Citat:
În prealabil postat de Demetrius
"Frica de a nu fi aparat/neincredere" e titlul pe'care l-ai pus acestui topic si care dovedeste ca, din plecare, tu ai pretentia sa fii protejat, indiferent ce faci, adica vrei sa eviti sa suferi, sa te smersti; cu alte cuvinte, tu ceri, vrei sa primesti, ai pretentii, spre deosebire de Hristos, Care ne invata smerenia. O proba ca tu astepti sa primesti, sa lucreze altii pentru tine:"parerile/sfaturile/rugaciunile voastre"
De mica ai fost cocolosita, crescuta spre stimularea acestei nemultumiri si, ca urmare, ea s-a dezvoltat, s-a stabilizat, s-a inradacinat. Sentimentele pe care le dezvolti in inima ta le vei simti si tu invers, de asemenea, de la cei dragi tie.
Orgoliul (mandria) este cu atat mai raspandit (viciu) cu cat este mai putin luat in considerare si cu cat mai mult reactioneaza la evidentierea lui(darea lui de gol) si este atat de "confortabil" incat de multe ori gazda refuza sa-l lepede(asa pare cazul tau... "prgamatic":"asa apare un scut invizibil prin care nici macar Dumnezeu nu il poate darama caci nu-i prea dau voie"). Orice ar face cineva spre folosul tau impotriva vointei tale este egal cu zero.
"Frica de a ma increde in cei dragi (si in Dumnezeu cu precadere) aparand teama de a nu imi face rau si/sau a nu putea sa ma apere in orice imprejurare" dovedeste un orgoliu enorm si tot ce poate face altcineva este un mare nimic fata de ce poti face chiar tu, DACA VREI(lucrul cel mai dificil), caci daca vrei nimic nu-ti poate sta in cale.
Daca vei vrea cu adevarat vei scapa de acest sentiment si te vei minuna prin binecuvantarea pe care o vei simti; doar aceasta binecuvantare te va convinge ca ai vrut.
Vei avea ceea ce vei face(vei vrea) chiar tu(si incepe cu Spovedania).
|
Draga domnule Demetrius,
Nu spun ca nu sunt mandra si orgolioasa... sunt pana la cer si inapoi, dar concluziile pe care le-ati tras sunt cu adevarat gresite.
1.Nu am fost "cocolosita" in copilarie ci tocmai din faptul ca am avut o copilarie grea din punct de vedere sufletesc si fizic in jurul varstei de 5-6 ani a dus la aceasta stare a mea.
2. Vreau sa scap de aceasta stare a sufletului meu, dar pe de alta parte credeti-ma ca nu este usor nici pentru un om sanatos din punct de vedere spiritual sa faca "binele pe care il voieste", dara pentru un suflet bolnav a carui dragoste a fost invadata intr-un mod gresit exact cand copilul de formeaza din punct de vedere emotional (un abuz sexual repetat).
3. Incerc sa nu-mi lipseasca un timp foarte indelungat spovedania.
Ca un sfat, inainte de atrage concluzii incercati sa si studiati (cred ca era destul de usor in a va uita peste topicurile mele anterioare)
Oricum multumesc frumos pentru parerea dvs.
AGabriela