Oare ce știm noi despre mântuire? Nu știm de noi înșine dacă ne vom mântui, cum să ne pronunțăm în privința altora?
Dar ce știm este că Hristos a venit, făcându-Se cunoscut, dăruindu-ni-Se nouă, jertfindu-se ca tot omul să aibă viață veșnică din jertfa Sa. S-a înălțat, continuând să fie prezent în Biserică, lucrările Sale predându-le apostolilor, sfinților... Biserica nu e altceva decât felul în care El continuă să fie cu noi, nemijlocit, văzut, palpabil așa cum era în vremea aceea.
Dar oare nu aveau parte atunci de vindecare decât cei care reușeau să-L atingă? Nu primeau harul Său decât cei care auzeau cuvintele direct din gura Sa?
Din nou spun: noi știm unde este Dumnezeu; dar nu știm unde nu este. Și înțelept mi se pare, pentru oricine, să-L caute acolo unde știe că este, nu acolo unde nu știe dacă este.
|