Ganduri despre dogmatica in general

Oare ce ştim noi despre mântuire? Nu ştim de noi înşine dacă ne vom mântui, cum să ne pronunţăm în privinţa altora?
Dar ce ştim este că Hristos a venit, făcându-Se cunoscut, dăruindu-ni-Se nouă, jertfindu-se ca tot omul să aibă viaţă veşnică din jertfa Sa. S-a înălţat, continuând să fie prezent în Biserică, lucrările Sale predându-le apostolilor, sfinţilor... Biserica nu e altceva decât felul în care El continuă să fie cu noi, nemijlocit, văzut, palpabil aşa cum era în vremea aceea.

Dar oare nu aveau parte atunci de vindecare decât cei care reuşeau să-L atingă? Nu primeau harul Său decât cei care auzeau cuvintele direct din gura Sa?

Din nou spun: noi ştim unde este Dumnezeu; dar nu ştim unde nu este. Şi înţelept mi se pare, pentru oricine, să-L caute acolo unde ştie că este, nu acolo unde nu ştie dacă este.

În prealabil postat de N.Priceputu

Şi înţelept mi se pare, pentru oricine, să-L caute acolo unde ştie că este, nu acolo unde nu ştie dacă este.

Da, numai ca intelepciunea nu e in oricine. Si nici nu pica din pom si nu-i din nascare...
Si inca, chiar cei ce-au fost o clipa intelepti, uneori dau semne ca au invatat sa pretuiasca mai mult istetimea/desteptaciunea. (Uite de pilda cazul meu, istetul pamantului, deseori...)

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

Da, numai ca intelepciunea nu e in oricine. Si nici nu pica din pom si nu-i din nascare...

E si din nascare , frate , ca dar de mare pret , si mai pica si de Sus , tot ca dar , numai ca ochii nostri sunt cam intunecati de micile griji lumesti , si nu numai . . .

[Tartaruga]

În prealabil postat de N.Priceputu

Oare ce ştim noi despre mântuire? Nu ştim de noi înşine dacă ne vom mântui, cum să ne pronunţăm în privinţa altora?
Dar ce ştim este că Hristos a venit, făcându-Se cunoscut, dăruindu-ni-Se nouă, jertfindu-se ca tot omul să aibă viaţă veşnică din jertfa Sa. S-a înălţat, continuând să fie prezent în Biserică, lucrările Sale predându-le apostolilor, sfinţilor... Biserica nu e altceva decât felul în care El continuă să fie cu noi, nemijlocit, văzut, palpabil aşa cum era în vremea aceea.

Dar oare nu aveau parte atunci de vindecare decât cei care reuşeau să-L atingă? Nu primeau harul Său decât cei care auzeau cuvintele direct din gura Sa?

Din nou spun: noi ştim unde este Dumnezeu; dar nu ştim unde nu este. Şi înţelept mi se pare, pentru oricine, să-L caute acolo unde ştie că este, nu acolo unde nu ştie dacă este.

Noi stim unde este Dumnezeu sau credem ca stim? De vazut nu L-a vazut nimeni, si nimeni nu L-a putut cuprinde vreodata cu totul in mintea si intelegerea sa caci Dumnezeu este infinit si de necuprins intr-o minte de om. Ceea ce a vazut omul a fost Fiul lui Dumnezeu, si Acesta ni L-a prezentat pe Dumnezeu mai pe intelegerea noastra, iar ceea ce ne-a prezentat a fost o imensa iubire, apa vie din care ne-a invitat sa gustam ca sa nu ne mai fie vreodata sete si sa avem viata vesnica. Iar modul in care ne-a invatat ca se gusta aceasta iubire, aceasta viata vesnica, in care se gusta de fapt Dumnezeu, ni l-a aratat foarte limpede: prin iubire fata de ceilalti, iubind ne adapam din Dumnezeu, din viata vesnica. Doar iubind stim unde-i Dumnezeu, caci Dumnezeu este in cel ce iubeste, iubirea vine de la Dumnezeu, dar daca nu iubim nu mai suntem nimic, caci in afara lui Dumnezeu nu exista absolut nimic, ci doar un foc mare in care ard uscaturile... Si sper ca Dumnezeu Iubirea sa fie atat de mare incat in afara Lui sa nu fie nici macar focul cu uscaturile... Iubirea toate le spera si le nadajduieste...

[AlinB]

În prealabil postat de Tartaruga

Noi stim unde este Dumnezeu sau credem ca stim? De vazut nu L-a vazut nimeni, si nimeni nu L-a putut cuprinde vreodata cu totul in mintea si intelegerea sa caci Dumnezeu este infinit si de necuprins intr-o minte de om. Ceea ce a vazut omul a fost Fiul lui Dumnezeu, si Acesta ni L-a prezentat pe Dumnezeu mai pe intelegerea noastra, iar ceea ce ne-a prezentat a fost o imensa iubire, apa vie din care ne-a invitat sa gustam ca sa nu ne mai fie vreodata sete si sa avem viata vesnica. Iar modul in care ne-a invatat ca se gusta aceasta iubire, aceasta viata vesnica, in care se gusta de fapt Dumnezeu, ni l-a aratat foarte limpede: prin iubire fata de ceilalti, iubind ne adapam din Dumnezeu, din viata vesnica. Doar iubind stim unde-i Dumnezeu, caci Dumnezeu este in cel ce iubeste, iubirea vine de la Dumnezeu, dar daca nu iubim nu mai suntem nimic, caci in afara lui Dumnezeu nu exista absolut nimic, ci doar un foc mare in care ard uscaturile... Si sper ca Dumnezeu Iubirea sa fie atat de mare incat in afara Lui sa nu fie nici macar focul cu uscaturile... Iubirea toate le spera si le nadajduieste...

Frumos, dar fara Har, sunt doar cuvinte.

Sigur, cu sfortari omenesti, ceva iubire se poate pune in practica, dar nu e aceeasi Iubire.

Si diferenta se simte, pentru cunoscatori..

[Tartaruga]

În prealabil postat de AlinB

Frumos, dar fara Har, sunt doar cuvinte.

Sigur, cu sfortari omenesti, ceva iubire se poate pune in practica, dar nu e aceeasi Iubire.

Si diferenta se simte, pentru cunoscatori..

Aline,
Tu vei fi cunoscator cu puterea de a stii unde se afla Harul doar atunci cand tu insuti vei fi plin de Har. Iar cand vei fi asa plin de Har de vei putea sa stii tu unde-i Harul, vei aplica fara sa clipesti "Nu judeca si nu vei fi judecat", iar cei din jurul tau vor primi astfel doar pace de la tine. Este foarte simplu.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Oare ce ştim noi despre mântuire? Nu ştim de noi înşine dacă ne vom mântui, cum să ne pronunţăm în privinţa altora?
Dar ce ştim este că Hristos a venit, făcându-Se cunoscut, dăruindu-ni-Se nouă, jertfindu-se ca tot omul să aibă viaţă veşnică din jertfa Sa. S-a înălţat, continuând să fie prezent în Biserică, lucrările Sale predându-le apostolilor, sfinţilor... Biserica nu e altceva decât felul în care El continuă să fie cu noi, nemijlocit, văzut, palpabil aşa cum era în vremea aceea.

Dar oare nu aveau parte atunci de vindecare decât cei care reuşeau să-L atingă? Nu primeau harul Său decât cei care auzeau cuvintele direct din gura Sa?

Din nou spun: noi ştim unde este Dumnezeu; dar nu ştim unde nu este. Şi înţelept mi se pare, pentru oricine, să-L caute acolo unde ştie că este, nu acolo unde nu ştie dacă este.

De fapt nu este chiar asa, protestantii liberali nu stiu sau spun ca nu stiu, pentru ca ei se bazeaza doar pe Biblie si pe aceasta o interpreteaza cum vor ei. Ma repet, parerea mea e ca ecumenismul se bazeaza pe doctrina protestantismului liberal. De exemplu protestantii conservatori nu gandesc asa, multi spun ca cei din cultul lor se mantuiesc, ca trebuie sa tina sambata, sa vorbeasca in limbi, etc. La fel, catolicii chiar au inclus in dogma ca nu se mantuieste nimeni in afara BC, orice ar face (pana la conciliul Vatican II cand au adoptat conceptii ecumeniste, atingand apogeul in timpul Papei Ioan Paul II, acum pare ca au mai revenit putin la traditionalism cu Papa Benedict). Iar Biserica (deci si BO actuala) dintotdeauna a spus ca in afara Bisercii nu exista mantuire.
Stim acest lucru din aceeasi sursa din care stim ca Dumnezeu este Sfanta Treime. Nu din ratiunea omeneasca, din logica omeneasca, ci din Revelatie. Toata invatatura crestina se bazeaza pe Revelatie, pentru ca omul nu poate cu ajutorul mintii sa afle adevarul. Protestantii spun ca se bazeaza pe Biblie, dar de fapt se bazeaza pe interpretarea omeneasca a Bibliei, fiecare cult cu intepretul sau.

Sa vedem de fapt ce spune Sfanta Scriptura. Ni se dau nu numai conditiile mantuirii, dar ni se spune si cine nu se mantuieste. In Sfanta Scriptura scrie negru pe alb, fara niciun dubiu sau posibilitate de interpretare, chiar Iisus ne-a spus aceste lucruri. Si ne spune Iisus ca cine nu se Boteaza si nu se Impartaseste nu ajunge in Imparatie. Dar chiar si ecumenismul a cautat sa impace aceste pasaje, lansand teoria ramificarii harului in toate cultele, si deci a valabilitatii botezului in toate cultele. Din punct de vedere ortodox la acest pasaj se incadreaza doar ortodocsii, nefiind Taine in afara ortodoxiei.
Se mai afirma ca sunt importante doar faptele din cele zece porunci. Dar se omit intentionat cateva porunci. cele zece porunci nu spun doar sa nu ucizi, sa nu minti, sa nu furi, etc., ci sa nu ne inchinam la idoli, doar la Dumnezeu cel Adevarat. Si acestea fac parte tot din cele zece porunci, pe care se bazeaza faptele morale.

Apoi ne mai sunt date si pacatele pentru care nu se intra in Imparatie la I Corinteni, cap. 6 "Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, 10.Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu."

Chiar si despre eretici ni se spune ca vor avea pedeapsa: "10. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, 11. Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit." "2 Petru 2, 1-3 1. Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire;"

Dar sfintii nu spun toti acelasi lucru? Numai eu am dat citate din multi sfinti, ultimul fiind Sfantul Luca al Crimeei. Nu cu mult timp inainte cel ce se convertea la ortodoxie, catehumenul, trebuia sa marturiseasca faptul ca doar unii ortodocsi ajung in Rai (e pe site-ul manastirii Dervent). Sfantul Ignatie ne prezinta pe scurt si pe intelesul tuturor invatura Bisericii cu pribire la mantuire, aceea este invatatura Bisericii: http://blog.pustniculdigital.info/articole/54/ Cine nu intelege cele scrise acolo practic nu intelege rolul Bisericii, Sfintelor Taine, rostul intruparii Mantuitorului, tot planul mantuirii.

Nu in ultimul rand, chiar catehismul ortodox ne da raspunsul scriind: nimeni nu se poate mantui fara har, iar harul nu poate fi primit prin fapte, numai prin Sfintele Taine. http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism10.html
"Nu, omul nu se poate mantui fara de har (Efes. 2, 8; Ioan 15, 5). Harul ii este de trebuinta omului chiar de la inceput (Ioan 3,5). Harul pune inceputul mantuirii in om, si nu omul prin staruintele sale. Aceasta inseamna ca harul ii vine in dar (Rom. 3, 24), nu pentru oarecare fapte ale sale. inainte de a veni harul, omul nu poate face fapte prin care sa se mantuiasca, sau macar sa induplece pe Dumnezeu sa-i dea harul prin care sa se mantuiasca."
Asadar scrie, trebuie doar sa alegem invatatrua ortodoxa si nu a pastorului John sau alt rationament omenesc.

În prealabil postat de catalin2

"Nu, omul nu se poate mantui fara de har (Efes. 2, 8; Ioan 15, 5). Harul ii este de trebuinta omului chiar de la inceput (Ioan 3,5). Harul pune inceputul mantuirii in om, si nu omul prin staruintele sale. Aceasta inseamna ca harul ii vine in dar (Rom. 3, 24), nu pentru oarecare fapte ale sale. inainte de a veni harul, omul nu poate face fapte prin care sa se mantuiasca, sau macar sa induplece pe Dumnezeu sa-i dea harul prin care sa se mantuiasca."
Asadar scrie, trebuie doar sa alegem invatatrua ortodoxa si nu a pastorului John sau alt rationament omenesc.

De acord că omul nu se poate mântui fără har. De faptul, însă, că harul se dă exclusiv prin sfintele taine, nu sunt convins. Să nu uităm că harul e energia izvorâtă din însăşi persoana Dumnezeirii, că este felul în care Dumnezeu intră în comuniune cu noi. În credinţa mea mă bazez pe Biserică şi pe Sfinţii Părinţi, însă nu pot să nu gândesc şi cu mintea mea, să nu simt şi cu sufletul meu. Şi în mintea şi inima mea nu poate încăpea ideea că Hristos, Dumnezeu necuprins şi nesfârşit în iubire, alege să Se limiteze atât de mult, neputând (ce nonsens) sau nevrând să Se dăruiască altfel decât prin formele cunoscute de noi.

Jertfa Sa trebuie să aibă o cuprindere mult mai mare. Ea are valoare ontologică. Se adresează tuturor oamenilor, din toate neamurile şi din toate timpurile, de la începutul lumii şi până la sfârşitul ei.

Chiar dacă vei socoti că mesajul meu este unul ecumenist, rămân la părerea că orice om din lumea asta are acces, într-o măsură mai mică sau mai mare la harul lui Dumnezeu. Şi în asta mă bazez pe dragostea Lui, care-L face să Se caute, să se regăsească în orice chip zidit de El pe lumea asta. Acesta-i Dumnezeul în care cred şi pe care-L iubesc pentru că este aşa.

Iar în cuvintele pe care le-am spus în mesajul precedent, respectiv că nu ştim dacă ne-ortodocşii se vor mântui, mă bazez şi pe spusele unor importanţi părinţi de-ai noştri, între care Bartolomeu Anania.
Biserica nu poate fi un sistem limitativ al mântuirii, ci o prezenţă a lui Hristos în lume, care stă cu braţele deschise către toţi, chemându-i la unirea cu El.

P.S. Nu vreau să intru în polemică cu tine, Cătălin; nu sunt în măsură. Mi-am mărturisit doar felul în care cred. Deocamdată nu pot altfel.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Jertfa Sa trebuie să aibă o cuprindere mult mai mare. Ea are valoare ontologică. Se adresează tuturor oamenilor, din toate neamurile şi din toate timpurile, de la începutul lumii şi până la sfârşitul ei.

I-am raspuns lui Adriana, daca te referi la faptul ca jertfa a afectat fiecare om e o invatatura protestanta, nu si ortodoxa.

În prealabil postat de N.Priceputu

Iar în cuvintele pe care le-am spus în mesajul precedent, respectiv că nu ştim dacă ne-ortodocşii se vor mântui, mă bazez şi pe spusele unor importanţi părinţi de-ai noştri, între care Bartolomeu Anania.

Unii parinti nu spun ca se vor mantui si altii, spun ca nu stiu daca se vor mantui si din altii. Pentru ca pot fi si cazuri exceptionale, eu am amintit intotdeauna de doua cazuri, evidentiate de sf. Ioan Damaschin, doi pagani ajunsi in Iad au fost trecuti in Rai la rugaciunile a doi sfinti.

În prealabil postat de N.Priceputu

În credinţa mea mă bazez pe Biserică şi pe Sfinţii Părinţi, însă nu pot să nu gândesc şi cu mintea mea, să nu simt şi cu sufletul meu. Şi în mintea şi inima mea nu poate încăpea ideea că Hristos, Dumnezeu necuprins şi nesfârşit în iubire, alege să Se limiteze atât de mult, neputând (ce nonsens) sau nevrând să Se dăruiască altfel decât prin formele cunoscute de noi.

Noi credem in invatatura Bisericii si in Revelatie chiar daca nu intelegm cu mintea noastra unele lucruri, le acceptam si apoi poate le vom intelege. Folosirea rationamentului si interpretarii invataturii este specific protestantilor, care astfel au ajuns sa isi faca mii de culte, fiecare dupa rationamentul cuiva. Ecumenismul aduce toata gandirea si dogma protestanta.
Cum eu scriu degeaba, citez ce spune Sf. Ignatie, valabil si pentru altii:

"Crestini! Cunoasteti pe Hristos! Intelegeti ca voi nu-L cunoasteti, ca va lepadati de El socotind mantuirea posibila fara El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mantuire posibila fara credinta in Hristos este renegat de Hristos si, poate din nestiinta, cade in pacatul greu al hulirii de Dumnezeu.
Si dimpotriva, veti gasi ca pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepadate! Dar tocmai dragalasele acestea de fapte bune va si plac la pagani si mahomedani! Pentru ele, macar de-ar fi si cu renegarea lui Hristos, dumneavoastra vreti sa le acordati mantuirea. Ciudata e judecata dumneavoastra despre ratiunea sanatoasa. De unde, cu ce drept o gasiti, o descoperiti in dumneavoastra? Daca sunteti crestini trebuie sa aveti notiuni crestine cu privire la acest obiect si nu altele, dupa capul dumneavoastra sau agatate cine stie de pe unde!
Evanghelia ne invata ca prin cadere noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca. Aceasta ratiune poate si trebuie sa fie recunoscuta a fi ratiune sanatoasa;
Temelia judecatii duhovnicesti este Dumnezeu. Pe piatra aceasta neclintita se nalta ea, si intru aceasta nu se clatina si nu cade.
Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa noi, crestinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun, si prin lepadarea lor. Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca "sanatoasa", va renega neaparat pe Hristos.
Ce zice judecata dumneavoastra, ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pieirea unor oameni buni, care nu cred in Hristos este un fapt potrivnic ratiunii dumneavoastra sanatoase! Si nu doar atat! Ci ca o asemenea pieire a oamenilor virtuosi e potrivnica milosteniei unei Fiinte atat de atotbune ca Dumnezeu. Ati avut cumva o revelatie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar si nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Insa ratiunea dumneavoastra sanatoasa va spune asta! Ah, ratiunea dumneavoastra sanatoasa! Atunci, cu ratiunea dumneavoastra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti intelege, cu patrunderea omeneasca limitata, ce este si ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu? "

Asadar gandirea sfintilor si a Bisericii trebuies a o urmam, nu gandirea noastra limitata, care de fapt nici nu e gandirea noastra, e a protestantilor liberali.

[iustin10]

În prealabil postat de catalin2

Unii parinti nu spun ca se vor mantui si altii, spun ca nu stiu daca se vor mantui si din altii. Pentru ca pot fi si cazuri exceptionale, eu am amintit intotdeauna de doua cazuri, evidentiate de sf. Ioan Damaschin, doi pagani ajunsi in Iad au fost trecuti in Rai la rugaciunile a doi sfinti.

Noi credem in invatatura Bisericii si in Revelatie chiar daca nu intelegm cu mintea noastra unele lucruri, le acceptam si apoi poate le vom intelege. Folosirea rationamentului si interpretarii invataturii este specific protestantilor, care astfel au ajuns sa isi faca mii de culte, fiecare dupa rationamentul cuiva. Ecumenismul aduce toata gandirea si dogma protestanta.
Cum eu scriu degeaba, citez ce spune Sf. Ignatie, valabil si pentru altii:

"Crestini! Cunoasteti pe Hristos! Intelegeti ca voi nu-L cunoasteti, ca va lepadati de El socotind mantuirea posibila fara El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mantuire posibila fara credinta in Hristos este renegat de Hristos si, poate din nestiinta, cade in pacatul greu al hulirii de Dumnezeu.
Si dimpotriva, veti gasi ca pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepadate! Dar tocmai dragalasele acestea de fapte bune va si plac la pagani si mahomedani! Pentru ele, macar de-ar fi si cu renegarea lui Hristos, dumneavoastra vreti sa le acordati mantuirea. Ciudata e judecata dumneavoastra despre ratiunea sanatoasa. De unde, cu ce drept o gasiti, o descoperiti in dumneavoastra? Daca sunteti crestini trebuie sa aveti notiuni crestine cu privire la acest obiect si nu altele, dupa capul dumneavoastra sau agatate cine stie de pe unde!
Evanghelia ne invata ca prin cadere noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca. Aceasta ratiune poate si trebuie sa fie recunoscuta a fi ratiune sanatoasa;
Temelia judecatii duhovnicesti este Dumnezeu. Pe piatra aceasta neclintita se nalta ea, si intru aceasta nu se clatina si nu cade.
Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa noi, crestinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun, si prin lepadarea lor. Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca "sanatoasa", va renega neaparat pe Hristos.
Ce zice judecata dumneavoastra, ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pieirea unor oameni buni, care nu cred in Hristos este un fapt potrivnic ratiunii dumneavoastra sanatoase! Si nu doar atat! Ci ca o asemenea pieire a oamenilor virtuosi e potrivnica milosteniei unei Fiinte atat de atotbune ca Dumnezeu. Ati avut cumva o revelatie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar si nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Insa ratiunea dumneavoastra sanatoasa va spune asta! Ah, ratiunea dumneavoastra sanatoasa! Atunci, cu ratiunea dumneavoastra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti intelege, cu patrunderea omeneasca limitata, ce este si ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu? "

Da, a afirma ca exista mantuire fara Hristos ,e ca si cum ai afirma ca omul se poate mantui cu puterile sale ,singur. Ca nu e nevoie de Hristos,si jertfa Sa a fost inutila,ca oamenii se puteau mantui oricum.
Firea naturala,insa nu poate fi placuta lui Dumnezeu. Mii de ani ea a fost lasta sa se manifeste,pina la Hrsitos ,si nu a produs neprihanirea,nici macar ajutata de legea lui Dumnezeu. Omul are nevoie de Hristos si de jertfa sa ca sa se poata mantui.
Sfantul se pronunta doar impotriva acelora care cred ca poate exista mantuire fara Hristos,doar prin fapte bune . Pentru ca,daca era posibil , Hristos nu trebuia sa mai patimeasca si sa moara
Afirmatia trebuie sa fie : mantuirea este posibila doar in Hristos. Si nu negatia acestui adevar : cel ce nu cunoaste pe Hrsitos nu se va mantui .
Noua ne a fost lasata afirmatia ca sa o indeplinim ,nu negatia. Pentru mintea omeneasca simplista,afirmatia perfect valabila ,cheama imediat negatia ,si de aici pina la excluderea celorlalti mai e un pas.Este o ispita f mare,caci negatia e f corecta,doar ca nu e rodnica.
Sfantul afirma doar atit : Nu se poate mantuire fara Hristos,doar pe baza faptelor bune.
Iar cei grabiti vin si completeaza de la ei ,cu logica omeneasca : cei care nu sunt ca noi ,sunt in afara.
Si iata dintr-o data strecurate :mandria,excluderea ,indepartarea celorlalti, abaterea de la cuvantul lui Dumnezeu . Si prin ce se strecaoara acestea ? Printr-un adevar .Numai ca formulat invers .
Ca daca in geometrie merge,trebuie sa mearga si in credinta...

Suntem liberi sa spunem orice.Dar tot ce nu transmite dragoste ,nu transmite nici cunoastre adevarata de Dumnezeu ,si e o simpla interpretare omeneasca.
Cea mai buna masura este smerenia ,si limitarea la pacatele si neputintele proprii ,caci acestora s-a adresat Hristos,si sa lasam in seama Lui ,ca niste slugi credincioase ,rolul de a conduce lumea