Barbatii

[Fani71]

Cred ca Dimitri Karamazov ca in fiecare om exista prapastii ametitoare spre intunecimi oribile dar in acelasi timp si prapastii ametitoare spre inaltimi sublime.
TOTI, bsolut toti, avem in sufletul nostru, fiind finte cazute, si un porc plin de cruzime si idotie
Chiar faptul ca ne socheaza si ne face atata sa suferim cand descoperim aceste laturi tenebroase la altii (vorbesc si din propria experienta - eu din cauza asta de ex. NU ma uit pe internet oriunde si nu prea ma uit la filme, nu suport nici scenele mai violente), lasa sa se intrevada, se pare (spun psihologii), ca intr-un fel avem o atractie morbida pentru ele, pentru ca asemenea tendinte exista si in sufletul nostru.
Deci, ce facem cu ele? Aici se despart oamenii. Nu este vorba sa refulam aceste prapastii, sa le punem capac pur si simplu, e vorba sa reusim sa transformam aceste putregaiuri in altceva, sa e recuperam. Este cred un aspect al vietii duhovnicesti si o lucrare de o viata.
Cred ca uneori trebuie sa dam cu picioarele de fundul prapastiei, adica sa devenim constienti cu realism si de partea tenebroasa din noi, ca sa putem sa o 'omoram', ca ea sa invie si sa devina altceva.

Imi amintesc acum de un pasaj din cartea lui C. S. Lewis al carei nume in scapa, ceva cu divorce (The Great Divorce, cred), un fel de roman in care cineva viziteza 'anticamera' Imparatiei lui Dumnezeu. Apar acolo tot felul de oameni care sunt invitati sa intre si majoritatea refuza, din motive care de care mai marunte sau surprinzatoare. Dar unul, care era mancat de patima libidinoseniei ;-) , care aparea sub forma unui animal scarbos care se tinea de el, accepta pana la urma ca ingerul care il insotea sa il omoare. Si atunci, animalul se transforma intr-un armasar superb, care il ia in spate si il duce in fuga spre Munti. Spre rai.
Si uite asa intra un porc in rai inaintea unei mame posesive, a unui barbat obsedat de propra persoana, a unui om incapabil sa accepte mantuirea unui pacatos, etc etc, toti cetateni onesti si virtuosi altfel.
Nu a spus si Hristos ca desfranatele vor intra in imparatia Lui inaintea fariseilor?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Fani71

Imi amintesc acum de un pasaj din cartea lui C. S. Lewis al carei nume in scapa, ceva cu divorce (The Great Divorce, cred), un fel de roman in care cineva viziteza 'anticamera' Imparatiei lui Dumnezeu. Apar acolo tot felul de oameni care sunt invitati sa intre si majoritatea refuza, din motive care de care mai marunte sau surprinzatoare. Dar unul, care era mancat de patima libidinoseniei ;-) , care aparea sub forma unui animal scarbos care se tinea de el, accepta pana la urma ca ingerul care il insotea sa il omoare. Si atunci, animalul se transforma intr-un armasar superb, care il ia in spate si il duce in fuga spre Munti. Spre rai.
Si uite asa intra un porc in rai inaintea unei mame posesive, a unui barbat obsedat de propra persoana, a unui om incapabil sa accepte mantuirea unui pacatos, etc etc, toti cetateni onesti si virtuosi altfel.
Nu a spus si Hristos ca desfranatele vor intra in imparatia Lui inaintea fariseilor?

Da, fiindcă, deşi necurăţia şi mândria sunt, ambele, păcate capitale ce îl pot trimite pe om în iad, între ele e o deosebire fundamentală. Curvia este păcat omenesc, pe când mândria este păcat diavolesc. Urmarea acestui lucru este că incomparabil mai uşor scapi de necurăţie, care vine de regulă din slăbiciune, decât scapi de mândrie, care afectează însăşi natura ta. Am văzut frecvent curvari convertiţi (aşa cum am fost eu), dar nu-mi amintesc să fi văzut vreun orgolios convertit: nu spun că nu există, ci cred că sunt mult mai rari. E normal: "convertire" înseamnă, "transformare în Cristos", înseamnă literalmente să mă răsucesc din situaţia de umbră perversă în care eram, înspre lumină. Baza convertirii este smerenia, nu există convertire fără smerenie. La rândul ei, baza smereniei este a realiza cât eşti de mic, de slab, de neputincios fără Cristos. Ei bine, curvarului îi vine mai uşor decât fudulului să fie smerit. Dacă sunt fudul, apăi cum să realizez cât sunt de mic fără Domnul ? Păi, cum adică, sunt o cârpă, sau ce ?

[Fani71]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da, fiindcă, deşi necurăţia şi mândria sunt, ambele, păcate capitale ce îl pot trimite pe om în iad, între ele e o deosebire fundamentală. Curvia este păcat omenesc, pe când mândria este păcat diavolesc. Urmarea acestui lucru este că incomparabil mai uşor scapi de necurăţie, care vine de regulă din slăbiciune, decât scapi de mândrie, care afectează însăşi natura ta. Am văzut frecvent curvari convertiţi (aşa cum am fost eu), dar nu-mi amintesc să fi văzut vreun orgolios convertit: nu spun că nu există, ci cred că sunt mult mai rari. E normal: "convertire" înseamnă, "transformare în Cristos", înseamnă literalmente să mă răsucesc din situaţia de umbră perversă în care eram, înspre lumină. Baza convertirii este smerenia, nu există convertire fără smerenie. La rândul ei, baza smereniei este a realiza cât eşti de mic, de slab, de neputincios fără Cristos. Ei bine, curvarului îi vine mai uşor decât fudulului să fie smerit. Dacă sunt fudul, apăi cum să realizez cât sunt de mic fără Domnul ? Păi, cum adică, sunt o cârpă, sau ce ?

Da, asa este.
Cineva a spus (nu mai stiu cine, poate Mitropolitul Anthony Bloom) ca in iad vei intalni oameni cu toate calitatile, in afara de smerenie, iar in rai oameni cu toate defectele, in afara de mandrie.
Mai este un aspect poate. Anna nu vorbea numai de curvari, ci si de obserati, de libidinosi care calca puritatea si frumusetea date de Dumnezeu in picioare, poate si de sadici.
Cred insa ca si patimile astea pot fi transformate intru Hristos, desi este poate mai greu decat cu curvia simpla. Baniesc din cate stiu despre el ca Lewis se referea la toate aceste aspecte.
In exemplul pe care l-am dat, accentul e pus pe transformarea animalului scarbos in armasar puternic. Spun asta ca incrajare pentru Anna.