Este Dumnezeu drept?

În prealabil postat de Sergiu_B

Pe ce baza logica ai dedus ca folosirea cuvantului 'dacă' inseamna razvratire? Explica clar si fara ambiguitati. E usor sa arati cu degetu fara sa ai argumente.

N-ai voie sa intrebi!
Nu stiai asta?
Acum cateva secole pentru astfel de intrebari ai fi fost torturat, supus la "exorcizare fortata" si ars pe rug (sau alte variante de morti chinuitoare)...

Ai auzit de procesul lui Galilei?
Stiai ca unii dintre parintii revolutiei stiintifice, Descartes a trebuit sa fuga din tara sa?

Oameni mai destepti decat amandoi la un loc si-au pus intrebari si au... pe pielea pe pielea lor ce pot face ... (nu vreau sa-i numesc).

Nu crezi ca ar fi cazul sa ne retragem, sa ne tinem gura si sa ne prefacem invizibili... exact cum faceau cei din colegiul invizibil care isi trimiteau sub anonimat scrisori ca sa-si verifice unii altora decoperirile stiintifice (ei fiind printre primele forme organizate de comunitati stiintifice)?

În prealabil postat de UNNOOM

N-ai voie sa intrebi!
Nu stiai asta?
Acum cateva secole pentru astfel de intrebari ai fi fost torturat, supus la "exorcizare fortata" si ars pe rug (sau alte variante de morti chinuitoare)...

Ai auzit de procesul lui Galilei?
Stiai ca unii dintre parintii revolutiei stiintifice, Descartes a trebuit sa fuga din tara sa?

Oameni mai destepti decat amandoi la un loc si-au pus intrebari si au... pe pielea pe pielea lor ce pot face ... (nu vreau sa-i numesc).

Nu crezi ca ar fi cazul sa ne retragem, sa ne tinem gura si sa ne prefacem invizibili... exact cum faceau cei din colegiul invizibil care isi trimiteau sub anonimat scrisori ca sa-si verifice unii altora decoperirile stiintifice (ei fiind printre primele forme organizate de comunitati stiintifice)?

Well, avand in vedere ca suntem pe un forum ortodox in care pun sub semnul intrebarii niste dogme, e de inteles atitudinea unora. Nici nu ma asteptam sa ma invite la o prajitura.

În prealabil postat de Sergiu_B

Well, avand in vedere ca suntem pe un forum ortodox in care pun sub semnul intrebarii niste dogme, e de inteles atitudinea unora.

Gresit... te-ai confruntat doar ca o minoritate de ortodocsi (cu care ai intrat intr-o polemica in loc sa o ignori... nu e nimic si eu am patit la fel)... majoritatea sunt ok iar ortodoxia merita inteleasa. Lunatici sunt in orice religie:
http://ro.stiri.yahoo.com/lider-isla...%E2%80%9D.html
Majoritatea oamenilor religiosi sunt oameni buni unii foarte intelepti!

În prealabil postat de Sergiu_B

Well, avand in vedere ca suntem pe un forum ortodox in care pun sub semnul intrebarii niste dogme, e de inteles atitudinea unora. Nici nu ma asteptam sa ma invite la o prajitura.

Nu ai pus sub semnul întrebării nişte dogme, pentru că nu există o dogmă cu privire la mântuirea sau nemântuirea pruncilor avortaţi.

Pe de altă parte, tot atât de fără vină sunt şi copiii născuţi şi morţi fără a fi botezaţi. Putem face presupuneri cu privire la soarta lor, însă sunt riscante, pentru că nu putem şti; nu ni s-a dat să ştim totul; multe le-a lăsat Dumnezeu nelămurite pentru noi, învăluite în mister.

Nici mântuirea nu ştim prea bine ce este. Poate judeci în alb şi negru, poate consideri că pruncii aceia vor fi după moarte ori fericiţi, ori chinuiţi veşnic. De un lucru sunt sigur: Dumnezeu este bun şi vrea mântuirea tuturor. E gata să-şi dea Fiul pentru asta; a şi făcut-o. Deci dacă se poate face ceva pentru acei prunci, cu siguranţă va face (sigur, Dumnezeu poate orice, dar nu vrea decât ce este bine).

Cu siguranţă pruncii avortaţi trec prin chinuri atunci când în loc să primească ocrotirea, ajutorul, mângâierea, dragostea de care au nevoie, sunt înjunghiaţi şi sfârtecaţi de instrumentele aşa-zişilor doctori; trădaţi de fiinţa care le-a dat viaţă şi care nu-i poate iubi; azvârliţi în ceea ce pentru ei este „întunericul cel mai dinafară”. Cum se întipăresc în sufletele lor traumele astea cumplite? Ce urmări au şi pentru cât timp? Cine e de vină pentru iadul în care sunt aruncaţi? Dumnezeu?
Dar cred, cum s-a mai scris, că pocăinţa mamei şi rugăciunile Bisericii le pot mângâia sufletele în cele din urmă.

Gândesc că Dumnezeu ar fi nedrept pentru suferinţa nevinovaţilor cei care uită că nu El a făcut moartea, că nu el este autorul suferinţelor, ci că ele sunt consecinţa despărţirii libere a omului de El. Că această despărţire se cheamă păcat originar şi că urmările ei se transmit din generaţie în generaţie, toţi fiind supuşi morţii şi durerilor de la Adam încoace.

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu ai pus sub semnul întrebării nişte dogme, pentru că nu există o dogmă cu privire la mântuirea sau nemântuirea pruncilor avortaţi.

Pe de altă parte, tot atât de fără vină sunt şi copiii născuţi şi morţi fără a fi botezaţi. Putem face presupuneri cu privire la soarta lor, însă sunt riscante, pentru că nu putem şti; nu ni s-a dat să ştim totul; multe le-a lăsat Dumnezeu nelămurite pentru noi, învăluite în mister.

Nici mântuirea nu ştim prea bine ce este. Poate judeci în alb şi negru, poate consideri că pruncii aceia vor fi după moarte ori fericiţi, ori chinuiţi veşnic. De un lucru sunt sigur: Dumnezeu este bun şi vrea mântuirea tuturor. E gata să-şi dea Fiul pentru asta; a şi făcut-o. Deci dacă se poate face ceva pentru acei prunci, cu siguranţă va face (sigur, Dumnezeu poate orice, dar nu vrea decât ce este bine).

Cu siguranţă pruncii avortaţi trec prin chinuri atunci când în loc să primească ocrotirea, ajutorul, mângâierea, dragostea de care au nevoie, sunt înjunghiaţi şi sfârtecaţi de instrumentele aşa-zişilor doctori; trădaţi de fiinţa care le-a dat viaţă şi care nu-i poate iubi; azvârliţi în ceea ce pentru ei este „întunericul cel mai dinafară”. Cum se întipăresc în sufletele lor traumele astea cumplite? Ce urmări au şi pentru cât timp? Cine e de vină pentru iadul în care sunt aruncaţi? Dumnezeu?
Dar cred, cum s-a mai scris, că pocăinţa mamei şi rugăciunile Bisericii le pot mângâia sufletele în cele din urmă.

Gândesc că Dumnezeu ar fi nedrept pentru suferinţa nevinovaţilor cei care uită că nu El a făcut moartea, că nu el este autorul suferinţelor, ci că ele sunt consecinţa despărţirii libere a omului de El. Că această despărţire se cheamă păcat originar şi că urmările ei se transmit din generaţie în generaţie, toţi fiind supuşi morţii şi durerilor de la Adam încoace.

Concluzia: din punct de vedere ortodox, intrebari fara raspuns?

[DragosP]

De ce crezi că orice întrebare tembelă ar trebui să aibă un răspuns?

Omul cu adevărat raţional are o singură grijă: să asculte de Dumnezeu. (Cuviosul Antonie cel Mare)

Raspuns pentru UNNOOM
„N-ai voie sa intrebi!
Nu stiai asta?
Acum cateva secole pentru astfel de intrebari ai fi fost torturat, supus la "exorcizare fortata" si ars pe rug (sau alte variante de morti chinuitoare)...
Ai auzit de procesul lui Galilei?
Stiai ca unii dintre parintii revolutiei stiintifice, Descartes a trebuit sa fuga din tara sa?”


E o tactica sa intelegi ce vrei; e mai trist cand nu intelegi deloc.
Referirea la Procesul lui Galiei ar putea fi hazlie (daca n-ar avea urme de infatuare); Galilei a fost judecat de Inchizitie, la Roma, pe la jumatatea secolului al XVII-lea, pentru conceptia sa heliocentrica si a fost obligat sa abjure (sau, mai precis, a ales sa abjure ca sa nu fie ars pe rug ca predecesorul sau Giordano Bruno; asa si-a salvat mare parte din lucrari, si a mai trait vreo zece ani , avand domiciliu fortat). Giordano Bruno, adept al panteismului, a fost ars pe rug pe la 1600, lucrarile lui au fost interzise si mai tarziu „puse la index”. Papa Ioan Paul al II-lea, a cerut scuze pentru ororile Inchizitiei o data, sau chiar de doua ori. Ororile facute in numele crucii, de-a lungul timpului (de catre inchinatorii de-a stanga sau de-a dreapta: razboaie, lagare, inchisori, sclavie, robie etc.) n-au nicio legatura cu Religia crestina. Nu crestinismul le-a facut. Le-au facut oamenii care-si spun crestini, fara sa fie. Un crestin nu ucide: e porunca. Un crestin nu uraste: e porunca sa-si iubeasca si vrajmasii. Razboiul nu poate fi drept. Iar extremismul, mai ales cel religios, este mai periculos decat bomba atomica. In Romania, unde ne place sa zicem ca suntem crestini, in secolul al XIX-lea inca mai existau robi: tiganii au fost dezrobiti de Al. Ioan Cuza pe la 1860. Romanii se declara crestini ortodocsi cca.80 si nu stiu cat %; asta nu inseamna ca noi, romanii, chiar suntem crestini: violuri, crime, avorturi, oameni saraci/oameni bogati etc. Sa ne rugam lui Dumnezeu sa reusim sa fim CRESTINI, asta daca nu cumva, avem alte idealuri.
Discutia de pe forum n-a fost stiintifica. DECI?! Nu trebuie sa va temeti ca:” Acum cateva secole pentru astfel de intrebari ai fi fost torturat, supus la "exorcizare fortata" si ars pe rug”. Haideti, chiar daca vorbim pe un forum, un pic de decenta, nu strica.
Daca v-am suparat, va rog frumos sa ma iertati. Daca sunteti crestin, o sa ma iertati. Deja suntem in Post; si poate reusim sa fim mai buni, mai balzi, mai iertatori. Doamne ajuta!

Raspuns pentru Sergiu B

„Well, avand in vedere ca suntem pe un forum ortodox in care pun sub semnul intrebarii niste dogme, e de inteles atitudinea unora. Nici nu ma asteptam sa ma invite la o prajitura.”

„ Cei ce socotesc nefericire pierderea banilor, a copiilor, a slugilor, sau a oricărui alt lucru, să ştie întâi că trebuie să se mulţumească cu cele date de Dumnezeu; iar când trebuie să le dea înapoi, să fie gata a face aceasta cu recunoştinţă, întru nimic scârbindu-se pentru lipsirea de ele, mai bine zis pentru înapoierea lor. Căci după ce s-au folosit de cele ce nu erau ale lor, le-au dat iarăşi înapoi.” Cuviosul Antonie cel Mare (articolul poate fi citit pe www.parohiainaltareadomnului.ro



Nu stiu ce dogme puneti in discutie. Daca n-ati reusit pana acum, poate cautati pe www.crestinortodox.ro Dogmatica. Exista o documentatie foarte valoroasa, care va poate ajuta sa va raspundeti la unele intrebari care va framanta. Va dau mai jos, citatul complet, din Convorbirea a V-a a Parintelui Cleopa, publicat pe site-ul sfaturiortodoxe.ro.


<<144. Unde se afla sufletele copiilor avortati si care va fi soarta lor la judecata de apoi ?
Copiii care mor nebotezati, din motive independente de vointa parintilor sau a preotilor, se pot considera partasi la botezul dorintei, ca si dreptii Vechiului Testament, sau prin analogie cu vindecarile facute de Iisus Hristos la rugaciunile parintilor sau ale prietenilor. Caci Dumnezeu nu pedepseste pe cel nevinovat, ci dimpotriva, caci El a creat pe om spre fericire. Totusi, parintii copiilor se vor spovedi si li se va randui canon potrivit cu grija sau nepasarea lor. Adica sa boteze sau sa creasca un copil sarac, sa viziteze un loc sfant, sa faca milostenie, sa fara metanii, sa tina post etc. Sinodul VI Ecumenic in canonul 83, spune : " Cei morti nu pot fi botezati, dupa cum nu pot fi nici impartasiti " . Deci copiii avortati, nascuti fara de vreme, pierduti fara voie, sau care mor indata dupa nastere, fara a primi botezul, nu pot fi botezati nicidecum dupa moarte, pentru ca nu mai sunt vii. Nu pot fi pomeniti nici la biserica, pentru ca nu sunt botezati si nu au nume. Ei nu sunt membrii Bisericii lui Hristos. Pentru cei ucisi de parinti cu voia lor, intreaga raspundere ramane asupra parintilor. In Pravila Bisericeasca a Arhimandritului Nicodim Sachelarie, cap. 178, citim urmatoarele despre acest lucru : " Pentru copiii avortati si care mor nebotezati nu se afla nicaieri invatatura, nici in Sfanta Scriptura, nici la Sfintii Parinti, fiindca viata oamenilor, atat a celor maturi, cat si a celor necrestini, este in mana Facatorului lor, care nu poate fi obligat sa descopere toata iconomia providentei Sale muritorilor, nici sa cunoasca ceea ce nu le este de folos. Chemarea glasului Sau rasuna mereu in lume si cei ce aud au datoria sa raspunda, numai in masura de ei inteleasa si pentru ei data. De buna seama ca Dumnezeu nu pedepseste pe cei ce nu cunosc legile si mai ales pe copiii nebotezati. Ba, dimpotriva. El a creat pe om spre fericire si, deci, copiii care n-au putut folosi libera lor vointa si putere in virtutea scopului pentru care omul a fost creat, El ii fericeste pentru existenta lor, asa cum si ei Il lauda pentru aceeasi existenta nevinovatasi frumoasa creatiune naturala. Astfel, ei sunt randuiti la fericirea naturala a existentei, dar nu la cea a rasplatirii dupa merite, intrucat nu au fapte virtuoase >>.
(Citat din - Parintele Ilie Cleopa - Convorbirea a cincea -Despre casatorie, datoriile sotilor si copiilor
Publicat pe site-ul sfaturiortodoxe.ro)

Daca v-am suparat, va rog crestineste sa ma iertati, mai ales ca de ieri, a inceput Postul Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos.
Poate toata discutia (cu ceva suparari), n-ar mai fi avut loc daca, toti participantii ar fi avut un duhovnic pe care l-ar fi ascultat si cu care ar fi discutat multe dintre intrebarile fara raspuns, ale crestinilor. Stim, din scrierile Sfintilor Parinti, ca un duhovnic iscusit, cu harul lui Dumnezeu este de mare folos fiecaruia dintre noi. Oare toti mergem la Biserica la Sfanta Liturghie duminica sau in zilele de sarbatoare? Oare toti ne spovedim si (daca ne dezleaga duhovnicul) ne impartasim, macar in cele 4 posturi de peste an?
Dumnezeu sa ne ajute sa nu ratacim Calea.
Din nou, va rog sa ma iertati.

[AlinB]

În prealabil postat de MariaElena

In Romania, unde ne place sa zicem ca suntem crestini, in secolul al XIX-lea inca mai existau robi: tiganii au fost dezrobiti de Al. Ioan Cuza pe la 1860.

Robia e o cutuma sociala nu o problema morala in sine.

Ca o mica paranteza, ce sunt azi tiganii, fosti robi? S-au integrat social?

De altfel, sub diverse forme, supravietuieste si in ziua de azi si in general, ne facem ca nu o vedem.

Nu exista nici unde si n-a existat nicicand o tara crestina din punctul de vedere a unei insusiri majoritare a convingerilor crestine, la modul practic.

Increstinarea e un proces care va dura pana la Parusie.

În prealabil postat de Sergiu_B

Well, avand in vedere ca suntem pe un forum ortodox in care pun sub semnul intrebarii niste dogme, e de inteles atitudinea unora. Nici nu ma asteptam sa ma invite la o prajitura.

Sergiu, spune-mi te rog ce dogme pui sub semnul intrebarii. Si... daca stii ce sunt acelea "dogme".