Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Fani71]

În prealabil postat de Aghioritul

Frate Ioan, VOIA lui Dumnezeu NU SE IMPUNE! El Dumnezeu ne-a dat un dar MARE pe care sa il folosim sau nu: LIBERTATEA! In aceasta libertate omul actioneaza asa cum vrea si gandeste, dar pt toate sa aiba RASPUNS de dat! Sa aiba argument! Daca Dumnezeu S-ar impune si Si-ar arata voia Sa fara acordul omului, inseamna ca Dumnezeu Isi depaseste limitele si ne face pe noi niste roboti! Si atunci NU mai avem Dumnezeu ci un MECANIC! Dumnezeu fiind ATOATESTIUTOR stie ce anume are nevoie de aceea El intreba "VOIESTI sa te faci sanatos?" nu stia El ca omul vrea sa fie bine? Dar El lucreaza in acord cu Libertatea omului! Daca omul refuza ajutorul lui Dumnezeu va da raspuns! Dar DUMNEZEU NICIODATA NU (SE) IMPUNE! Iubirea Lui pana intr-atat merge incat ne lasa sa Il si insultam, sa ii spunem NU in fata! Nu Se supara! E constient ca ne-a dat Liberatatea, dar refuzul nostru inseamna lipsa Harului! De aceea trebuie multa COMUNICARE cu Dumnezeu ca sa cunoastem VOIA Lui si asa IMPREUNA sa lucram cu Dumnezeu la Binele NOSTRU!


Frate Ioan, DUMNEZEU NU ARE PLANURI CU OMUL! Este o idee gresit lansata si prost intrebuintata in Biserica noastra! Dumnezeu nicioadata NU planuieste! ci El numai PRONIAZA! Doar ajuta! Este IMPREUNA-LUCRATOR cu noi! Daca omul nu stie ce sa faca El il ajuta! PRONIA lui Dumnezeu nu este o "predestinare", altfel (cum spuneam) Libertatea noastra SE ANULEAZA si devenim niste roboti ai unui Dumnezeu care NE OBLIGA si NE COMANDA cum vrea El! Ori Dumnezeul nostru nu e asa! El iubeste si asteapta! Binecuvinteaza si Ingaduie! Niciodata NU isi face voia proprie cu cineva! Cand spunem ca Dumnezeu ASA VREA nu inseamna ca El Se impune cu voia Lui peste a noastre! "In calea pe care AI ALES-O va pune lege tie Dumnezeu" vezi? asa spune psalmistul! Nu cum vrea Dumnezeu! Ci cum ai ales tu, el te va ajuta! Daca alegi gresit, la prin PRONIA Lui te va duce sa intelegi ca e gresit! Asta este VOIA lui Dumnezeu! AJUTORUL Lui ca sa iti descoperi ceea ce vrei tu defapt, sa descoperi ce iti este tie mai bine asa cum tu NU te gandesti! Si cand El te lumineaza, spui "asta a fost voia/PRONIA lui Dumnezeu! (explicatia aceasta o stiu de la p.Efrem de la Manastirea Vatopedi din Sf.Munte)
Acum revin Dumnezeu NU "harazeste" un nr de copii (am scris si in postarea de pe pagina 36 sau 35 de la acest subiect) pe ca se anuleaza "libertatea" omului! Omul are RATIUNE sa o foloseasca si sa isi gandeasca viata IN RAPORT cu Dumnezeu, CONLUCRAND cu El! Retine: DUMNEZEU NU PLANIFICA, ci aceasta idee este pur NEORTODOXA in ortodoxie!

Foarte de acord.
Uitam mereu de libertate.
Il vedem pe Dumnezeu ca pe un fel de Big Brother is watching you.

În prealabil postat de Fani71

Foarte de acord.
Uitam mereu de libertate.
Il vedem pe Dumnezeu ca pe un fel de Big Brother is watching you.

Ai dreptate, draga Alexandra: Dumnezeu nu este Big Brother, ci diavolul e cel, care isi noteaza toate pacatele pe care, cu atata sârg le facem in decursul vietii.
Iar la Judecata, constiinta noastra ne va acuza, nu Domnul.

În prealabil postat de Aghioritul

Acum legam acestea: Oare nu de dragul sotiei/sotului ne daruim prin IUBIREA ce ne leaga? Nu pt ca il/o iubim? Si decat sa am cearta si scandal sau sa cad in malahie sau adulter, nu mai bine "ma fac eu blestem" ca sa ma daruiesc lui/ei de dragul UNITATII si IUBIRII???? Nu mai bine incalc postul decat sa am cearta in familie???
Cearta dovedeste URA si MANIE, si ce post este acesta in care ne certam si ne uram si apoi chiar ne jignim??? si asta poate dura zile... luni... cand Dl Hristos ne spune ca "sa nu apuna soarele peste mania voastra"....
Cum implinim Legea/Porunca Iubirii in familie daca noi NU ne jertfim pt sot/sotie??? Chiar de ni se pare "pacat" (desi NU este!!! atat cat nu facem abuz) mai bine murim de dragul si linistea celuilalt si ne facem (cum a facut Hristos) "pacat" din iubire!

Cei care sunt numai trup și în timpul postului, sunt printre morți. Să-i ajutăm răbdându-le toate, rugându-ne și încercând să-i aducem pe calea calea cea dreaptă cu duhul blândeții, dar să ne împotrivim păcatului. „Femeia să se teamă de bărbat” când Hristos este capul bărbatului, dar când capul lui e păcatul şi „Dumnezeul lui e stomacul”, n-are ce sfat e mântuire lua de la dânsul. Fără Hristos este mort, iar sfatul morţilor duce la moarte. De morţi să nu ne fie teamă. Toată teama să ne fie de păcat, căci pe aceasta au avut-o şi Sfinţii.

În prealabil postat de Aghioritul

Oameni buni, hadeti sa fim cu mintea dreapta cu diceranamant si sa vedem in sotia noastra nu un prilej de pacat, ci ea MERITA TOTUL! Ei ii daruiesc totul!!! De dragul lui Hristos si al ei! pt ca Dumnezeu este IUBIRE! Si in familia crestina NU sa nu fie IUBIREA, adica INSUSI DUMNEZEU! Care Se daruieste tuturor... si pe toate le plineste...

O minte dreaptă și cu disecernământ ar spune cam așa: Dumnezu merită totul!!! Nicidecum soția mea! Sau facem un idol din ea? Nimeni nu spune să nu-ți iubești soția, Doamne ferește, dar cu dicernământ să le facem pe toate, neuitând de Dumnezeu nici o clipă. Chiar si în iubire avem nevoie de discernământ, căci nu-i vei da diabeticului ciocolată, crezând că ai făcut un act de iubire, ci îl vei feri pe acesta de dulciuri care ar putea să-i dăuneze sănătății. La fel este cu iubirea în toate, să identificăm și să-i dăm ce-i mai de folos aproapelui. Aceasta e iubirea adevărată.

Dacă ți-ai iubi cu adevărat soția, te-ai înfrâna în posturi de dragul lui Hristos. Îți vei învăța soția să se roage și o vei ajuta să țină postul alimentar care este cuza creșterii libidoului și a altor pofte și astfel încet o vei aduce pe calea cea bună. Căci orb pe orb de va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. Vorbim despre iubire, iubirea trupească, dar oare ce iubire o fi aceasta? Și pe ce loc punem iubirea față de Hristos? Mă refer la perioadele de post.

Ovidiu B., trebuie sa recunosti ca iti trebuie o oarecare maturitate, ca sa intelegi lucrurile in acest fel, descris de tine mai sus. Din pacate, mintea ne vine mai tarziu sau niciodata, in lipsa credintei.
Totusi si pacatele au rostul lor: din propriile greseli, pe care le regreti, inveti cel mai bine.
Ferice de cel, care le intelege din timp pe toate si poate astfel rezista la orice tentatie.