubiti.
De vreme ce ne-a facut, inseamna ca ne-a facut pentru El, nu pentru a fi in afara Lui. Numai daca tinem noi neaparat sa I ne opunem si sa fim in afara Lui, doar asa ni se va implini dorinta de a avea acelasi destin vesnic ca Lucifer.

Cum se poate ca un sfant trecut dincolo, adica un om mantuit sa fie inconstient, sa nu-L simta in duhul lui pe Dumnezeu? Ce inseamna ca un om e mantuit daca imediat dupa moartea biologica trece in nefiinta si inconstienta?

Ori renuntati la erezia inconstientei in timpul mortii, ori trebuie sa explicati cuvintele lui Hristos: „cel ce mananca Trupul Meu (indumnezeit), ramane intru Mine si Eu intru el”.
Cum anume un cadavru fara urma de constiinta de sine poate ramane in Hristos? Si cum anume ramane Cel Viu intr-un om mort?
Una din doua: ori credinciosul trecut dincolo ramane constient in duh, in Hristos si Hristos in duhul lui, ori trebuie sa explicati cum poate ramane un cadavru in Hristos si Hristos intr-un cadavru?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de delia31

Cum cine? Voi, adventistii si iehovistii, nu asta sustineti? Inconstienta, aneantizarea, anihilarea, trecerea in non-fiinta, extinctia, disparitia persoanei (cu toate trairile din timpul vietii), de pe fata universului vazut si nevazut.

Singura expresie folosită de "noi" adventiştii de pe acest forum este "inconştienţa", restul expresiilor le puneţi în seama noastră, dar le repetaţi postare de postare în topicurile de profil.

În prealabil postat de delia31

Cum se impaca afirmatia ca „sfintii asteapta ceva”, cu cealalta afirmatie a voastra cu inconstienta? Poti sa astepti ceva, fiind inconstient de aceasta asteptare?

E pentru a doua oară pe ziua de azi că încurcaţi planurile! Mi-e şi frică să mai folosesc limbajul metaforic pe care şi Biblia îl foloseşte!

"Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu."
"Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum." (Rom.8,19.22 - versiunea Sinodală)

În prealabil postat de delia31

Cum se poate ca un sfant trecut dincolo

Unde "dincolo"? Dincolo de Styx?

În prealabil postat de delia31

Ce inseamna ca un om e mantuit daca imediat dupa moartea biologica trece in nefiinta si inconstienta?

Înseamnă că "doarme"... Oops! Altă metaforă folosită de Scriptură.

În prealabil postat de delia31

Ori renuntati la erezia inconstientei in timpul mortii, ori trebuie sa explicati cuvintele lui Hristos: „cel ce mananca Trupul Meu (indumnezeit), ramane intru Mine si Eu intru el”.

În primul rând nu este "erezie", ci cuvântul Scripturii; dar uitasem... teologia întoarsă consideră "irelevant" acest Cuvânt, prevalând doar cuvântul oamenilor ridicat la rang de "Sfântă" Tradiţie.
În al doilea rând, avem de-a face iarăşi cu o imagine metaforică (oops!). Acelaşi Ioan (Ioan 6,56) explică în alt loc (1 Ioan 3,24) ce înseamnă:

"Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat." (versiunea Sinodală)

Să nu ne mai lungim cu vorba că aici e o altă mare durere: păzirea poruncilor lui Dumnezeu...

În prealabil postat de delia31

Cum anume un cadavru fara urma de constiinta de sine poate ramane in Hristos? Si cum anume ramane Cel Viu intr-un om mort?
Una din doua: ori credinciosul trecut dincolo ramane constient in duh, in Hristos si Hristos in duhul lui, ori trebuie sa explicati cum poate ramane un cadavru in Hristos si Hristos intr-un cadavru?

Ba să explicaţi dvs. cum poate un creştin antropofag să-şi mănânce propriul Dumnezeu... Doamne iartă-mă!

[MihaiG]

În prealabil postat de osutafaraunu

Ba să explicaţi dvs. cum poate un creştin antropofag să-şi mănânce propriul Dumnezeu... Doamne iartă-mă!

După cum v-am mai atenţionat, faceţi parte din acea majoritate care a spus: "Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?".......

[osutafaraunu]

În prealabil postat de MihaiG

După cum v-am mai atenţionat, faceţi parte din acea majoritate care a spus: "Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?".......

Şi eu am mai răspuns că "acea majoritate" e reprezentată astăzi tot de o majoritate având aceeaşi problemă de înţelegere a lucrurilor spirituale. Atunci ca şi acum, cuvintele Mântuitorului au fost înţelese literalist, că ar fi vorba chiar de carne şi sânge din trupul Lui. Creştinii aceia "majoritari" măcar aveau o scuză: auziseră pentru prima dată metafora lui Isus. Însă astăzi avem atât exemplul lor negativ, cât şi explicaţia Mântuitorului din Evanghelie:

"Duhul este acela care dă viaţa, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă. Dar sunt unii dintre voi care nu cred!”"(Ioan 6,63-64 - versiunea catolică)

Cuvintele Mântuitorului trebuiau interpretate duhovniceşte, căci erau duh nu trup (în original: σάρξ = carne). Hrana aceasta ("carnea" şi "sângele" Lui) este o hrană spirituală, nu una fizică -cum înţeleseseră "majoritarii" scandalizaţi. De ieri şi de azi...

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Singura expresie folosită de "noi" adventiştii de pe acest forum este "inconştienţa",


În primul rând nu este "erezie", ci cuvântul Scripturii; dar uitasem... teologia întoarsă consideră "irelevant" acest Cuvânt, prevalând doar cuvântul oamenilor ridicat la rang de "Sfântă" Tradiţie.

_______

Erezia adventista despre inconstienta dupa moarte ramane in veci o mare inselare de la diavol.
Nici macar diavolul nu e inconstient, desi e cat se poate de mort –adica despartit de Dumnezeu (caci asta e adevaratul sens al mortii), dar ii inseala pe adventisti ca moartea inseamna inconstienta.


Despre Maica Domnului, fiinta in care S-a salasluit Insusi Dumnezeu in toata dumnezeirea, spuneti ca e moarta si inconstienta, iar despre diavoli, spuneti ca sunt vii.
E fix invers. Maica Domnului e vie, pentru ca e unita cu Cel Viu si diavolii sunt morti, fiind rupti de Datatorul Vietii, dar asta nu inseamna ca ei nu sunt activi.

si mai vorbiti de teologie intoarsa....

[osutafaraunu]

În prealabil postat de delia31

inconstienta dupa moarte

Topicul a ajuns într-un punct în care e capital să avem grijă cum folosim termenii. Eu credeam că vorbim despre inconştienţa din moarte, din timpul morţii; nu după moarte. După moarte, aşa cum e logic şi biblic, urmează învierea şi atunci normal că există conştienţă. Probabil aici există încă o umbră de nelămurire: când are loc învierea? Imediat după momentul sucombării, ori la Revenirea lui Iisus?

În prealabil postat de delia31

Nici macar diavolul nu e inconstient, desi e cat se poate de mort –adica despartit de Dumnezeu (caci asta e adevaratul sens al mortii), dar ii inseala pe adventisti ca moartea inseamna inconstienta

Vreţi să spuneţi că adevăratul sens al morţii e cel figurat? ("mort în greşeli şi păcate", "sunt mort de foame", "sunt mort după o prăjitură bună"). Atunci cum rămâne cu sensul real? Viaţa aceasta nu mai are valoare? Putem să ne sinucidem ca să accedem la "adevărata viaţă" (cea de pe timpul morţii)? Viaţa aceasta e o iluzie, deci nu contează cum o trăim, să ajungem decât la momentul despărţirii de trup?!

Observaţi unde e rătăcirea, unde e erezia? Exact asta doreşte diavolul şi a dorit din primul moment al ispitirii când a spus "hotărât că nu veţi muri!". În sensul acesta e teribil de consecvent; are şi o "calitate"...

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Ba să explicaţi dvs. cum poate un creştin antropofag să-şi mănânce propriul Dumnezeu... Doamne iartă-mă!

_______

Daca propriul Dumnezeu si-a lasat Trupul euharistic pnevmatizat in chip tainic de paine, disponibil in Biserica Sa, atunci poate. Daca nu, nu.
Nu Dumnezeu a zis cuvintele „De nu veti manca Trupul Meu, NU VETI AVEA VIATA in voi”?
De veti zice iar ca e un limbaj figurat, intreb din nou:

Atunci pentru ce, Doamne Sfinte, a inviat Hristos firea umana (cu tot cu trup) ? Sa o tina doar pentru El? Nu sa ne-o transfere noua restaurata ontologic?
Pentru ce si-a adaugat fire umana, ce nevoie are Dumnezeu de o constitutie umana pnevmato-psiho-somatica? Firea Lui divina nu-i era suficienta? La ce i-a mai trebuit si un Trup de om? Nu ca sa-l repare ontologic si sa ni-l dea nou inapoi restaurat? Nu asta-i scopul principal si ultim pentru care S-a intrupat? (pe langa jertfa facuta in locul nostru).

Nu pentru asta si-a adaugat firea umana prin Intrupare? Nu pentru a o avea El inlauntrul Lui, pentru a o putea modifica ontologic din interiorul ei, pentru a o tamadui din launtru de ruptura provocata de moarte? Iar dupa ce a restaurat-o ontologic, nu pentru asta a restaurat-o, ca sa ne-o transfere noua (integral, inclusiv material) miliardelor de ipostasuri (persoane) detinatoare ale acestei firi?

Cum anume sa ne-o transfere? Asa cum a randuit El la Cina cea de Taina cand a instituit Taina Painii Euharistice: „luati mancati, acesta este Trupul Meu”.

Nu El a zis cuvintele acestea? „ Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci
Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.” (Ioan 6, 51-57).

De ce anume sa ne dea Trupul Lui pnevmatizat sa-l mancam si Sangele Lui pnevmatizat sa-l bem ? Nu e suficient doar sa avem o viata morala si sa credem doar asa ca simplu asentiment mintal ca prin sangele Lui ni s-au iertat pacatele si gata?

Nu, pt. ca altfel, noi cum anume vom putea invia daca nu-L avem in fiinta noastra intreaga ( subliniez: parte trupeasca +parte spirituala) pe singurul care ne poate invia din interior?
„De nu veti manca Trupul Meu, NU VETI AVEA VIATA in voi”.

Din pacate, si acum, la fel ca si atunci, sunt unii care se poticnesc de cuvintele Lui: „Deci iudeii se certau între ei, zicând: Greu este cuvantul acesta. Cine poate sa-l asculte? Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm? ”