GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Capitolul IV

,,Metoda si logica

Metoda si logica gandirii patristice reies de la sine din cele expuse pana aci. Aceasta metoda si aceasta logica sunt o imbinare de elemente istorice, de ratiune, de stiinta si de revelatie supranaturala. Sudarea si armonizarea acestor elemente a parut inca din antichitate si pare si astazi unora drept un "scandal". Acest "scandal" nu poate fi insa decat in mintea necunoscatorilor sau dusmanilor crestinismului.

Primul element al metodei gandirii patristice este faptul real, necontestat de nimeni, al istoricitatii venirii lui Dumnezeu in lume prin intruparea, viata si faptele lui Iisus Hristos. Persoana istorica a Mantuitorului da gandirii patristice un temei de granit pe care nu l-a avut nici un sistem filosofic din lumea veche. Principiile, argumentele si rationamentele gandirii profane nu ieseau din certitudinea stiintifica a unui fapt istoric, ci de cele mai multe ori din apriorisme, judecati abstracte sau observatii empirice, care fara a fi totdeauna inexacte, puteau servi pro si contra unei teze. Aceasta incertitudine filosofica e necunoscuta gandirii patristice.

Al doilea element al acestei metode este cercetarea cu ajutorul ratiunii atat cat aceasta se poate intinde si lucra. Sfintii Parinti selecteaza si utilizeaza achizitiile ratiunii umane din toate filosofiile pamantului. Dar ei nu admit toate produsele ratiunii fara distinctie. Unele din aceste produse sunt erori datorita intunecarii partiale, altele datorita limitelor firesti ale ratiunii, altele, in fine, datorita interventiei demonilor. Sfintii Parinti precizeaza ca multi filosofi se contrazic, pentru ca ei nu prind si nu gandesc cu precizie adevarul. Cu alte cuvinte, ratiunea umana nu poate capata nici in intregime si nici o exactitate adevarul. Numai o ratiune luminata si superlativizata prin har poate indepline acest oficiu. Aceasta ratiune purificata si desavarsita prin puterea harului este in deosebi utilizata de gandirea patristica. Ea depaseste capacitatea ratiunii extraharice si poate ajunge, depasind chiar cel mai mare geniu uman, pana la granita surpanaturalului.

Gandirea patistica nu evita, ci cultiva cu pasiune cercetarea stiintifica propriu-zisa. Stiintele naturale, stiintele exacte si anexele acestora au format obiectul de studiul al multora din Sfintii Parinti. E suficient sa mentionez scoala alexandriana, apoi pe cei doi frati Sfintii Vasile cel Mare si Grigorie de Nyssa, in fine pe Sfantul Ioan Damaschin, in ale caror opere e pusa la contribuitie intreaga stiinta a vremii lor. Autorii patristici cerceteaza pe larg compozitia materiei, descriu sau analizeaza cele trei regnuri: anorganic, vegetal si animal, ne vorbesc despre compozitia atmosferei si a astrelor, studiaza geometria si matematicile - Origen e produsul unei asemenea scoli si va conduce o atare scoala - ei sunt maestri in stiintele liberale ca filologia si dialectica. Se cunoaste admiratia pe care pagani si adresari ca Prohyriu si Libaniu o aveau fata de elitele intelectuale crestine. Stiinta nu contrazice, ci ajuta si lumineaza pietatea.

Al patrulea si cel mai de seama element al metodicei patristice este colaborarea revelatiei supranaturale. Am vazut ca ratiunea luminata de har se inalta numai pana la portile supranaturalului. De aici inainte, revelatia divina singura orienteaza si indoctrineaza gandirea patristica. Elementele revelate, adica Sfanta Scriptura, inspiratia si viziunile prin care Dumnezeu vorbeste multora dintre Sfintii Parinti, minunile prin care Iisus Hristos sau Sfanta Treime se fac vaditi si multe altele, pot contrazice experientele ratiunii umane, fara ca prin aceasta sa stirbeasca ceva acestor elemente revelate. De fapt revelatia nu contrazice, ci completeaza si depaseste puterile si datele gandirii omenesti. Aceasta gandire, cu toata frumusetea si inaltimea ei, este limitata. Gandirea patristica isi are izvorul cunoasterii in Iisus Hristos insusi: "Hristos este intelepciunea personificata si adevarul; in El se afla ascunse toate comorile cunoasterii", zice Sfantul Ioan Damaschin. Izvorul principal al stiintei patristice se afla, asadar, in Dumnezeu, nu in lume, in Creator, nu in creaturi. Parintii armonizeaza intr-o adevarata simfonie revelatia supranaturala cu istoria si stiinta omeneasca. Aceasta simfonie nu vrea sa cante decat adevarul. Ea e orchestrata de o logica pe care n-o accepta totdeauna filosofia laica, geloasa pe categoriile si fagasurile ei. Dar logica gandirii patristice are avantajul de a lucra cu intrecul real, in lumea vazuta si nevazuta, cu Dumnezeu insusi, spargand zidurile stramte si cenusii ale gandirii profane. E logica luminii paradisiace.

Concluziile Parintelui Ion G Coman

Frumusetea gandirii patristice nu poate fi perceputa decat de cei ce iubesc cu pasiune pe Sfintii Parinti. Nu cercetarea orgolioasa a vietii si operelor lor, nu ganduri straine de lumina arzanda a existentei lor, ci dragostea neprihanita si inima umilita ne apropie de sufletul lor si de mintea lor. Ei spun ca izvorul principal al cunoasterii lui Dumnezeu este iubirea, ca numai prin aceasta iubire dogoritoare sufletul omenesc se poate uni cu divinitatea si ramane cu ea in veac. Deci, stiinta suprema, stiinta despre Dumnezeu, nu se poate obtine decat prin iubire. Iubind pe Sfintii Parinti ii vom intelege si intelegand gandirea lor vom fi fericiti: "Filosofia, zice Sfantul Iustin Martirul, este stiinta realului si cunoasterea adevarului; iar fericirea este cunoasterea acestei stiinte si a acestei intelepciuni". Frumusetea e opera iubirii. Daca lumea noastra e frumoasa, este pentru ca ea este izvorata din iubirea lui Dumnezeu. Gandirea Sfintilor Parinti e frumoasa pentru ca ea s-a zamislit si s-a dezvoltat din iubire, si a tins, cu iubire, catre izvorul insusi al iubirii care este Dumnezeu. La randul nostru, numai iubind aceasta gandire putem gusta minunatele ei frumuseti. Si nu o vom iubi zadarnic.

Gandirea patristica este o filosofie optimista. Scepticismul filosofiei profane este inlocuit prin optimismul cunoasterii. Aceasta cunoastere ducand, progresiv, la obtinerea fericirii supreme care e Dumnezeu, revarsa in intreaga opera patristica un parfum de bucurie si energic spirituala. Adierile de tristete sau de amaraciune care circula cateodata prin aleele filosofiei patristice se explica prin gravitatea rolului pe care-l joaca pacatul in iconomia mantuirii, dar mai ales prin lupta darza, crancena, epica, pe care Sfintii Parinti au avut-o de dat cu tot felul de adversari si de piedici: autoritati de stat neintelegatoare, filosofie pagana orgolioasa, gnosticism dizolvant, erezii zgomotoase si de multe ori disensiuni in chiar sanul Bisericii. Dar aceste tristeti sunt trecatoare. Nota dominanata este elanul spre inaltimi, bucuria trairii in Dumnezeu.

In fine, gandirea patristica armonizeaza umanul cu supranaturalul. Spiritul limitat al omului e purtat prin treptele desavarsirii pana la lumina inefabila a dumnezeirii cu care se uneste pentru totdeauna. Sus acolo, in azurul nesfarsit, sufletele oamenilor si ingerii vor canta lauda frumusetii divine, a unei frumuseti netrecatoare pe care nu o invata nici o filosofie a lumii acesteia. Singura gandirea Sfintilor Parinti ne arata calea spre paradisul acestei frumuseti."(material preluat de pe crestinortodox.ro)va urma

SFANTUL EFREM SIRUL:PLANSUL DE MARTI SEARA

Asadar, gandirea patristica apare in lume nu ca un accident, nu ca o ruptura/fractura, asadar nu cu totul rupta de reflectia omeneasca precedenta ei, ci ca un salt intr-o cu totul alta perspectiva, in cu totul alta lumina... Ea reasaza pe Hristos in Centru: Izvor si sprijinitor al vietii de cunoastere a omului.
Teologia aceasta nu este rupta, in viata Parintilor, de cunoasterea (partiala, incompleta, pe alocuri esuata) filosofilor si cercetatorilor stiintei pagane. Asta apropos de un topic in care invitam la meditatia asupra relatiei teologiei cu stiintele si alte preocupari umane...

Parintii muncesc din greu pentru a cunoaste, folosesc descoperirile predecesorilor lor, le integreaza rezultatele si, purtati de credinta si dragoste pentru Hristos, purtati de Duhul Adevarului, ofera lumii o noua perspectiva asupra vietii, una din care nu poate lipsi Izvorul vietii si al cunoasterii.

E asemanator cu o rezolvare de probleme la matematica elementara: voim sa rezolvam un sistem de ecuatii dar lasam voit la o parte un parametru, o variabila, o necunoscuta. Fireste ca trec mii de ani si sistemul continua sa ne preocupe...
Dar daca operam cu toate datele, putem nazui apoi sa trecem la alte probleme... Doamne ajuta!

http://www.youtube.com/watch?v=2gUbK...eature=related

http://www.youtube.com/watch?v=gX-VT...eature=related

Parintele Andrei Scrima,intr-un comentariu la Evanghelia dupa Ioan spunea ca ,,viata duhovniceasca incolteste si creste incet,nu repede si cu usurinta.Ce incolteste repede,repede se si ofileste pentru ca nu are radacina.Pentru a se inradacina trebuie sa moara,sa cada adanc in pamant.E nevoie de timp,rabdare, discretie si viata ascunsa pentru ca Duhul sa-si savirseasca lucrarea".Plecand de la acesta idee cuvintele Sfantului Irineu,analizate de catre parintelui John Behr imi par a rasuna aproape precum o intrebare hamletiana pentru omul modern,tot mai singur,tot mai instrainat,tot mai inlantuit,tot mai indepartat de trairea Evagheliei:

,,Cum vei fi un dumnezeu daca nu esti nici macar un om?Cum vei fi desavarsit cand inca nu umbli?Cum nemuritor cand nici macar in firea ta muritoare nu te poti supune Creatorului tau?Intra mai intai in randul oamenilor daca vrei sa cunosti taina lui Dumnezeu.Nu tu il faci pe Dumnezeu ci Dumnezeu te face pe tine.Daca esti lucrarea lui Dumnezeu asteapta Mana lui Dumnezeu care face totul la vremea potrivita-la vremea potrivita pentru tine,care esti facut.Daruieste-i inima ta,blanda si mladioasa,pastreaza forma in care te-a facut Olarul,caci ai in tine Apa Lui; vezi deci sa nu te versi si varsand Apa sa te usuci iar urma degetelor Lui sa se piarda.Daca iti vei pastra forma vei ajunge la desavarsire,iar lutul din tine va fi ascuns prin mestesugul lui Dumnezeu.Mainile lui ti-au dat substanta,EL te va infrumuseta pe dinauntru si pe afara cu aur si argint curat si te va impodobi intr-un asa chip incat Imparatul Insusi te va dori pentru frumusetea ta.Dar daca,inasprindu-te,vei lepada mestesugul Lui,si te vei arata nerecunoscator fata de EL pentru ca te-a facut om,vei pierde deodata si forma si viata.

Caci a crea este atributul bunatatii lui Dumnezeu iar a fi creat este atributul firii omenesti.Prin urmare daca ii vei darui lui Dumnezeu ceea ce este al tau,adica credinta-n EL si ascultarea fata de EL,te vei bucura de mestesugul Lui si vei deveni o lucrare desavarsita a Sa.Iar daca nu crezi in EL si fugi de mainile Lui,pricina stirbirii va fi in tine,cel care nu s-a supus si nu in Cel care te-a chemat."

Uitand complet de elachistoteros-ul Apostolului Pavel, de acel ,,mai prejos decat cel mai de jos"omul modern pare a fi abandonat lumea patristica,a sfintilor cu aripile de foc ale credintei in favoarea intunecat-carismaticului mesi@, ce le construieste iluzie dupa iluzie, ca un perfect papusar al lumii ce se va sfarsi,turnandu-i iarasi dar nu in forma mainilor Celui ce i-a tinut cu dragoste suflarii de viata ci in ghiarele uitarii de sine si al celui de langa tine,otravitul somn al celor ce au uitat sa mai cuvante.Lui Dumnezeu.Si intunericul vrajbei pare a se lasa tot mai profund caci atunci cand omul se goleste pe sine si se umple de rau fata de cel din fata sa nu mai ramine decat ranjetul unui lup.Cat timp limita iluziei pare cat mai reala,dar doar din departare si atat de indepartata,de la apropiere, nici nu vei realiza ca alergi demult orb prin intuneric,stapan peste o clipa ce iti va fi luata odata ce iti vei vedea ranile de pe tine.Multi impreuna intr-o singuratate deplina,fara o vorba de alinare,haituiti de proprii demoni,alergand de ceea ce se incapatineaza sa nu dispara.Unde sunt oare oamenii cu aripi de foc,unde sunt cei care ar fi strabatut desertul lumii pentru a intelege cuvintele pe care le-au auzit cei doi calugari,consemnate de Ioan cel Pitic: ,,Luati aripi de foc si veniti la mine".

Diaconul Ioan Ica Jr,in ,,De la Dionisie Aeropagitul la Simeon al Tesalonicului: integrala comentariilor liturgice bizantine"cita cuvintele memorabile ale canonicului Hugh Wybrew:

,,Celebrand Euharistia primii crestini priveau atat inainte cat si inapoi:inapoi spre Cruce,a carei aducere aminte o faceau si inainte spre a Doua Venire,pe care o asteptau cu nerabdare.Desi aceasta nu exprima adecvat semnificatia Euharistiei.Memorialul sau anamneza lui Hristos,facuta cu paine si vin,era mai putin o privire inapoi spre un eveniment trecut,cat o facere prezenta a acelui eveniment aici si acum.Euharistia inceputurilor nu era o slujba de comemorare pentru intemeietorul mort al unei comunitati.Cand se rosteau multumirile peste paine si vin comunitatea se impartasea mancand si band din ele,Hristos cel Rastignit si Inviat era in chip nevazut intre ei,nu in carne ci in Duhul.A Doua Venire nu era nici ea un eveniment viitor indepartat.Hristos nu era absent de la ei,era prezent cu ei;iar unde era EL era si Imparatia lui Dumnezeu.Euharistia era pregustarea acelei Imparatii.Fiindca Hristos era prezent drept Celebrantul nevazut al ritualului si Cel care s-a dat pe Sine Insusi participantilor drept Painea coborata din cer,era EL Insusi in cer,prezentand vesnic la altarul ceresc jertfa care era EL Insusi.

Este foarte plauzibil ca atunci cand Sfantul Ioan Teologul a descris vedenia cultului ceresc,pe care l-a vazut in Duhul intr-o zi a Domnului sa o fi facut in termenii liturghiei duminicale a comunitatii crestine din Patmos.Pe scaunul episcopului,acoperit cu o panza alba,sedea Dumnezeu avand inaintea Lui altarul de aur,iar in jurul sau presbiterii pe locurile lor transformati in batrini ceresti.In mijloc era Mielul stand ca tocmai junghiat.Inaintea scaunului statea multimea fara numar a crestinilor.Lauda batrinilor din cer era un ecou al Bisericii de pe pamant,fiindca ei il lauda pe Dumnezeu pentru creatie,pentru mantuire si pentru ca i-a facut Imparati si preoti ai Sai-temele multumirii rostite peste paine si vin la mijlocul secolului II-iar cele patru fiinte vii canta Trisaghionul lui Isaia,laudandu-l pe Dumnezeu ,,Sfant!Sfant!Sfant!".Caci daca Euharistia priveste inapoi spre Cina cea de Taina si Cruce,si inainte spre desavarsirea finala a planului lui Dumnezeu,ea priveste si in sus,spre taramul unde Crucea este realitate vesnica iar Imparatia nu este o nadejde viitoare ci bucuria prezenta".

In Apoftegmele Parintilor din pustiu,avva Ischyrion,intrebat fiind ce vor face cei din viitor,privind la ce au facut ei,a raspuns: ,,Nu vor reusi sa faca nimic din ce a reusit sa faca generatia de dinainte dar vor fi foarte incercati iar cei care atunci vor fi gasiti vrednici vor fi mai presus decat noi si decat parintii nostrii".Aripile de foc nu s-au terminat,asteapta doar crucea de pe spatele fiecaruia care o ridica,pentru a-i inalta precum pe acei crestini din Patmos.

Mic articol nesemnificativ,scris cu gandul bucuriei, la un iconar prin dragostea de icoane ce o poarta-n inima sa,la o lumanarica a credintei ce incalzeste pe cei striviti de frigul lumii si la un om,Ioan,prieteni care in momente cand imi era greu,precum Simon din Cirene,nu au ezitat sa-mi arate unde imi cazuse crucea,ridicand-o ei pentru mine,cu bunatatea cuvintelor lor.Le multumesc tuturor pentru bucuria de a vedea ca @ nu a taiat toate aripile de foc,stiute sau nestiute.

[cezar_ioan]

Sfantul Isaac Sirul - Cuvinte despre sfintele nevointe

Lasa-te rastignit si nu rastigni.
Lasa-te nedreptatit si nu nedreptati.
Lasa-te barfit si nu barfi.
Fii bland si nu zelos si rau.

Veseleste-te cu cei ce se veselesc si plangi cu cei ce plang. Caci acesta este semnul curatiei.
Fii bolnav cu cei bolnavi.
Plangi cu cei pacatosi.
Bucura-te cu cei ce se pocaiesc.
Fii prieten cu toti oamenii, dar si singur in cugetul tau.
Fii partas la patimirea tuturor, dar cu trupul tau fii departe de toate.
Nu mustra pe cineva si nu osandi nici chiar pe cei foarte rai in vietuirea lor.
Intinde haina ta peste cel ce a gresit si acopera-l. Si daca nu poti lua asupra ta greselile lui si nu poti primi certarea si rusinea in locul lui, rabda-l macar si nu-l rusina…

De nu te linistesti cu inima, linisteste-te macar cu limba.
Si daca nu poti pune randuiala in ganduri, pune randuiala macar cu trupul tau.
Si de nu poti lucra cu trupul tau, intristeaza-te macar in cugetul tau.
Si de nu poti sta la priveghere, privegheaza macar sezand pe patul tau sau chiar intins pe el. Si de nu poti posti doua zile, posteste macar pana seara. Si de nu poti pana seara, pazeste-te macar sa nu te saturi.
De nu esti curat in inima ta, fii curat macar in trupul tau.
De nu plangi in inima ta, imbraca-ti cu jale macar fata ta.
De nu poti milui, vorbeste macar ca un pacatos.
De nu esti facator de pace, fii macar neiubitor de tulburare.
De nu te poti stradui, fa-te macar in cuget netrandav.
De nu esti biruitor (asupra pacatelor), macar sa nu te mandresti fata de cei vinovati.
De nu izbutesti sa inchizi gura celui ce barfeste pe sotul tau, pazeste-te macar sa nu te faci partas in aceasta cu el.

De iubesti blandetea, ramai in pace. Si de te vei invrednici de pace, te vei bucura in toata vremea.

Cauta intelepciunea si nu aurul.
Imbraca-te in smerenie si nu in matase..
Cauta sa dobandesti pacea si nu imparatia…

Iata, frate, indemnul meu: mila sa-ti sporeasca in suflet pana cand vei simti in inima ta aceeasi mila pe care Dumnezeu o are fata de tine.

Bine v-am regasit!

http://www.doxologia.ro/vietile-sfin...-duhovniceasca

[Yasmina]

În prealabil postat de cezar_ioan

Bine v-am regasit!

Bine ai revenit printre noi si sa ai post binecuvantat si linistit!

[Ekaterina]

Cuvintele pe care le-ati postat sunt un adevarat balsam pentru suflet, avem multe de invatat din indemnurile Sfantului Isaac Sirul. Bine ati revenit alaturi de noi, de cate ori se vor ivi norii ispitelor, ne vom intoarce la cuvintele Sfantului. Frumoasa revenire, va asteptam cu interes postarile :)

În prealabil postat de cezar_ioan

Sfantul Isaac Sirul - Cuvinte despre sfintele nevointe

Lasa-te rastignit si nu rastigni.
Lasa-te nedreptatit si nu nedreptati.
Lasa-te barfit si nu barfi.
Fii bland si nu zelos si rau.

Veseleste-te cu cei ce se veselesc si plangi cu cei ce plang. Caci acesta este semnul curatiei.
Fii bolnav cu cei bolnavi.
Plangi cu cei pacatosi.
Bucura-te cu cei ce se pocaiesc.
Fii prieten cu toti oamenii, dar si singur in cugetul tau.
Fii partas la patimirea tuturor, dar cu trupul tau fii departe de toate.
Nu mustra pe cineva si nu osandi nici chiar pe cei foarte rai in vietuirea lor.
Intinde haina ta peste cel ce a gresit si acopera-l. Si daca nu poti lua asupra ta greselile lui si nu poti primi certarea si rusinea in locul lui, rabda-l macar si nu-l rusina…

De nu te linistesti cu inima, linisteste-te macar cu limba.
Si daca nu poti pune randuiala in ganduri, pune randuiala macar cu trupul tau.
Si de nu poti lucra cu trupul tau, intristeaza-te macar in cugetul tau.
Si de nu poti sta la priveghere, privegheaza macar sezand pe patul tau sau chiar intins pe el. Si de nu poti posti doua zile, posteste macar pana seara. Si de nu poti pana seara, pazeste-te macar sa nu te saturi.
De nu esti curat in inima ta, fii curat macar in trupul tau.
De nu plangi in inima ta, imbraca-ti cu jale macar fata ta.
De nu poti milui, vorbeste macar ca un pacatos.
De nu esti facator de pace, fii macar neiubitor de tulburare.
De nu te poti stradui, fa-te macar in cuget netrandav.
De nu esti biruitor (asupra pacatelor), macar sa nu te mandresti fata de cei vinovati.
De nu izbutesti sa inchizi gura celui ce barfeste pe sotul tau, pazeste-te macar sa nu te faci partas in aceasta cu el.

De iubesti blandetea, ramai in pace. Si de te vei invrednici de pace, te vei bucura in toata vremea.

Cauta intelepciunea si nu aurul.
Imbraca-te in smerenie si nu in matase..
Cauta sa dobandesti pacea si nu imparatia…

Iata, frate, indemnul meu: mila sa-ti sporeasca in suflet pana cand vei simti in inima ta aceeasi mila pe care Dumnezeu o are fata de tine.

Bine v-am regasit!

http://www.doxologia.ro/vietile-sfin...-duhovniceasca

Cu adevărat, dumnezeieşti cuvinte. Se simte că sfântul Îl purta pe Hristos în suflet; duhul Lui.

Mă bucur că ai revenit, şi cu postarea asta cred că i-ai făcut o bucurie şi Pelerinului, care s-a arătat din nou întristat de stagnarea acestui topic (la care eu nu m-am învrednicit să contribui cu nimic).

[iustin10]

În prealabil postat de cezar_ioan

Sfantul Isaac Sirul - Cuvinte despre sfintele nevointe

Lasa-te rastignit si nu rastigni.
Lasa-te nedreptatit si nu nedreptati.
Lasa-te barfit si nu barfi.
Fii bland si nu zelos si rau.

Veseleste-te cu cei ce se veselesc si plangi cu cei ce plang. Caci acesta este semnul curatiei.
Fii bolnav cu cei bolnavi.
Plangi cu cei pacatosi.
Bucura-te cu cei ce se pocaiesc.
Fii prieten cu toti oamenii, dar si singur in cugetul tau.
Fii partas la patimirea tuturor, dar cu trupul tau fii departe de toate.
Nu mustra pe cineva si nu osandi nici chiar pe cei foarte rai in vietuirea lor.
Intinde haina ta peste cel ce a gresit si acopera-l. Si daca nu poti lua asupra ta greselile lui si nu poti primi certarea si rusinea in locul lui, rabda-l macar si nu-l rusina…

De nu te linistesti cu inima, linisteste-te macar cu limba.
Si daca nu poti pune randuiala in ganduri, pune randuiala macar cu trupul tau.
Si de nu poti lucra cu trupul tau, intristeaza-te macar in cugetul tau.
Si de nu poti sta la priveghere, privegheaza macar sezand pe patul tau sau chiar intins pe el. Si de nu poti posti doua zile, posteste macar pana seara. Si de nu poti pana seara, pazeste-te macar sa nu te saturi.
De nu esti curat in inima ta, fii curat macar in trupul tau.
De nu plangi in inima ta, imbraca-ti cu jale macar fata ta.
De nu poti milui, vorbeste macar ca un pacatos.
De nu esti facator de pace, fii macar neiubitor de tulburare.
De nu te poti stradui, fa-te macar in cuget netrandav.
De nu esti biruitor (asupra pacatelor), macar sa nu te mandresti fata de cei vinovati.
De nu izbutesti sa inchizi gura celui ce barfeste pe sotul tau, pazeste-te macar sa nu te faci partas in aceasta cu el.

De iubesti blandetea, ramai in pace. Si de te vei invrednici de pace, te vei bucura in toata vremea.

Cauta intelepciunea si nu aurul.
Imbraca-te in smerenie si nu in matase..
Cauta sa dobandesti pacea si nu imparatia…

Iata, frate, indemnul meu: mila sa-ti sporeasca in suflet pana cand vei simti in inima ta aceeasi mila pe care Dumnezeu o are fata de tine.

Bine v-am regasit!

http://www.doxologia.ro/vietile-sfin...-duhovniceasca

Frumoasa intrare :)
Fie ca gandurile sfantului sa ne calauzeasca spre pace si intelegere , caci cine face pace in el , o va raspandi si in jur.

"De nu te linistesti cu inima, linisteste-te macar cu limba."

Macar e cuvintul cel mai des folosit in acest pasaj.

E bine sa tindem catre absolut ,dar sa nu lasam nici o situatie sa treaca fara a face MACAR putin bine celorlalti , si MACAR putina infrangere de sine .

[cristiboss56]

Intamplator sau nu , mi-a cazut in mana o scriere a Sfantului Ierarh Grigorie Teologul , un text deosebit la Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos , pe care n-am sa-l reproduc , ci am sa extrag cateva idei , cuvinte , indemnuri ale acestui Sfant Ierarh la Venirea lui Dumnezeu la oameni , precum el inasusi o numeste atat de sugestiv : " venirea Lui , ca pe noi sa ne duca la Dumnezeu , au mai bine spus , sa ne readuca la Sine " , lepadand omul vechi in cel nou . Sunt sigur ca si acest cuvant al Sfantului Ierarh Grigorie Teologul , va fi adus in atentie cititorului pe thredurile dedicate Sarbatorii Nasterii Domnului .
Ma gandesc la perioada ce-o sa urmeze , cand industria de profil va profita din plin si va denatura aceasta sarbatoare in reclame , in zgomot si imagini din import . S-a Mai vorbit pe la Generalitati si nu numai , despre "pacatul" impodobirii brazilor , despre cantari straine noua , despre denaturarea voita a Sarbatorii Nasterii Domnului , si nu vreau aici sa zabovesc asupra acestor aspecte , dar reamintesc ca Sfantul Grigorie Teologul ne indeamna in scrierea la care am facut referire la inceput : " Sa nu impodobim cu cununi stalpii portilor , sa nu intindem jocuri , sa nu impodobim drumurile , sa nu desfatam ochii , nici auzul cu cantece , nici sa ne ametim de mirosurile cele femeiesti , nici sa ne desfranam gustul nostru . .. ." , in fine sa fim cu luare aminte la aceste cai usuoare , care duc la intrarea in pacat .
Frumos ne arata in scrierea lui , si ne indeamna cu tot sufletul sa primim impreuna cu el ( Sfantul Grigorie )" purtarea in pantece si nasterea Lui " , sa saltam de bucurie , daca nu" precum Ioan Botezatorul in pantece " , macar precum David cand " a asezat chivotul Legii la locul lui " .
Ne indeamna sa cinstim precum se cuvine micul Betleem , " caci el te duce pe tine omule , iarasi in rai ". Ne indeamna sa ne inchinam si " ieslei sfinte " , precum frumos o numeste, " prin care , nefind tu condus de ratiunea ta , ai fost hranit acum de Cuvantul ( de Logos ).
In viitoarele postari voi insista pe acest cuvant al Sfantului Ierarh Grigorie Teologul la Nasterea Mantuitorului Hristos , caci cuvantul sau este cu adevarat de folos noua mai ales in aceasta perioada , si constituie un adevarat balsam pentru suflet.
Post binecuvantat !

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Intamplator sau nu , mi-a cazut in mana o scriere a Sfantului Ierarh Grigorie Teologul , un text deosebit la Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos , pe care n-am sa-l reproduc , ci am sa extrag cateva idei , cuvinte , indemnuri ale acestui Sfant Ierarh la Venirea lui Dumnezeu la oameni , precum el inasusi o numeste atat de sugestiv : " venirea Lui , ca pe noi sa ne duca la Dumnezeu , au mai bine spus , sa ne readuca la Sine " , lepadand omul vechi in cel nou . Sunt sigur ca si acest cuvant al Sfantului Ierarh Grigorie Teologul , va fi adus in atentie cititorului pe thredurile dedicate Sarbatorii Nasterii Domnului .
Ma gandesc la perioada ce-o sa urmeze , cand industria de profil va profita din plin si va denatura aceasta sarbatoare in reclame , in zgomot si imagini din import . S-a Mai vorbit pe la Generalitati si nu numai , despre "pacatul" impodobirii brazilor , despre cantari straine noua , despre denaturarea voita a Sarbatorii Nasterii Domnului , si nu vreau aici sa zabovesc asupra acestor aspecte , dar reamintesc ca Sfantul Grigorie Teologul ne indeamna in scrierea la care am facut referire la inceput : " Sa nu impodobim cu cununi stalpii portilor , sa nu intindem jocuri , sa nu impodobim drumurile , sa nu desfatam ochii , nici auzul cu cantece , nici sa ne ametim de mirosurile cele femeiesti , nici sa ne desfranam gustul nostru . .. ." , in fine sa fim cu luare aminte la aceste cai usuoare , care duc la intrarea in pacat .
Frumos ne arata in scrierea lui , si ne indeamna cu tot sufletul sa primim impreuna cu el ( Sfantul Grigorie )" purtarea in pantece si nasterea Lui " , sa saltam de bucurie , daca nu" precum Ioan Botezatorul in pantece " , macar precum David cand " a asezat chivotul Legii la locul lui " .
Ne indeamna sa cinstim precum se cuvine micul Betleem , " caci el te duce pe tine omule , iarasi in rai ". Ne indeamna sa ne inchinam si " ieslei sfinte " , precum frumos o numeste, " prin care , nefind tu condus de ratiunea ta , ai fost hranit acum de Cuvantul ( de Logos ).
In viitoarele postari voi insista pe acest cuvant al Sfantului Ierarh Grigorie Teologul la Nasterea Mantuitorului Hristos , caci cuvantul sau este cu adevarat de folos noua mai ales in aceasta perioada , si constituie un adevarat balsam pentru suflet.
Post binecuvantat !

"să cinsteşti precum se cuvine şi micul Betleem, căci el te duce pe tine, omule, iarăşi în rai; să te închini şi ieslei sfinte prin care, nefiind tu condus de raţiunea ta, ai fost hrănit acum de Cuvântul (de Logos). Cunoaşte-L acum şi tu pe Domnul, precum asinul cunoaşte pe stăpânul său, după cum zice Isaia proorocul (Isaia 1, 3). Şi fie că eşti dintre cei curaţi, care-I cinstesc Legea şi se apleacă cu luare-aminte asupra cuvântului şi sunt gata să se aducă jertfă, sau faci parte din aceia care erau odinioară necuraţi şi opriţi a mânca din cele ce erau jertfite şi făceau parte din cele ce erau ale neamurilor păgâne, aleargă şi tu astăzi cu steaua şi adu şi tu daruri Stăpânului a toate, împreună cu magii: aur, ca unui împărat, tămâie, ca unui Dumnezeu, şi smirnă, ca Unuia Care pentru tine va muri. Preamăreşte şi tu, împreună cu păstorii, laudă să aduci şi tu, împreună cu îngerii, şi saltă de bucurie împreună cu arhanghelii. Să fie o împreună-prăznuire a celor cereşti şi a celor pământeşti, căci astăzi cele din ceruri împreună cu noi se bucură şi prăznuiesc, iubitoare de oameni şi de Dumnezeu fiind acestea, după cum şi David zice (Ps. 23, 7-9), urcând împreună cu Hristos spre pătimirea Sa, şi întâmpinându-L, şi îndemnându-se între ele, ca să se deschidă porţile pentru a intra prin ele Hristos ca Biruitor al morţii şi Împărat al slavei.
Un singur lucru să urăşti din cele ce sunt relatate despre naşterea lui Hristos, şi anume omorârea pruncilor (Matei 2, 16) de către Irod, sau, mai bine spus, cinsteşte şi această jertfă ca una care se aduce lui Hristos, mai înainte de Jertfa cea nouă a Lui Însuşi pentru noi.
Iar dacă acum va fugi în Egipt, să fii şi tu împreună-înstrăinat cu El; căci dacă El este urmărit acolo, să fii şi tu împreună cu El prigonit; iar dacă în Egipt zăboveşte, cheamă-L pe El de acolo închinându-I-te; treci împreună cu El prin toate vârstele creşterii Lui, ca un ucenic credincios lui Hristos. Curăţeşte-te şi taie-te împrejur duhovniceşte, dă la o parte şi leapădă vălul pe care îl ai asupra ta de la zidire; învaţă şi tu apoi în templu, alungă şi tu, precum a făcut-o El, pe cei ce negustoresc casa lui Dumnezeu, lasă-i să te lovească cu pietre, dacă va trebui să treci şi prin aceasta; dar tu vei scăpa, o ştiu asta prea bine, şi vei trece printre ei aşa cum a trecut Dumnezeu. Şi aceasta deoarece Cuvântul (Logosul) nu Se lasă lovit cu pietre. Şi chiar dacă vei fi dus în faţa lui Irod, să nu-i dai nici răspuns, căci va fi respectată mai mult tăcerea ta decât multa vorbire a celorlalţi. Iar dacă te vor lovi cu biciul, să ceri să împlinească şi celelalte ale pedepsei. Să ai grijă să guşti şi tu fiere cu oţet; caută şi tu scuipări, lovituri şi pălmuiri, chiar cunună de spini, după asprimea vieţii celei cuvioase; îmbracă-te şi tu în hlamidă mohorâtă, primeşte băţul de trestie în dreapta şi bătaia de joc a celor care vor râde de tine şi vor nesocoti adevărul. Apoi, împreună răstigneşte-te cu El, fii gata să mori şi să te îngropi şi tu împreună cu El, pentru ca împreună cu El să înviezi şi tu, ca apoi împreună cu El să fii slăvit şi să împărăţeşti şi tu cu El. Şi aşa, văzându-L pe El, atât cât ne e cu putinţă a-L vedea, să-L cinstim pe Cel în Treime închinat şi slăvit, şi Care, fie să ni Se arate şi nouă, celor ţinuţi încă de legăturile acestui trup, în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia fie slava în veci. Amin!"