Ati avut vreodata sentimentul... ?

[ffflorina]

În prealabil postat de catalin2

Eu eram nu cu mult timp in urma necredincios, nu stiu cum e in general. Pesoanele pe care le cunosc au devenit mai credincioase, deci mie mi se pare ca fenomenul e si invers.

Asta am vazut si eu,cred ca paleta de "credinciosi" s-a diversificat in ultima vreme,avem tipul care nu respinge ideea de credinta dar nici nu practica,doar tolereaza fenomenul ,si alt tip care uneori mai si intra in biserica,la vreo sarbatoare importanta etc.
Eu ma confrunt cu alt fenomen,desi Dumnezeu a fost prezent constant in viata mea,eu nu am evoluat deloc,parca bat pasul pe loc,am vazut ca vin unii tare din urma*,care nu se chinuiesc deloc,dar care au multa dragoste dobandita nu stiu prin cei cai,asa ca ,intelegeti ce vreau sa spun....

[iustin10]

În prealabil postat de ffflorina

Eu ma confrunt cu alt fenomen,desi Dumnezeu a fost prezent constant in viata mea,eu nu am evoluat deloc,parca bat pasul pe loc,am vazut ca vin unii tare din urma*,care nu se chinuiesc deloc,dar care au multa dragoste dobandita nu stiu prin cei cai,asa ca ,intelegeti ce vreau sa spun....

Si eu ma confrunt cu acest 'fenomen',si cred ca multi. Poate ca de fapt nu stim ce anume progres urmarim.Nu stim unde ar trebui sa ajungem. Ne legam poate de aspecte exterioare prin care vrem sa cuantificam progresul ,de exemplu: sa nu pacatuiesc,sa merg la biserica cand trebuie,sa spun multe rugaciuni,sa reusesc sa tin post mai mult.
Dar toate acestea ,fara suflet si fara inima sunt reci.Acolo asteapta Dumnezeu progresul nostru.Si pentru aceasta,are cele mai neasteptate metode. Ne face sa ne simtim reci ,cand recitam rugaciunile cantitativ,si de aici sa apara ideea lipsei progresului. Dar atunci cand ne constientizam real ticalosia si stagnarea noastra ,de fapt atunci am progresat.
Pentru cei 'sofisticati' si mijloacele lui Dumnezeu sunt foarte paradoxale !

[ffflorina]

În prealabil postat de iustin10

Ne face sa ne simtim reci ,cand recitam rugaciunile cantitativ,si de aici sa apara ideea lipsei progresului. Dar atunci cand ne constientizam real ticalosia si stagnarea noastra ,de fapt atunci am progresat.
Pentru cei 'sofisticati' si mijloacele lui Dumnezeu sunt foarte paradoxale !

Asa e dar e mult mai comod sa spui ca am facut acest progres de autocunoastere acela de a recunoaste ca n-ai facut niciun progres?Inseamna ca sunt la poalele muntelui,nici nu am urcat macar,sunt in fata lui si privesc spre varful lui incercand sa-mi fac curaj sa urc sau ce?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ffflorina

Eu ma confrunt cu alt fenomen,desi Dumnezeu a fost prezent constant in viata mea,eu nu am evoluat deloc,parca bat pasul pe loc,

De fapt, aici este adevăratul scandal. Aici este sentimentul de groază. Puţin îmi pasă mie de cât de necredincioşi sunt alţii. Cel mai mult îmi pasă de mine. Or, la mine văd lipsă de progres spiritual. La ce bun că ţin posturile şi că îndeplinesc toate prescripţiile, dacă sunt acelaşi rău care eram? La ce bun că mă opresc de la carne, dacă îmi sfârâie inima după cârnăciori ? La ce bun că mă înfrânez, dacă atunci când văd pulpe dezgolite şi rubiconde de fetişcană bronzată fix acolo mi se opresc ochii, mergând şi în prelungirea lor cu închipuirea ? Când mirosul de cârnaţi vinerea îmi va fi ca damful de ceapă, când privind picioarele afroditelor Bucureştiului va fi ca şi când aş privi picioarele mele păroase, abia atunci voi putea vorbi de despătimire şi abia atunci voi putea spune că sunt, în mod copios, superior necredincioşilor. Până atunci, ce mi-e mie că numărul lor creşte ori scade, dacă eu sunt ca ei?

[bluester]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De fapt, aici este adevăratul scandal. Aici este sentimentul de groază. Puţin îmi pasă mie de cât de necredincioşi sunt alţii. ....?

Si ce facem , cand in categoria necredinciosilor intra si cei apropiati (familia , rudele) ?

[Kronos]

Le respectăm decizia.

În prealabil postat de Kronos

Le respectăm decizia.

raspuns de ateu,100%

[Yasmina]

În prealabil postat de bluester

Si ce facem , cand in categoria necredinciosilor intra si cei apropiati (familia , rudele) ?

Bine spus...familia,deci cei dragi,mult mai importanti chiar decat tine: mama,bunici,frati si surori!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de bluester

Si ce facem , cand in categoria necredinciosilor intra si cei apropiati (familia , rudele) ?

Dacă eu aş fi un adevărat credincios, aplicând mai întâi la mine ceea ce predic la alţii, sunt convins că cel puţin o parte dintre cei apropiaţi ar deveni, la rândul lor, mai credincioşi. Aşa cum pe mine nu textele m-au convins, nici chiar cele sfinte, nici predicile frumoase, ci credincioşia demonstrată a preotului meu şi a episcopului meu, tot aşa şi pe alţii i-aş putea eu convinge, dacă aş fi la înălţimea lor.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dacă eu aş fi un adevărat credincios, aplicând mai întâi la mine ceea ce predic la alţii, sunt convins că cel puţin o parte dintre cei apropiaţi ar deveni, la rândul lor, mai credincioşi. Aşa cum pe mine nu textele m-au convins, nici chiar cele sfinte, nici predicile frumoase, ci credincioşia demonstrată a preotului meu şi a episcopului meu, tot aşa şi pe alţii i-aş putea eu convinge, dacă aş fi la înălţimea lor.

Aveţi dreptate, ar trebui să "propovăduim credinţa" prin fapte şi prin viaţa noastră de zi cu zi, nu prin vorbe sau pretenţii de la cei din jur. Doar că şi noi suntem pe drum, încă ne străduim să dobândim virtuţile creştine şi din cauza asta s-ar putea să nu fim suficient de convingători...
Dar, încă o data, e adevărat că trebuie să ne preocupe în primul rând faptele, gândurile, credinţă noastră şi mai puţin cele ale celorlalţi.