Frica de a nu fi aparat/neincredere

[AGabriela]

În prealabil postat de Tina06

Iti recomand www.sfintiiarhangheli.ro Seminarul Iertarii

Multumesc frumos!. Mi-a mai recomandat cineva acest site, am citit cateva lectii despre iertare insa se pare ca inca nu am ajuns la partea practica, poate din lipsa de timp. deznadejde sau chiar lene.

În prealabil postat de Tina06

Si eu multi ani de zile nu am reusit sa ma apropii de nimeni, real - totul era superficial. Pana si conversatiile mele cu cei din jur erau artificiale, fortate. Preferam sa fiu singura in incapatanrea si nefericirea mea.

Ma regasesc in ceeea ce ai spus: asa sunt si eu.

[Tina06]

În prealabil postat de AGabriela

Multumesc frumos!. Mi-a mai recomandat cineva acest site, am citit cateva lectii despre iertare insa se pare ca inca nu am ajuns la partea practica, poate din lipsa de timp. deznadejde sau chiar lene.



Ma regasesc in ceeea ce ai spus: asa sunt si eu.

AGabriela, m-am luptat cu starea asta aproape 15 ani de zile si am incercat miliarde de retete:

1. Am incercat sa ma activitati si tot felul de prieteni : mi-au ocupat tot timpul si m-au obosit si mi-am dat seama la final ca de fapt eu nu am timp de mine si am urat tot ce era in jurul meu
2. Am incercat sa ignor , sa ma fac ca nu se intampla: si cand nu ma asteptam, ma izbeau nervii si o manie de nu puteam sa o stapanesc si am spus vorbe la oameni care nu pot sa le mai iau inapoi
3. Am intrebat in stanga si-n dreapta, dar de fapt eu cautam o reteta simpla usoara si tot ce imi spune lumea din jur mi se pare fie absent, fie irelevant

Seminarul Iertarii nu trebuie sa-l termini tot intr-o saptamana - eu lucrez la el de 6 luni sit to nu l-am terminat :))

Asa ca curaj, se poate.

Asta e cea mai simpla cale , cum spui tu. Sfat concret ! :)

Si spovedania te ajuta mai mult decat crezi.

Spor si Doamne Ajuta

E foarte bine sa cerem ajutorul Maicii Domnului si sfintilor, citind acatiste si paraclise in functie de ravna. Ceva se va schimba incet si sigur. Sa postim si sa facem metanii. Sa recunoastem ca fara Dumnezeu nimic nu putem, nimic nu suntem si nimic nu stim. Adica sa ne smerim.

Nu e rau sa incercam sa ne pastram pacea in suflet cand altii ne jignesc sau chiar sa ne autocriticam dur pentru pacatele noastre in timp ce citim indreptarul de spovedanie. Sa avem ca modele vietile sfintilor. Sa citim si din Noul Testament. Sunt cuvintele Mantuitorului care fac astfel de minuni: incalzesc inimile reci si le umplu de dragoste.

Spovedania sa fie cat mai deasa si cat mai minutioasa. Atentie la pacatele mari, dar si la cele marunte, finute.

Sa iertam pentru a putea spune cu tot sufletul in rugaciunea ,,Tatal nostru": ,,Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam greşitilor noştri." Altminteri, prin aceasta rugaciune ne cerem osanda, adica ii cerem lui Dumnezeu sa nu ne ierte!