Incerc sa rezist...

În prealabil postat de Petre.

Problema e personala, nu doresc sa detaliez. Nu ii gasesc rezolvare, insa consecintele ei sunt radicale, de 5 ani incoace fac eforturi disperate si nu ma pot realiza pe nici un plan: profesional, personal, social, parca e nu blestem sa nu am nimic din astea, cateodata mi-as dori sa nu fi avut nici parinti si nici casa ca sa mor pe strada iarna de frig sau foame, sa ma eliberez odata pt totdeauna.

Merg la duhovnic, am facut canoane, am fost intr-un timp si fanatic religios, atent la orice detaliu, insa in ultimul timp disperarea si panica ma impiedica sa mai pot fi un bun crestin si sa urmez toate regulile.

Nici eu nu stiu de ce am deschis acest topic...mi-e doar sa nu fie ultimul, sper sa nu cedez intr-un final.

Dragă Petre,

Îmi pare rău de starea în care te afli şi de gândurile negre pe care le ai. E greu să ne dăm cu părerea fără să ştim exact problemele tale. Dar sinuciderea nu este o soluţie, deşi am crezut asta de vreo două ori în viaţă.
Pot să spun că eu am depăşit ultima perioada critică din viaţa mea cu ajutorul părintelui duhovnic şi al unei doamne psiholog. Dumnezeu nu m-a lăsat să mă pierd. Au fost mulţi alţii în jur care m-au ajutat (familia, colegii), dar apăsarea pe care o aveam pe suflet doar Dumnezeu mi-a ridicat-o... după aproape doi ani...
Îmi pare rău că pentru tine spoveditul şi canoanele primite nu te-au ajutat, sau poate nu suficient... La ce te referi când spui că nu poţi fi un bun creştin şi nu respecţi toate regulile? Fiecare avem căderile noastre... Mi se pare mie sau ai pretenţii prea mari de la tine? Cred că ar trebui să îţi găseşti şi bucurii mici, să încerci să stopezi gândurile negre şi mai ales să nu îţi pierzi nădejdea în Dumnezeu!

Poate şti povestioara aceea cu urmele de paşi pe nisip. Un om i se plângea lui Dumnezeu că a fost lăsat singur în greutăţi, dar Dumnezeu i-a arătat patru urme de paşi pe nisip, spunându-i că tot timpul l-a însoţit. Pe o anumită distanţă, erau însă urmele paşilor unei singure persoane - pentru că atunci Dumnezeu l-a purtat în braţe pe cel în nevoi...

Doamne ajută! Nu îţi pierde nădejdea!